ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1359/2024

Ședința publică din data de 7 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023 din data de 15.03.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Nicolae Bălcescu, a solicitat anularea adresei pârâtului nr. x/08.10.2021 prin care a fost respinsă cererea nr. x/02.09.2021; obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum total de 633.911,11 RON, reprezentând majorări de întârziere cuvenite societății reclamante pentru suma totală de 2.173.037 RON, plătită de societate bugetului local anterior desființării deciziei de impunere nr. x/24.09.2018 și a deciziei referitoare la obligații accesorii de plată nr. x/24.09.2018, dar în baza acestora, calculate de la data plății (15.10.2018 - pentru suma achitată în cuantum de 2.156.899 RON, 16.10.2018 - pentru suma achitată în cuantum de 16.138 RON) și până la data restituirii efective a sumei plătite nedatorat; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 1049 din 21 noiembrie 2023, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată, așa cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, de actul emis de pârâtă în calitatea sa de autoritate publică, fiind pe deplin aplicabilă teza I a art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

Prin urmare, din analiza normelor legale reținute, instanța a constat că, în speță, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea actului administrativ aparține exclusiv instanței de la sediul reclamantei, respectiv Tribunalul Giurgiu.

Prin sentința civilă nr. 18/CAF din 01 februarie 2024, Tribunalul Giurgiu – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Nicolae Bălcescu, în favoarea Tribunalului Constanța.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În esență, instanța a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu fac distincție în ceea ce privește natura sediului persoanei juridice de drept privat și atât timp cât în circumscripția teritorială a instanței inițial sesizate funcționează multiple sedii sociale ale societății reclamante, unul dintre ele fiind situat chiar în comuna Nicolae Bălcescu, județul Constanța, atunci Tribunalul Constanța a fost în mod legal învestit să soluționeze cauza.

Totodată, a mai reținut instanța că nu se poate face abstracție de faptul că litigiul derivă din obligațiile de plată pe care societatea reclamantă le-ar fi executat de bună-voie și despre care pretinde că nu le-ar fi datorat, obligații izvorând din desfășurarea de activități chiar la sediul situat în comuna Nicolae Bălcescu, județul Constanța și nu în municipiul Giurgiu.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tribunalului Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces."

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport de sediul persoanei juridice de drept privat care formulează acțiunea în contencios administrativ și prevederile legale incidente în materie.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o acțiune prin care reclamanta a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de adresa nr. x/08.10.2021 emisă de către U.A.T. comuna Nicolae Bălcescu, jud. Constanța, precum și acoperirea prejudiciului în cuantum de 633.911,11 RON, reprezentând majorări de întârziere calculate la suma de 2.173.037 RON, plătite de către societate bugetului local anterior desființării deciziei de impunere nr. x/24.09.2018 și a deciziei referitoare la obligațiile accesorii de plată nr. x/24.09.2018.

Înalta Curte reține, așadar, că litigiul derivă din obligațiile de plată pe care societatea reclamantă S.C. A. S.R.L. le-ar fi executat de bună-voie și despre care pretinde că nu le-ar fi datorat, obligații născute din desfășurarea de activități la sediul situat în comuna Nicolae Bălcescu, județul Constanța, acțiunea plasându-se în sfera de aplicare a prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, forma în vigoare la data sesizării instanței: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Conform art. 227 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., "(1) Sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului. 2) În funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru. Dispozițiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător".

Din actele dosarului, respectiv adresa nr. x/31.01.2014 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, prin care sunt furnizate informații detaliate cu privire la societatea reclamantă, reiese că aceasta își are sediul social în județul Giurgiu și deține mai multe sedii, toate situate în județul Constanța.

Or, câtă vreme prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 nu disting cu privire la sediul persoanei juridice de drept privat care are calitatea de reclamantă într-un litigiu administrativ, iar obligațiile de plată au izvorât din desfășurarea de activități la sediul situat în comuna Nicolae Bălcescu, județul Constanța, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului Constanța.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comuna Nicolae Bălcescu în favoarea Tribunalului Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.