ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1321/2024

Ședința publică din data de 7 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.07.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 801/22.06.2021 emise de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 283 din 16 februarie 2022, Curtea a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, sau, în subsidiar, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea Deciziei ASF nr. 801/22.06.2021.

2.1. Motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. – dispozitivul hotărâri nu se referă la reclamant.

Sentința recurată conține un dispozitiv care nu se referă la persoana care a inițiat demersul judiciar, iar datele de identificare ale reclamantului (cod numeric personal, domiciliu) lipsesc complet.

În acest mod, prima instanță a încălcat disp. art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., ce se sancționează cu nulitatea.

2.2. Motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 pct. 6 C. proc. civ. – sentința recurată nu răspunde unor temeiuri ale acțiunii.

Sentința recurată nu răspunde la motivul de nelegalitate prin care s-a invocat faptul că pârâta adaugă la dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 5/2019, care prevăd ca societatea să supună autorizării ASF modificările în modul de organizare și funcționare anterior înregistrării la Registrul Comerțului.

Nicăieri în legislație nu există o prevedere care să stabilească aspectul potrivit căruia SSIF ar fi obligat să aștepte un răspuns din partea ASF.

Prima instanță nu a răspuns acestui argument și reprezintă un caz de necercetare a fondului, aspect ce se regăsește în jurisprudența ÎCCJ și a CEDO.

2.3. Motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. – sentința recurată încalcă normele de drept material aplicabile.

Recurentul-reclamant consideră că nu este subiect activ al normei contravenționale încălcate, deoarece nu există corespondență între fapta concretă comisă și modul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției (tipicitatea faptei).

Norma care decide modelul abstract de incriminare este cuprinsă în art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul ASF nr. 5/2019, iar subiectul activ nu poate fi decât SSIF și nu o persoană fizică.

Prin urmare, sunt irelevante considerentele primei instanțe cu privire la faptul că reclamantul este reprezentantul legal al societății BRM, deoarece reprezentarea legală a unei persoane juridice nu presupune niciodată o identitate de personalitate juridică între reprezentat și reprezentant.

Sentința recurată încalcă principiul elementar al personalității răspunderii juridice, o normă contravențională edictată pentru a sancționa o persoană juridică nu poate atrage răspunderea unei persoane fizice, potrivit disp. art. 193 C. civ. și art. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Recurentul-reclamant susține și faptul că nu poate fi sancționat pentru o conduită a cărei tipicitate nu este descrisă într-o lege, ci într-un act administrativ normativ, ce nu poate stabili conținutul tip al unei contravenții, conform art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 2/2001, precum și considerentele Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale.

Astfel, numai legiuitorul primar poate stabili conținutul unei conduite incriminate și nu un act emis de ASF.

Mai arată recurentul-reclamant că orice alte conduită adoptată ar fi atras răspunderea sa contravențională, întrucât nerespectarea termenului de 15 zile impus de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 reprezintă și aceasta o contravenție.

Conduita imputată nu este tipică Regulamentului ASF invocat, deoarece SSIF BRM a dispus transmiterea spre avizare a componenței organelor de conducere către ASF, anterior solicitării înscrierii mențiunilor organelor de conducere.

Ceea ce invocă intimata-pârâtă nu este nerespectarea disp. art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 5/2019, ci faptul că SSIF nu a luat în considerare notificarea ASF[...] prin intermediul Adresei nr. x/06.10.2020.

Instanța de fond a adăugat la art. 13 alin. (1) lit. c) menționat, prin aceea că în cuprinsul normei nu există nicio cerință care să impună SSIF obligația de a aștepta un răspuns din partea ASF, prin urmare ASF sancționează o conduită care presupune respectarea obligațiilor prevăzute de art. 142 alin. (1) și art. 143

2

alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Critica întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este nefondată.

Recurentul-reclamant susține încălcarea disp. art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., prin faptul că în dispozitivul hotărârii recurate lipsesc cu desăvârșire datele de identificare ale părții și domiciliul acesteia, iar numele se referă la o cu totul altă persoană fizică.

Înalta Curte constată că prin încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 22.03.2023, s-a îndreptat eroarea materială cu privire la numele reclamantului, iar celelalte date de identificare nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității sentinței.

Este nefondată și critica întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că prin acțiunea introductivă s-au invocat drept motive de nelegalitate a actului administrativ atacat, lipsa calității de subiect activ al contravenției, lipsa stabilirii prin lege a conduitei contravenționale imputate reclamantului, precum și faptul că SSIF BRM a respectat dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul ASF nr. 5/2019. Aceste motive au fost analizate de prima instanță prin considerentele expuse la paginile 20-23 din cuprinsul sentinței, iar susținerea adăugării la disp. art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 5/2019, este inclusă la punctul D, pagina 7 din acțiunea introductivă.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sancționează hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu lipsa răspunsului la un argument sau o analiză implicită a acestuia, în cadrul expunerii considerentelor referitoare la unul dintre motivele de nelegalitate invocate de parte.

În cadrul criticii întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant are în vedere lipsa calității de subiect activ al contravenției, inexistența tipicității prin lege a faptei și conduitei imputate, împrejurarea că orice altă conduită decât cea adoptată ar fi atras răspunderea contravențională.

În privința calității de subiect activ al contravenției, Înalta Curte reține disp. art. 257 alin. (1) lit. a) pct. i) din Legea nr. 126/2018 privind piețele de instrumente financiare, potrivit cărora, constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate infracțiuni, nerespectarea de către orice entitate legală sau persoană fizică ce intră sub incidenta prezentei legi a prevederilor reglementărilor în vigoare emise de ASF, în conformitate cu condițiile prevăzute de respectivele reglementări.

Potrivit disp. art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul ASF nr. 5/2019, SSIF supune autorizării ASF, anterior înregistrării la oficiul registrului comerțului, următoarele modificări în modul de organizare și funcționare – numirea membrilor organelor de conducere a SSIF, conform reglementărilor specifice.

Recurentul-reclamant consideră că subiectul activ al normei contravenționale este SSIF, fiind astfel irelevante considerentele instanței cu privire la faptul că reclamantul este reprezentantul legal al Bursei Române de Mărfuri, încălcându-se principiul personalității răspunderii contravenționale.

Înalta Curte va respinge criticile aduse sentinței recurate din perspectiva lipsei calității de subiect activ al contravenției, constatând că prima instanță a interpretat și a aplicat corect dispozițiile legale incidente.

Prevederile art. 257 alin. (1) lit. a) pct. i) din Legea nr. 126/2018 sancționează contravențional (în cazul de față) nerespectarea legii sau regulamentelor ASF, săvârșită de orice entitate legală sau persoană fizică.

Recurentul-reclamant, în calitatea sa de Președinte al Consiliului de Administrație al SSIF – BRM este responsabil de activitatea acestuia, iar supunerea autorizării ASF anterior înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului, a numirii membrilor organelor de conducere a SSIF, se realizează prin intermediul și grija acestuia, ceea ce conduce la posibilitatea de a deveni subiect activ al contravenției prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul ASF nr. 5/2019, întrucât Legea nr. 126/2018 permite sancționarea fie a entității legale, fie a persoanei fizice responsabile.

Contravențiile prevăzute în Regulamentul ASF nr. 5/2019 au o caracteristică proprie, permisă de legea în temeiul căreia a fost emis Regulamentul, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu sunt încălcate deoarece însăși Legea nr. 126/2016 conține dispoziția sancționării contravenționale a unor fapte prevăzute numai în regulamente.

Prin urmare, și critica referitoare la inexistența unei conduite a cărei tipicitate nu este descrisă într-o lege este nefondată, Legea nr. 126/2018 reprezentând legea specială, ce se aplică cu prioritate, în raport cu dispozițiile legii generale, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Recurentul-reclamant mai reține că orice altă conduită în afară de cea adoptată ar fi atras răspunderea contravențională, astfel că a fost sancționat, în realitate, pentru respectarea legii.

Înalta Curte reține că prin adresa nr. x/25.09.2020 s-a transmis ASF spre avizare noua componență a consiliului de administrație, ales prin Hotărârea AGA nr. 1/24.09.2020 și, totodată, la data de 06.10.2020 prin adresa nr. x s-a transmis Oficiului Național al Registrului Comerțului solicitarea de înregistrare a noilor organe de conducere, înregistrare ce trebuia să respecte termenul de 15 zile de la data Hotărârii AGA, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 26/1990.

Recurentul-reclamant are obligația respectării atât a normelor referitoare la piețele de instrumentare financiară, cât și a celor ce privesc societățile comerciale, astfel că potrivit disp. art. 22 alin. (6) lit. b) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, rezultatul evaluării propunerii membrilor consiliului de administrație este prezentat acționarilor anterior desfășurării adunării generale, iar efectuarea demersurilor și depunerea documentație spre avizare se realizează într-o perioadă cuprinsă între 60 și 120 zile înainte de expirarea mandatului și nu după ce a avut loc adunarea generală, cum în mod greșit s-a procedat în cauză, ceea ce conduce la neîntrunirea criticii sus-menționate.

O altă critică are în vedere lipsa de tipicitate a conduitei chiar în cuprinsul Regulamentului ASF invocat, ceea ce invocă intimata-pârâtă, în realitate nu este nerespectarea disp. art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 5/2019, ci faptul că "SSIF nu a luat în considerare notificarea ASF[...] prin intermediul adresei nr. x/06.10.2020, adăugându-se la prevederile art. 13, în cadrul cărora nu se impune obligația de a se aștepta un răspuns din partea ASF.

Critica este nefondată, prevederile art. 13 alin. (1) lit. c) din Regulamentul ASF nr. 5/2019, impun existența autorizării ASF cu privire la numirea membrilor organelor de conducere a SSIF, anterior înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului, de unde rezultă obligativitatea unui răspuns al ASF și nu doar transmiterea cererii în sensul arătat.

Prin urmare, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 283 din 16 februarie 2022 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.