ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 130/2024

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 16.10.2023 pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român De Informații, a solicitat pe cale de ordonanță președințială suspendarea Deciziei de concediere până la soluționarea pe fond a cauzei nr. x/2023 aflată rolul Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 5924/25.10.2023, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și funcționale și, în consecință, a declinat judecata cauzei către una din secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 1309 de la data de 6 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de suspendare a executării, pe calea ordonanței președințiale, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1309 de la data de 6 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței de la fond și admiterea cererii de chemare în judecată.

În esență, în susținerea căii de atac, a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală deoarece cercetarea judecătorească de la fond s-a efectuat în absența răspunsului la plângerea prealabilă, care nu a fost nici până la momentul de față emis de către pârât și a avut ca temei de drept art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În drept, a invocat art. 483 C. proc. civ., art. 7 și art. 14 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 470 C. proc. civ.

Legal citat în cauză cu copie a cererii de recurs, pârâtul Serviciul Român de Informații a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției de nulitate a recursului, pentru nemotivare, iar pe fondul cauzei, respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nemotivat.

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susținerile recurentului-reclamant A., prin comparație cu argumentația expusă în fața Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, rezultă că aceasta a reluat în cadrul căii de atac o serie de elemente circumscrise situației de fapt, fără a aduce nicio critică de nelegalitate deciziei atacate, care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația atât să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege, cât și să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În sfârșit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Recurentul-reclamant A. nu a dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

După cum s-a arătat în precedent, susținerile din cererea de recurs constau în referiri succinte dar cu caracter general relative la imposibilitatea de a obține un răspuns la plângerea prealabilă adresată pârâtului, care nu pot fi asimilate cu îndeplinirea cerinței de motivare a recursului.

În concret, Curtea de Apel București și-a argumentat soluția pronunțată arătând, în esență, că instituția suspendării executării actului administrativ cunoaște o reglementare specială în Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosul administrativ. Astfel, art. 14 din Legea 554/2004 reglementează o procedură specifică în cadrul căreia se poate dispune de către instanțele specializate de contencios administrativ și fiscal suspendarea executării actelor administrative unilaterale. În aceste condiții, Curtea a reținut că solicitarea de suspendare a executării unui act administrativ pe calea procedurii ordonanței președințiale reglementate de C. proc. civ., apare ca inadmisibilă.

Cu toate acestea, recurentul-reclamant s-a limitat să afirme prin cererea de recurs că s-a aflat în imposibilitate a anexa acțiunii răspunsul la plângerea prealabilă, mai ales că nu a primit nici până la momentul judecății recursului, un asemenea un răspuns din partea intimatului – pârât.

Or, prin hotărârea recurată, Curtea de Apel București nu respins cererea de suspendare pe cale de ordonanță președințială pe motiv că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă ci pe motiv că cererea de suspendare în materia contenciosului administrativ este reglementată de dispoziția legală specială de la art. 14 din Legea nr. 554/2004 iar nu de dispozițiile C. proc. civ. ce privesc ordonanța președințială, pe care a fost întemeiată acțiunea promovată de reclamant.

În ciuda dezvoltării argumentative a Curții de Apel București, recurentul-reclamant nu a prezentat un raționament critic față de considerentele sentinței recurate, ci s-a limitat la a preciza că nu a primit răspuns la plângerea prealabilă anterior sesizării instanței de judecată.

Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancționată de lege cu nulitatea căii de atac formulate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1309 din 6 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității, invocată prin întâmpinare.

Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1309 din 06 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.