ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 491/2024

HOTĂRÂRE

05.03.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 491/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 5 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 21.03.2022, pe rolul Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. au chemat în judecată pârâții Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în funcție de responsabilitățile fiecărui pârât: l. Obligarea Curții de Apel Pitești, la reîncadrarea acestora și recalcularea salariului de bază și a celorlalte drepturi bănești aferente prin valorificarea majorării de 10 % prevăzută de art. 17 alin. (5) din Anexa V - Justiție și Curtea Constituțională, Capitolul VIII, Secțiunea a-4-a din Legea nr. 153 2017 la salariul de bază prevăzut la Capitolul II al Anexei V - Justiție și Curtea Constituțională din Legea nr. 153 2017. luând în considerare prevederile Deciziei CCR nr. 794/15.12.2016. până la nivelul salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., în raport de funcția, vechimea în muncă, vechimea în funcție și nivelul studiilor pentru fiecare dintre noi, începând cu data de 01.01. 2018 și în continuare, pentru viitor: 2. Obligarea Curții de Apel Pitești, prin ordonatorul de credite - Președintele Curții de Apel Pitești la emiterea deciziilor de reîncadrare pe funcții cu luarea în considerare a noilor salarii de bază majorate prin valorificarea procentului de 10%: 3. Obligarea pârâților la repararea prejudiciului produs prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea acestora la calcularea, plata și alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună până la recunoașterea efectivă a dreptului, reprezentând diferențele dintre venitul la care sunt îndreptățiți prin valorificarea procentului de 10% și venitul încasat efectiv, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, ambele calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății lor efective; 4. Obligarea Ministerului Justiției la asigurarea finanțării sumelor necesare majorării salariilor de bază și repararea prejudiciului produs.

Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 08.06.2022, Tribunalul Dâmbovița – secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției. A declinat competența materială funcțională de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată în favoarea secției a II-a civilă și de contencios administrativă din cadrul Tribunalului Dâmbovița.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022*.

Prin încheierea din data de 26.10.2022, Tribunalul Dâmbovița, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a Tribunalului Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița –Secția I Civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești, în drept să hotărască asupra conflictului.

La Curtea de Apel Ploiești conflictul negativ de competență a fost înregistrat sub nr. x/2022 din data de 08.12.2022.

Prin sentința nr. 2 C. civ. din 10 ianuarie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civilă a Tribunalului Dâmbovița.

Ulterior, dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I Civilă a Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 720 din 6.04.2022, Tribunalul Dâmbovița – secția I Civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

În fundamentarea acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele considerente:

Prin acțiunea formulată, părțile reclamante - personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei Câmpulung, au solicitat prin capetele de cerere principale obligarea la reîncadrarea și recalcularea salariului și celorlalte drepturi bănești prin valorificarea unei majorări de 10% prevăzută de Legea nr. 153/2017, inclusiv emiterea unor decizii de reîncadrare pe funcții cu luarea în considerare a noilor salarii de bază.

Or, având în vedere natura litigiului, astfel cum a fost reținută și prin regulatorul de competență, și anume litigiu de muncă, Tribunalul Argeș este instanța competentă teritorial a soluționa cauza potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) C.mun.

În opinia instanței dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În cauză, reclamanții au calitatea de personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei Câmpulung astfel că nici nu se pune problema prin ipoteză ca instanța pârâtă să reprezinte instanța competentă la care aceștia își desfășoară activitatea.

Nu sunt aplicabile nici alin. (2) și (3) ale articolului 127 C. proc. civ. întrucât instanța competentă nu este instanța la care își desfășoară activitatea reclamanții (aceștia fiind în realitate personal auxiliar și conex în cadrul unei judecătorii care nu este instanța competentă material a soluționa o astfel de cauză).

Prin sentința civilă nr. 4358/2023 din 9.11.2023, Tribunalul Argeș*, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Totodată, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. în contradictoriu cu pârâții: Curtea de Apel Pitești și Tribunalui Argeș, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul ivit.

În fundamentarea acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:

Reclamantele au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Câmpulung și au chemat în judecată Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești.

După redarea dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, și art. 127 C. proc. civ., instanța a apreciat, analizând prevederile art. 127 alin. (2), alin. (2)

și alin. (3) din C. proc. civ., că, în cazul cererilor introduse împotriva unei instanțe de judecată, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel, în prezenta cauză, reclamantele au ales să sesizeze Tribunalul Dâmbovița, cu respectarea prevederilor legale menționate mai sus, aceasta fiind instanța competentă.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă declanșat de către reclamanți, care au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Câmpulung, și s-au adresat Tribunalului Dâmbovița, împrejurare ce impune verificarea incidenței vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere din art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât cauza dedusă judecății nu este de competența judecătoriei la care reclamanții își desfășoară activitatea și nici nu există o instanță inferioară acesteia, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile prevederile legale examinate mai sus.

Pe de altă parte, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (2

), aceste dispoziții, împreună cu cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În speță, Tribunalul Argeș are calitatea de pârât, împrejurare care atrage incidența art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., iar utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului "poate" relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Reclamanții au înțeles să se îndrepte în fața unei asemenea instanțe, și au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Dâmbovița.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanții și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea cererii de chemare în judecată.

În acest condiții, față de considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.