ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 481/2024

Ședința publică din data de 5 martie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul C.I.I. A. - lichidator judiciar al S.C. B. a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților C., D., E. conform art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 445/14.10.2022, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2021 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C.I.I. A. - lichidator judiciar al S.C. B., în contradictoriu cu pârâții C., D. și E.. A fost obligat pârâtul E. la plata sumei de 79664 RON reprezentând pasiv al debitoarei falite și a fost respinsă acțiunea formulată față de pârâții C. și D..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B.,

Prin decizia nr. 158/2023 din 23 mai 2023, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul promovat de apelantul Cabinet Individual Insolvență A., lichidator judiciar al societății debitoare Mascarell S.R.L împotriva sentinței civile nr. 445 din 14 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații-pârâți: C., D. și E..

A schimbat sentința apelată în sensul că a dispus ca pasivul neacoperit al debitoarei B. în cuantum de 73664 RON să fie suportat de pârâta C..

Totodată, a respins cererea în contradictoriu cu pârâții D. și E., ca nefondată.

Împotriva deciziei nr. 158/2023 din 23 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C., indicând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs s-a solicitat, în esență, admiterea căii extraordinare de atac formulate, casarea în întregime a deciziei atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond respingerea acțiunii formulată de către apelantă, ca nefondată.

Intimata CII A. lichidator judiciar al S.C. B. a depus note scrise, prin care a invocat, în principal, excepția tardivității recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Ulterior, recurenta a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

La originea prezentului litigiu se află cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.I.I. A. - lichidator judiciar al S.C. B., prin care acesta a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților C., D., E. conform art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea 85/2014.

Așadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenței, invocându-se drept temei al acțiunii dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea 85/2014.

Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanța de apel în cazul în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei nr. 158/2023 din 23 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2024.