ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 40/2024

HOTĂRÂRE

17.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 40/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 octombrie 2022 pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora la recalcularea salariului de bază și a celorlalte drepturi bănești aferente, cu luarea în considerare a diferențelor de drepturi salariale în raport de indemnizațiile personalului auxiliar de specialitate din cadrul DNA și DIICOT, prin valorificarea majorării de 10% prevăzută de art. 17 alin. (5) din Anexa V, Capitolul VIII, Secțiunea 4 din Legea nr. 153/2017, începând cu luna decembrie 2017 si până la 31 iulie 2020, diferențe actualizate la zi cu indicele de inflatie și dobânda legală.

La termenul de la 30 martie 2023, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 1857 din aceeași dată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

În esență, Tribunalul Argeș a reținut că reclamantul a fost grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și are domiciliul în județul Olt. A mai reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și că, față de prevederile art. 269 Codul muncii, instanța competentă este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Olt.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Olt – secția I Civilă.

La termenul de la 6 decembrie 2023, Tribunalul Olt, secția I civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o prin sentința nr. 579 din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către instanța supremă, în vederea soluționării acestuia și a suspendat judecata cauzei.

În esență, Tribunalul Olt a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale și că a fost numit în funcția de grefier șef secție judiciară la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, pe o perioadă de 5 ani, începând cu 1 august 2020. Față de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și statuările din Decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a considerat că prevederile ce reglementează competența alternativă se aplică și în cazul grefierilor ce funcționează în cadrul unei unități de parchet arondată instanței competentă să soluționeze cauza în stadiul procesual al fondului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Olt, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere prin care reclamantul solicită acordarea de drepturi bănești rezultate din valorificarea majorării de 10% prevăzută de art. 17 alin. (5) din Anexa V, Capitolul VIII, Secțiunea 4 din Legea nr. 153/2017, începând cu luna decembrie 2017 si până la 31 iulie 2020. Mai reține că reclamantul solicită aceste drepturi pentru perioada în care a deținut funcția de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, că în prezent deține funcția de grefier șef secție judiciară la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și că are domiciliul în județul Olt.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța supremă constată că litigiul de față este un litigiu de muncă, iar potrivit art. 269 Codul muncii, tribunalul competent să soluționeze astfel de litigii ar fi cel de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Olt, aflat în circumscripția Curții de Apel Craiova.

Pentru a stabili instanța competentă din punct de vedere teritorial, vor fi avute în vedere calitatea și locul de muncă actual al reclamantului, respectiv grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea". Alin. 3 al aceluiași articol extinde aplicabilitatea acestei norme și în cazul grefierilor.

În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii în considerentele Deciziei nr. 7/2016 arătând că "Art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești." În considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut că sintagma "se aplică în mod corespunzător", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. "trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier."

Pentru aceste considerente, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Argeș, instanță judecătorească de același grad cu Tribunalul Olt și care se află în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel Craiova.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.