ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.02.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 355/2024

HOTĂRÂRE
14.02.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 355/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – secția I Civilă la 09.01.2023, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la stabilirea și plata, începând cu 01.10.2018 și până la data pensionării fiecărei reclamante, a venitului de compensare prevăzut de art. 38 alin. (6

1

) din Legea nr. 153/2017, reprezentând diferența dintre venitul net acordat din 01.01.2018 până în septembrie 2018 și cel acordat începând cu luna octombrie 2018, precum și la plata lunară, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățite și cel efectiv plătit, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație plus dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 758/24.05.2023, Tribunalul Prahova – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1), (2) și (2

1

) C. proc. civ., care au fost încălcate de reclamante sesizând Tribunalul Prahova, deși aveau posibilitatea de a se adresa altor instanțe indicate de legiuitor.

Astfel învestit, Tribunalul Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 4359/09.11.2023, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea acestei sentințe, a reținut că reclamantele nu mai au calitatea de grefier, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., însă, având în vedere că acțiunea a fost introdusă împotriva unor instanțe de judecată, devin aplicabile dispozițiile art. art. 127 alin. (2), (2

1

) și (3) din același cod, care reglementează posibilitatea sesizării unei instanțe de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, și, în temeiul cărora, titularele prezentei acțiuni au ales Tribunalul Prahova, care a devenit competent.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:

Între părți s-a declanșat un litigiu asimilat celor de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, potrivit cărora conflictele de muncă se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

Autoarele acțiunii, domiciliate în județul Prahova, în calitate de foști grefieri la Judecătoria Sinaia, au învestit Tribunalul Prahova, pârâți fiind acest tribunal și Curtea de Apel Ploiești.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Cum reclamantele nu mai aveau calitatea de grefieri la data învestirii instanței, dispozițiile legale enunțate nu sunt aplicabile.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (2

1

) și (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, precum și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

În speță, au calitate de pârâți două instanțe de judecată, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, așadar titularul acțiunii este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa uneia dintre aceste instanțe.

În prezenta cauză, reclamantele au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Prahova, instanță pârâtă și competentă, potrivit legii, să soluționeze cauza, exprimându-și opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., privind competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată, această opțiune neputând fi cenzurată de instanță din oficiu.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-09-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4044/2024
și adoptarea ordonanței cu privire la care se invocă excepția de neconstituționalitate, ceea ce înseamnă că, inclusiv, competența se stabilește prin raportare la autoritatea emitentă a ordonanței, care este Guvernul, și nu criteriul valoric
ÎCCJ 2021-04-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 928/2021
și venitul efectiv plătit, pentru perioada 10.01.2017 și pentru viitor; actualizarea sumelor cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârzie
ÎCCJ 2023-04-25
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 920/2023
Ședința publică din data de 25 aprilie 2023 Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 21 ianuarie 2022,
ÎCCJ 2023-03-29
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 771/2023
Ședința publică din data de 29 martie 2023 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 26.10.2022 pe rolul Tribunalului Argeș, astfel cum a fost disjunsă din dosarul nr. x/2022, recl
ÎCCJ 2022-12-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2570/2022
de la data de 01.09.2020 cu 40%. Prin urmare, curtea de apel a constatat că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor sociale și nu contenciosului administrativ, iar competența de judecare a cauzei revine Tribunalului Prahova, secția I
Sursă