ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 14 februarie 2024
Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă la 28.10.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 347.617,02 RON.
Pe calea întâmpinării, pârâta a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 237/14.02.2022, astfel cum a fost completată prin sentința civilă nr. 2230/10.10.2022, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins acțiunea, obligând reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 9.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 237/14.02.2022, S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a declarat apel, formulând și o cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac.
Prin decizia civilă nr. 640A/27.04.2023, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a respins cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv apelul; a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii civile, S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
A precizat că recursul vizează soluția de respingere a cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare și pe cea privind admiterea excepției tardivității declarării apelului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat încălcarea art. 222 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a respins cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare a reprezentantului său, formulată la primul termen de judecată, pe care însă nu a putut să o dovedească la momentul solicitării din cauza agravării stării de sănătate a reprezentantului procesual chiar în noaptea anterioară termenului de judecată din 27.04.2023.
A mai criticat soluția de respingere a cererii de repunere în termen și a susținut că era întrunită cerința motivelor temeinic justificate, prevăzută de art. 186 C. proc. civ., pe care nu le-a putut proba din cauza respingerii cererii de amânare a judecății, însă le-ar fi putut dovedi dacă ar fi primit un alt termen de judecată.
În continuare, a evocat motivele apelului pe care l-a declarat împotriva sentinței primei instanțe, menționând că acestea urmează a fi analizate de instanța de apel, în ipoteza casării deciziei recurate.
La 02.10.2023, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
La termenul de astăzi, Înalta Curte, sesizând că recursul nu este semnat, deși partea a fost citată cu mențiunea de a depune un exemplar semnat, a pus în dezbatere excepția nulității căii de atac pentru lipsa semnăturii, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic". Alineatul (2) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Totodată, art. 148 alin. (1) teza I C. proc. civ. statuează că orice cerere adresată instanțelor de judecată trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă, între altele, și semnătura, iar teza a II-a a aceluiași text de lege dispune că cererile adresate instanței judecătorești, personal sau prin reprezentat, pot fi formulate și prin înscris sub semnătură electronică, în condițiile legii, nesemnarea cererii adresate instanței fiind sancționată cu nulitatea conform art. 196 (1) C. proc. civ.
În cauza de față, recurenta, societate în insolvență, a formulat cererea de recurs prin lichidatorul judiciar, însă înscrisul nu poartă semnătura acestuia.
Înalta Curte constată că recurentei i s-a pus în vedere să depună la dosar un exemplar semnat al cererii de recurs, dar nu și-a îndeplinit această obligație.
Întrucât rolul semnăturii este acela de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului respectiv, iar din actele dosarului nu se poate deduce această voință, deoarece cererea de recurs nu conține nici semnătura olografă a lichidatorului judiciar al recurentei, nici pe cea electronică reglementată de Legea nr. 455/2001, devine incidentă sancțiunea nulității căii de atac.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 486 alin. (1) și (2), raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în recurs, astfel cum acestea au fost dovedite în cauză în condițiile art. 452 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. împotriva deciziei civile nr. 640A/27.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.
Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 4.639,44 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2024.