ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2627/2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2627/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 10.04.2020 reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 76.766 euro, reprezentând prejudiciu produs societății (respectiv diferența între valoarea chiriei plătite de S.N.S. S.A. conform contractului de închiriere nr. x/13.04.2017 și valoarea ofertei negociate, conform procesului-verbal de negociere nr. x/25.10.2016) constatat și stabilit în Raportul de control nr. x (pct. 23) al Comisiei de implementare a masurilor dispuse de Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 4/03.05.2019 (prejudiciu stabilit și constatat de Curtea de Conturi a României, Departamentul IV la pct. 4.12 din Raportul de control înregistrat sub nr. x/05.04.2019 și la pct. 21 din Decizia nr. 4/03.05.2019), actualizarea sumei de 76.766 euro cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare.

Prin sentința civilă nr. 2195/22.09.2021, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă neîntemeiată acțiunea, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 11.600,60 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial).

Împotriva acestei sentințe a formulat apel principal reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A, solicitând admiterea apelului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

Pârâtul A. a depus la dosar întâmpinare față de apelul principal, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, precum și apel incident, prin care a a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, precum și a obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON (1.000 RON onorariu expert desemnat de instanță și 2.500 RON onorariu achitat pentru expertul consilier parte), cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 612/2023 din 20 aprilie 2023, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a respins apelurile formulate de apelanta reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. și apelantul pârât A., împotriva sentinței civile nr. 2195/22.09.2021, pronunțate de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2020, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei către instanța de apel pentru o nouă judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susține că prin soluționarea apelului principal instanța în mod greșit a apreciat că este nefondat cu argumentul că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, fără să motiveze în fapt și în drept motivele concrete care au dus la concluzia respingerii apelului, reținând faptul că "situația de fapt expusă prin sentința apelată, ce nu a făcut obiectul unor critici concrete în calea de atac".

Precizează că atât prin înscrisurile existente la dosarul de fond, cât și prin cererea de apel sunt aduse critici concrete atât în ceea ce privește actele interne încălcate de fostul director general A., cât și temeiul legal al răspunderii acestuia conform contractului de mandat pentru faptele care au generat prejudiciul constatat de CCR.

Consideră că instanța de apel se contrazice prin faptul că pe de o parte reține culpa SNS S.A., iar pe de altă parte reține faptul că "Consiliul de Administrație a delegat directorului general (pârâtul din cauză) conducerea, reprezentarea, organizarea și gestionarea activității curente a societății, directorul general fiind responsabil cu îndeplinirea actelor și luarea tuturor măsurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, cu excepția atribuțiilor care revin AGA sau Consiliului de Administrație (art. 2.1.).

Din cuprinsul art. 5.1 din contractul de mandat, rezultă că directorul general poate formula propuneri de schimbare a sediului social, de înființare și schimbare sedii secundare, precum și orice alte măsuri pe care le consideră necesare în vederea "îndeplinirii obiectului de activitate respectiv a îndeplinirii obiectivelor și criteriilor de performanță, propuneri pe care le va supune organelor competente în conformitate cu legislația și documentele normative ale societății."

Precizează că este de acord cu prevederile contractuale reținute de instanță din contractul de mandat al intimatului, așa cum au fost reiterate de reclamantă în întregul demers în instanță, însă obiectul supus judecății se referă la încălcarea procedurilor interne de către acesta, situație/comportament care a generat un prejudiciu în sarcina SNS S.A.

Altfel spus, arată că nu tot ce este sau poate fi oportun pentru societate înseamnă că este și legal. Or, obligația respectării legislației interne a SNS S.A. și informarea corectă a Consiliului de Administrație lipsește cu desăvârșire în demersurile închirierii sediului, astfel cum se poate observa în probatoriul administrat în cauză.

În continuare, recurenta-reclamantă reproduce criticile care se regăsesc în acțiune, susținând următoarele:

Consideră că fapta ilicită a pârâtului rezultă din neprezentarea până la data de 27.10.2016, a unei Note de fundamentare în Consiliul de Administrație al SNS S.A.; neîncheierea unui Raport al procedurii cu declararea ofertei câștigătoare pentru încheierea contractului, procedura de selecție nefiind anulată (în speță, procedura de achiziție închiriere sediu social derulată în baza deciziei directorului general nr. 200/21.09.2016) și nici finalizată; fără a dispune finalizarea sau anularea procedurii inițiale de achiziție pentru închiriere spațiu sediu social, procedura derulata in baza deciziei nr. 200/21.09.2016, pârâtul A., care deținea calitatea de director general al recurentei la acea dată, a emis o nouă decizie pentru derularea unei alte proceduri de achiziție în vederea închirierii unui sediu social, conform deciziei nr. 68/04.04.2017; neimplementarea Hotărârii AGA nr. 21/08.12.2016, referitoare la demersurile necesare prelungirii contractului de închiriere, societatea aflându-se la data de 31.03.2017 in situația expirării contractului de închiriere a spațiului în care se află sediul social al societății; încheierea Contractului de închiriere nr. x/13.04.2017, cu S.C. B. S.R.L., având ca obiect închirierea spațiului de birouri în suprafață totală de 1.108,40 mp (conform standardelor C.) și a unui număr de 10 locuri de parcare, pe o perioadă de 3 luni (12.04.2017-11.07.2017), cu posibilitate de prelungire pentru încă 3 luni, chiria lunară a fost stabilită la valoarea totală de 19.088,60 euro/lună (fără TVA) (formată din chirie etaj 3-12 euro/mp; chirie etaj 4-14 euro/mp; taxe de servicii - 3.5 euro/mp; chirie locuri de parcare (10 locuri) - 80 euro/loc/lună).

Valoarea abaterii este de 76.766 euro (20 luni (mai 2017- decembrie 2018 *3838,3 euro/lună), având consecință în efectuarea de cheltuieli neeconomicoase în sumă de 76.766 euro. Suma de 3.838,6 euro a fost determinată ca diferență între valoarea chiriei plătite conform contractului de închiriere nr. x încheiat în data de 13.04.2017 (19.088,60 euro de negociere nr. 7082 de la data de 25.10.2016 (15.250 euro/lună pentru o suprafață de 1.260 mp).

Prin Decizia CA nr. 28/24.10.2016, Consiliul de Administrație a luat act despre primele 3 oferte calificate si a recomandat continuarea negocierilor cu proprietarii primelor 2 firme calificate. Totodată a solicitat conducerii executive elaborarea și prezentarea unei note de fundamentare prin care să solicite mutarea sediului social, stabilind termen 27.10.2016.

Dintre cele 2 oferte rămase în urma negocierii, oferta pentru spațiul Izvor a obținut un punctaj mai mare față de oferta pentru spațiul x și ar fi trebuit declarată câștigătoare. Oferta a fost avantajoasă atât ca preț (chirie), cât și ca suprafață.

Contrar celor dispuse prin Decizia CA nr. 28/24.10.2016 conducerea executivă nu a prezentat CA rezultatul negocierii cu primele 2 clasate în termenul stabilit.

Din dosarul achiziției nu rezultă că procedura de achiziție desfășurată în luna octombrie 2016 a fost anulată, motivele ce au condus la renunțarea arbitrară la acea procedură și decizia de reluare a procedurii de achiziție spațiu birouri, încălcând prevederile art. 223 din Regulamentul de achiziții al SNS S.A. și încălcând totodată obligațiile legale de diligență ale mandatarului A..

Astfel, reiese culpa fostului director general dl. A. care nu a gestionat această situație în conformitate cu prevederile cuprinse în Regulamentul de achiziții al SNS S.A., a dispozițiilor CA și a contractului său de mandat.

Prin Decizia CA nr. 30/07.11.2016, membrii Consiliului de Administrație au avizat mutarea sediului central si au aprobat semnarea contractului de inchiriere pentru locația din Sos. x, București, care din punct de vedere al prețului (14 euro/mp, era mai mare decât chiria pentru spațiul din Izvor). Adunarea Generală a Acționarilor, prin Hotărârea nr. 21/08.12.2016 a respins propunerea Consiliului de Administrație de mutare a sediului, fără a motiva această hotărâre.

La data de 12.12.2016 pe ordinea de zi a ședinței CA figurează și punctul referitor la aprobarea mutării sediului social. Acest punct, conform Procesului-verbal încheiat cu ocazia ședinței, este amânat motivat de faptul că nu s-au prezentat documente justificative, CA recomandând prelungirea contractului de închiriere încheiat cu D. și revenirea cu o altă propunere de închiriere spațiu care să fie bine fundamentată.

Prin Decizia nr. 8/24.02.2017, Consiliul de Administrație aprobă din nou încheierea contractului de închiriere a spațiului necesar pentru desfășurarea actiivitatilor centrale a SNS S.A. la aceeași adresa situata in București si convocarea AGA pentru aprobarea mutării sediului social în regim de urgență (contractul de inchiriere expirând la data de 31.03.2017) în baza Notelor nr. x/23.02.2017 și nr. y/23.02.2017, întocmite de conducerea executivă a SNS S.A.. Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor, prin Hotărârea nr. 3/30.03.2017 a respins solicitarea privind mutarea sediului social al societății, motivând nerespectarea prevederilor actului constitutiv și a clauzelor contractului de mandat, respectiv neimplementarea Hotărârii AGA nr. 21/08.12.2016, referitoare la demersurile necesare prelungirii contractului de închiriere, societatea aflându-se la data de 31.03.2017 în situația expirării contractului de închiriere a spațiului în care se afla sediul social al societății.

Valoarea estimată de auditorii Curții de Conturi a României ca urmare a încălcării actelor normative și interne (Regulamentul de achiziții) încălcate de societate de 76.766 euro, constituie prejudiciu adus societății, motivat de următoarele:

Dacă societatea ar fi finalizat procedura din octombrie 2016, finalizare care consta într-un singur act de dispoziție al directorului general care trebuia să aprobe raportul procedurii care fusese deja întocmit de membrii comisiei de achiziție, oferta str. x apărând ca si câștigătoare și ar fi inchiriat spațiul respectiv, ar fi plătit mult mai puțin decât ar fi plătit în baza contractului încheiat cu B. în aprilie 2017. Curtea de Conturi a României a stabilit metoda de calcul a prejudiciului prin raportarea la valoarea ofertată pentru imobilul din str. x si valoarea efectiv plătită în contractele ulterioare cu B..

Un alt aspect constă în faptul că spațiul ales în luna aprilie 2017 este unul din cele 2 spații alese în luna octombrie 2016, ofertă care atunci s-a clasat pe locul 2. La acest spațiu s-a ajuns prin respingerea de către AGA a celor două propuneri succesive neconforme din x - unde au fost insistent solicitate de dl. A. și unde comparările de imobile au fost făcute neprocedural, cu alte imobile aparținând aceluiași proprietar. In acest timp, spațiul din str. x a fost închiriat de alte persoane decât SNS S.A..

Astfel, prin încheierea contractului de închiriere din data de 13.04.2017, societatea a suferit o pierdere de 3.838,6 euro/luna, plătind o chirie mai mare decât cea ofertată de proprietarul spațiului de la Izvor.

De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 2018 din Noul C. civ. "(1) Daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ținut să execute mandatul cu diligenta unui bun proprietar", adică al unui om prudent și diligent, fiind răspunzător pentru orice culpă ca la neexecutarea contractului (culpa levis in abstracta), dispoziții legale pe care fostul director general le-a încălcat.

Apreciază că au fost încălcate prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999, potrivit cărora "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public."

Comisia pentru analiză, evaluare și negociere oferte a fost numită prin decizia directorului general nr. 200/21.09.2016 de la acea dată. Reclamantul susține în mod neîntemeiat faptul că nu era obligat să urmeze procedura de anulare a procesului de solicitare oferte de închiriere început de directorul general precedent. Chiar dacă Regulamentul de achiziții al SNS S.A., aflat în vigoare la data emiterii deciziei nr. 200/21.09.2016 privind constituirea comisiei de analiză, evaluare și negociere a ofertelor depuse în vederea încheierii unui contract de închiriere spațiu birouri pentru sediul SNS S.A. stabilește la art. 10 lit. o), că această procedură de achiziții este exceptată de la prevederile Regulamentului de achiziții apreciază că pârâtul avea obligația să dispună finalizarea procedurii prin avizarea raportului procedurii sau anularea motivată a procedurii și reluarea acesteia, deoarece condițiile de eligibilitate fuseseră stabilite de CA, nu de către DG. De asemenea, procedurile de achiziție lansate public de SNS S.A. reprezintă oferta de contractare, care nu poate fi retrasă nemotivat iar motivarea trebuie să urmeze calea procedural instituită de regulile companiei, pentru a nu fi arbitrară. Conduita d-nului A. nu a fost de un bun și diligent administrator, obligații cerute de lege oricărui mandatar, ci a fost una arbitrară, încălcând regulile companiei.

Potrivit art. 5 din decizia nr. 200/21.09.2016: "În cazul suspendării sau anularii procedurii, comisia numită prin prezenta decizie își va exercita atribuțiile corespunzătoare până la finalizarea procedurii de evaluare, membrii urmând a fi înștiințați de noua întrunire pentru reluarea procedurii de evaluare." Din prevederile aceastei decizii rezultă clar că pârâtul nu trebuia să dispună în paralel derularea unei noi proceduri (astfel cum a dispus prin emiterea deciziei nr. 68/04.04.2017) fără a finaliza procedura anterior demarată, fie prin anularea motivată a acesteia, fie finalizarea acesteia prin încheierea contractului cu ofertantul declarant câștigător, și anume oferta propusă de proprietarul spațiului de la Izvor.

Mai mult, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești motivând că "pârâtul a făcut trimitere la declarația martorului E., din cuprinsul căreia Curtea retine că pârâtul a vizitat mai multe spatii, printre care și cel aflat pe str. x, adunând informații cu privire la acestea. Cu privire la spațiul aflat pe str. x, martorul a arătat ca fațada prezenta anumite defecțiuni vizibile, decopertări precum și faptul că nu deținea autorizație ISU, fiind apreciat de către pârât drept unul necorespunzător inclusiv din punct de vedere al compartimentării.

Rezulta astfel că decizia pârâtului de a nu proceda la finalizarea primei proceduri de atribuire, respectiv încheierea contractului de închiriere nr. x/13.04.2017, pentru imobilul situat în municipiul București, Splaiul Unirii nr. 76, nu a fost una arbitrară, ci a fost fundamentată nu doar pe respectarea cerinței costului minim, ci și a cerinței de calitate raportat la costul resurselor alocate."

În mod greșit Curtea a motivat nevinovăția pârâtului dând forță probantă declarației martorului, martor despre care nu se știe în ce calitate cunoștea aceste aspecte inclusiv de autorizații ISU, acesta nefiind implicat în procedura de achiziție a închirierii unui sediu, nefiind salariat al recurentei, apreciind că locația din Izvor nu a corespuns din punct de vedere tehnic cerințelor recurentei din documentația de atribuire. Nici măcar nu se cunoaște dacă martorul este de specialitate.

Potrivit acestei motivări rezultă că orice persoana, străină de subiect, poate influența alegerea unei oferte în numele unei societăți comerciale fără să facă parte din întregul proces.

Instanța a omis cu desăvârșire să se pronunțe și să motiveze în baza înscrisurilor doveditoare aflate în cadrul procedurii interne a SNS S.A., astfel cum acestea se regăsesc în totalitate la dosarul cauzei și fără să rețină faptul că chiar și în situația în care clădirea din Izvor nu corespundea din punct de vedere tehnic, pârâtul nu a finalizat procedura printr-o decizie finală care să cuprindă motivele pentru care a ales să dispună alegerea unui sediu cu un preț mai mare față de ceea ce avea la dispoziție, în sarcina societății pe care o reprezenta.

Așadar, susține că respectarea cerinței criteriului de economicitate, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. h) din O.G. nr. 119/1999 presupune minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activități, cu menținerea calității corespunzătoare a acestor rezultate, în cadrul unei proceduri de achiziție nu se poate interpreta în sensul încadrării în valoare estimată, ci în sensul prețului cel mai mic din ofertele care se încadrează în valoarea estimată.

Față de întreg probatoriu și față de prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., instanța de fond si cea de apel aveau obligația să lămurească orice aspecte pe care le-ar fi considerat neclare, inclusiv cele care țineau de calificarea în drept a pretențiilor reclamantei/apelantei ori să le pună în discuția contradictorie a părților. Independent de orice susținere a societății recurente referitoare la situația de fapt și de drept prezentate, instanța de fond și de apel aveau obligația să verifice situația de fapt expusă potrivit actelor existente la dosarul cauzei și să lămurească orice aspecte pe care le-ar fi apreciat neclare.

În concret, pârâtul a fost declarat nevinovat în baza unei declarații a unui martor fără să se dezbată și să se menționeze intenția fostului director general de a încheia un contract dezavatajos pentru societate prin eliminarea unor înscrisuri finale ale procedurii de achiziție care ar fi dus la un alt rezultat încălcând inclusiv principiul transparentei aplicabil oricărei proceduri de achiziție.

Față de excepția lipsei autorizării apreciază că este tardivă, instanța de apel judecând în mod corect asupra apelului incident respins ca netimbrat.

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepția nulității recursului, care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea criticilor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde critici ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din același act normativ.

Înalta Curte reține că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, identificarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că recurentei îi revine obligația de a indica critici de nelegalitate față de decizia pe care o atacă.

În speță, se constată că, deși prin memoriul de recurs s-au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., motivele dezvoltate nu pot fi circumscrise cazurilor de casare reglementate de textele legale invocate, având în vedere că recurenta reiterează aceleași critici/apărări ca în fața instanței de fond.

Analiza cererii de recurs relevă însă că autorul ei nu a dezvoltat critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate, ci că a prezentat în motivarea căii de atac aspecte generale referitoare la situația de fapt și probatoriul administrat, sens în care s-a limitat la o reluare a susținerilor expuse în fața instanțelor de fond și care au făcut deja obiectul analizei acestora.

Referitor la prima critică formulată, Înalta Curte reține că depășirea atribuțiilor "puterii judecătorești" motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. reprezintă o situație de natură a înfrânge principiul separației puterilor în stat și se concretizează într-o imixtiune a instanței de judecată în sfera activității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică.

Acest motiv de casare poate fi invocat dacă instanța judecătorească: săvârșește un act pe care numai un organ al puterii legislative sau al puterii executive îl poate face; aplică norme juridice abrogate; tăgăduiește orice valoare unui text care are forță legală; aplică o lege înainte de intrarea ei în vigoare; îl critică pe legiuitor în cuprinsul hotărârii sau face presiuni asupra lui; se pronunță pe cale de dispoziții generale sau creează norme juridice pe care le aplică în speța respectivă, etc.

Or, situația evidențiată de recurentă nu se încadrează în ipotezele prevăzute de motivul de casare invocat, ci vizează nemulțumirea față de soluția pronunțată, respectiv greșita hotărâre a instanței de apel de a nu analiza cauza din perspectiva încălcării de către pârâtul A. a legislației interne a SNS S.A., a lipsei informării Consiliului de Administrație în demersurile închirierii sediului, cât și a încălcării temeiului legal al răspunderii acestuia conform contractului de mandat pentru faptele care au generat prejudiciul constatat de Curtea de Conturi, astfel cum reiese din probatoriul administrat în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs a fost invocat formal, întrucât într-o corectă aplicare a legii, aprecierea probelor și aplicarea dispozițiilor legale de către instanța de apel nu poate constitui o ingerință în activitatea celorlalte puteri ale statului – legislativă sau executivă (sensul cazului de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.), ci constituie un aspect ce dă conținut însăși activității de judecată deșfășurate de instanțele judecătorești, în limitele atribuțiilor lor legale.

Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 a fost făcută doar formal.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a criticat decizia curții de apel, susținând în esență că aceasta conține motive contradictorii și este nemotivată în ceea ce privește actele interne încălcate de intimat care au generat prejudiciul constatat de Curtea de Conturi.

Totodată, a mai susținut că nu a fost respectat art. 22 alin. (2) C. proc. civ. referitor la rolul activ al judecătorului care era obligat să verifice situația de fapt expusă potrivit actelor existente la dosarul cauzei și să lămurească orice aspecte pe care le-ar fi apreciat neclare.

Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a înlăturat vinovăția intimatului-pârât pe baza unei declarații a unui martor, fără să se dezbată și să se menționeze intenția fostului director general de a încheia un contract dezavatajos pentru societate prin eliminarea unor înscrisuri finale ale procedurii de achiziție.

Susținerile privind încălcarea prevederilor art. 223 din Regulamentul de achiziții al SNS S.A., ale art. 2018 C. civ. și art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999 reprezintă afirmații neargumentate juridic și nu relevă, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță prin aplicarea acestor dispozițiile legale.

În speță, recurenta-reclamantă tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, repunând în discuție probele (ex.: audierea martorului E. etc.) și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludenta lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală, iar faptul că se indică anumite dispoziții legale (ex: art. art. 22 C. proc. civ. art. 223 din Regulamentul de achiziții al SNS S.A., art. 2018 C. civ. și art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Așa fiind, Înalta Curte constată că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au fost invocate doar în mod formal, iar aspectele de netemeinicie invocate de recurentă nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, din analiza motivelor expuse de recurentă nu se pot desprinde greșelile identificate și imputate instanței de apel și nici încadrarea acestora în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Totodată, criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, conform prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. împotriva deciziei nr. 612/2023 din 20 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte o va obliga pe recurentă la plata sumei de 5938,58 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât A., conform dovezilor depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. împotriva deciziei nr. 612/2023 din 20 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. la plata sumei de 5938,58 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2023.