ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1633/2023

Ședința publică din data de 6 iulie 2023

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Asupra fondului cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad – secția I Civilă la 22 septembrie 2021 sub nr. x/2021, declinată spre competentă soluționare în favoarea secției a II-a civile și reînregistrată sub nr. x/2021*, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca pin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare pentru apartamenul nr. x, situat în Timișoara, str. x, împreună cu locul de parcare aferent, hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare și de consimțământ la intabularea în cartea funciară a dreptului dobândit, cu înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului.

Prin cerere ulterioară modificatoare, reclamanta a chemat în judecată și pe pârâta C., alături de pârâta inițială, solicitând instanței să constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare încheiat între pârâte, autentificat sub nr. x/12.11.2021 de D. cu privire la imobilul anterior menționat.

Prin cerere reconvențională, pârâta B. S.R.L. a solicitat instanței să constate legalitatea și temeinicia rezoluțiunii promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x/03.04.2020 încheiată cu reclamanta, constatând culpa acestei ultime părți în rezoluțiune.

Prin sentința civilă nr. 479 din 9 iunie 2022 Tribunalul Arad – secția a II-a Civilă a dispus următoarele: a admis acțiunea precizată a reclamantei; a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare autentificat sub nr. x/12.11.2021 de D. încheiat între pârâte în ce privește înstrăinarea imobilului (apartament) situat în Timișoara, str. x, jud. Timiș, înscris în CF x Timișoara și a dispus repunerea părților în situația anterioară; a obligat pârâta B. S.R.L. să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare cu privire la imobilul anterior menționat, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare; a autorizat înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, în favoarea reclamantei, după rămânerea definitivă a hotărârii; a respins cererea reconvențională a pârâtei B. S.R.L..

Apelul:

În cauză au declarat calea de atac ambele pârâte.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă, sub același număr de dosar.

Pârâta B. S.R.L. a criticat atât sentința de fond, pentru netemeinicie, cât și încheierile premergătoare din 17.02.2022, 17.03.2022 și 26.05.2022.

Pârâta C. a criticat sentința de fond sub aspectul temeiniciei acesteia.

Prin decizia civilă nr. 703/A din 21 noiembrie 2022 Curtea de Apel Timișoara – secția a II- Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Recursul:

Decizia de apel a fost atacată de ambele pârâte, cauza fiind înregistrată sub același număr de dosar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Recurente-pârâte B. S.R.L. și C. au depus cereri separate de recurs, în care au solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecința casării deciziei de apel și trimiterii cauzei spre rejudecare.

Ambele recurente-pârâte au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticând decizia de apel sub următoarele aspecte:

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele-pârâte au susținut existența motivelor contradictorii și a celor străine de natura cauzei; a prezentat teoretic ce reprezintă dezideratul de motivare al unei hotărâri judecătorești, apoi au prezentat istoricul demersului procesual, pentru ca în final să prezinte susținerilor lor cu privire la lipsa relei credințe la încheierea actului de vânzare anulat de instanțele devolutive și cu privire la nedovedirea unui alt motiv de nulitate care să afecteze actul menționat; a mai arătat, în cadrul aceluiași motiv de casare că o condiție obligatorie pentru promovarea acțiunii în executarea antecontractului și în prestație tabulară este aceea ca partea care acestea să își fi executat propriile obligații, iar în speță intimata-reclamantă a acceptat restituirea prețului.

Sub imperiul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele-pârâte au susținut greșita aplicare a legii, prin raportare la deschiderea procedurii de insolvență față de recurenta-pârâtă B. S.R.L., hotărârea judecătorului sindic fiind definitivă la momentul promovării recursului. În raport de această situație juridică, recurentele-pârâte critică interpretarea dată de instanța de apel prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, apreciind că întreaga acțiune, cu referire la petitele de constatare a nulității contractului încheiat între pârâte și de executare a antecontractului încheiat cu intimata reclamantă afectează patrimoniul societății aflate în insolvență.

Au mai arătat faptul că promisiunea de vânzare nu a fost notată în cartea funciară, invocând sub acest aspect prevederile art. 628 C. civ. care, în opinia lor le dădeau dreptul să încheie contractul de vânzare anulat de instanțe, cu acordarea unor daune-interese către intimata-reclamantă; se susține că intimata-reclamantă a și uzat de acest drept, fiind înscrisă la masa credală a societății în insolvență.

Înalta Curte a constatat scutirea recurentei-pârâte B. S.R.L. de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, coroborat cu art. 115 din Legea nr. 85/2014; a stabilit în sarcina recurentei-pârâte C. obligația de plata a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.369 RON.

Deși legal citată, cu mențiunea obligației de plata a taxei judiciare de timbru, cu depunerea la dosar a dovezilor privind îndeplinirea acestei obligații, recurenta-pârâtă C. nu s-a conformat dispoziției instanței.

În cauză, deși legal citată, intimata-reclamantă nu formulat întâmpinare la recursurile declarate.

Motivarea recursului:

Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă C.:

Prealabil analizării criticilor formulate prin memoriul de recurs, Înalta Curte se va pronunța asupra aspectelor procedurale care fac inutilă o asemenea cercetare.

Înalta Curte reține că în raport de criticile formulate prin memoriul depus la dosar s-a stabilit în sarcina acestei părți obligația de plată a unei taxe de timbru în cuantum de 3.369 RON. Această măsură nu a fost contestată pe căile procedurale reglementate. De asemenea, nu au fost formulată o cerere de acordare a ajutorului judiciar.

Înalta Curte constată că la termenul de judecată stabilit pentru dezbaterea recursului, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa.

Raportat la cele arătate anterior, instanța supremă reține că potrivit art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru sunt datorate și pentru exercitarea căilor de atac, art. 33 din același act normativ statuând că plata taxei judiciare de timbru se face anticipat, reglementarea procedurală permițând ca dovada achitării acestei taxe se poate face până la primul termen când părțile sunt legal citate.

Având în vedere dispozițiile art. 494 C. proc. civ., coroborat cu cele art. 197 C. proc. civ., față de împrejurarea că nu s-a dovedit îndeplinirea obligației de plata a taxei judiciare de timbru legal datorată, în considerarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurenta-pârâta C..

Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L.:

Examinând legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Este înlăturată critica fundamentată pe motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivul de casare a fost invocat formal, recurenta-pârâtă neindicând care sunt aspectele pretins contradictorii sau străine de natura cauzei care ar afecta legalitatea deciziei de apel. Se observă că recurenta-pârâtă face doar afirmații generale referitoare la dezideratul pe care trebuie să îl respecte motivarea oricărei hotărâri judecătorești, fără a circumstanția aceste aprecieri în mod concret cu privire la considerentele deciziei atacate. De asemenea, se reține că recurenta-pârâtă reiterează apărări invocate și în etapele procesuale anterioare, cu privire la lipsa motivelor care ar afecta valabilitatea contractului încheiat cu recurenta-pârâtă C., fără a indica care ar fi legătura acestor susțineri cu motivul de casare sub imperiul căruia le-a invocat.

Sub un alt aspect, Înalta Curte reține că pentru a fin incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. teza finală est imperios ca hotărârea atacată să cuprindă numai motive străine de natura cauzei. Or, în speță, nu se regăsește o asemenea ipoteză.

În consecință, Înalta Curte apreciază că criticile astfel cum au fost formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare invocat, neputând fi analizate din perspectiva prevederilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Este nefondată critica recurentei-pârâte, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., vizând nelegalitatea deciziei de apel din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor art. 628 C. civ., Înalta Curte reținând că în speță nu este aplicabil textul legal invocat. În cauza de față nu s-a invocat o încălcare a unei clauze de inalienabilitate, care ar fi fost stabilită convențional, ci s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului dintre recurentele-pârâte. În acest condiții, nefiind în cadrul procesual care să atragă incidența normei de drept invocate prin memoriul de recurs, critica va fi respinsă ca nefondată .

Înalta Curte apreciază caracterul fondat al criticii, subsumată aceluiași motiv de casare, vizând aplicare și interpretarea prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Înalta Curte subliniază că nelegalitatea deciziei de apel va fi analizată din perspectiva greșitei aplicări a prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014 doar în ceea ce privește capătul din cererea intimatei-reclamante referitor la executarea promisiunii de vânzare, cu capetele de cereri accesorii, respectiv suplinirea consimțământului recurentei-pârâte B. S.R.L. la intabulare și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al intimatei-reclamante.

În ceea ce privește capătul de cerere precizatoare, referitor la constatarea nulității contractului de vânzare dintre recurentele-pârâte și cererile accesorii acestuia (respectiv repunerea părților în situația anterioară actului constat nul) Înalta Curte reține legalitatea deciziei de apel, acest capăt de cerere neintrând în sfera de incidență a prevederii din Legea insolvenței, invocată în cauză.

În același sens este apreciată legalitatea deciziei de apel și sub aspectul analizei efectuată cu privire la modul de soluționare de către prima instanță a cererii reconvenționale formulată de B. S.R.L..

Revenind la critica de nelegalitate, Înalta Curte apreciază că instanța de apel nu putea înlătura de la aplicare dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, în condițiile în care actul normativ menționat reglementează strict procedura de urmat în cazul societății în insolvență, ce are calitate de promitent-vânzător într-o promisiune de vânzare cu dată certă, încheiată anterior deschiderii procedurii. Înalta Curte menționează în acest context prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2014.

Se reține, astfel, că în cazul existenței unei proceduri speciale reglementată prin norme cuprinse într-un act normativ special, nu se mai poate soluționa o cerere de executare a unei promisiuni de vânzare de către instanțele de drept comun, aceasta intrând în domeniul de competență exclusivă al procedurii de insolvență, potrivit reglementării expuse în textul normativ indicat.

În consecință, raportat la critica apreciată ca fiind întemeiată, în aplicarea art. 497 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. va fi admis. Pe cale de consecință, decizia de apel va fi casată în parte iar cauza va fi trimisă spre rejudecare.

În temeiul art. 501 C. proc. civ., Înalta Curte stabilește în sarcina instanței de apel rejudecarea apelului declarat de B. S.R.L. doar în ceea ce privește atacarea încheierii de ședință din data de 26.05.2022 prin care instanța de fond a respins cererea de aplicare a prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, cu consecință directă asupra celor dispuse de instanța de fond prin sentința pronunțată, și doar limitat la cererea vizând executarea promisiunii de vânzare, cu capetele accesorii, astfel cum au fost indicate în considerentele prezentei decizii.

Având în vedere limitele stabilite pentru rejudecare, Înalta Curte va menține în rest decizia de apel, în ceea ce privește analiza nulității contractului încheiat între pârâte, precum și capătul accesoriu de repunere a părților în situația anterioară. De asemenea, va fi menținută decizia de apel în partea referitoare la analiza legalității și temeiniciei sentinței de fond cu privire la soluția dată cererii reconvenționale formulată de B. S.R.L..

Totodată, decizia de apel va fi menținută și cu privire la soluția dată apelului promovat de C., având în vedere anularea ca netimbrată a căii extraordinare de atac declarată de această parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 703/A din 21 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin lichidator judiciar E., împotriva aceleiași decizii.

Casează în parte decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului declarat de pârâta B. S.R.L., prin lichidator judiciar E..

Menține în rest dispozițiile deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie 2023.