ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra cererii de revizuire de față:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș – secția I Civilă la 10 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la calcularea și plata pensiei pentru limită de vârstă și vechime în muncă realizată 30 de ani în sistemul public.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la 26 aprilie 2021, reclamantul a arătat că solicită judecarea procesului în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Casa Națională de Pensii prin Casa Județeană de Pensii Timiș.

Prin sentința civilă nr. 138/PI din 16 februarie 2022, Tribunalul Timiș – secția I Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Casa Națională de Pensii Publice București și Ministerul Muncii și Protecției Sociale București și, în consecință, a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1485 din 7 septembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza pentru o nouă judecată primei instanțe.

În cel de-al doilea ciclu procesual, Tribunalul Timiș – secția I Civilă, prin sentința civilă nr. 631 din 18 mai 2023, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 940 din 1 noiembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respins.

La 5 decembrie 2023 A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei.

În motivare, după prezentarea situației de fapt și a etapelor procesuale, a arătat, în esență, că decizia suspusă revizuirii este potrivnică deciziei civile nr. 1485 din 7 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale prin care s-a apreciat corect că prin decizia nr. 74394 din 5 mai 2000, emisă de Ministerul de Interne – Serviciul Pensii nu se mai putea face plata unei pensii care a fost calculată și plătită anterior de o altă casă de pensii. A mai afirmat că acest act a fost întocmit la o dată la care reclamantul nu avea dreptul să solicite și să primească o pensie militară de stat pentru o vechime de 40 de ani, deoarece nu îndeplinea condiția de vârstă de 62 de ani, prevăzută expres de Decretul nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat.

De asemenea, a susținut că pentru considerentele expuse anterior, instanța de apel din primul ciclu procesual, anulând decizia nr. 74394 din 5 mai 2000, emisă de Ministerul de Interne – Serviciul Pensii, a anulat sentința civilă nr. 138/PI din 16 februarie 2022 a Tribunalului Timiș – secția I Civilă și a trimis cauza spre rejudecare.

Or, contrar primei decizii, în cel de-al doilea ciclu procesual, instanța de apel a reținut legalitatea deciziei nr. 74394 din 5 mai 2000 a Ministerului de Interne – Serviciul Pensii.

În final, revizuentul a subliniat că, așa cum s-a constatat și prin decizia nr. 1485 din 7 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, decizia de pensionare sus-menționată a fost emisă în mod nelegal.

La 10 ianuarie 2024 intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TIMIȘ a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

La 15 ianuarie 2024 intimatul MINISTERUL MUNCII ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă.

Prin întâmpinarea depusă la 19 ianuarie 2024, intimata CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE a invocat excepțiile nulității și inadmisibilității cererii de revizuire. Potrivit intimatei, cererea de revizuire este nemotivată, iar criticile invocate de revizuent nu impun retractarea hotărârii atacate. Totodată, a arătat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Luând în analiză excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu la termenul de astăzi, care se impune a fi soluționată cu prioritate față de alte cereri sau excepții invocate de părți, dat fiind că aceasta vizează însăși legalitatea învestirii instanței, Înalta Curte reține următoarele:

Deși în justificarea cererii de revizuire autorul căii de atac a invocat motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele dezvoltate în susținerea lor conduc la concluzia că demersul judiciar de față este fundamentat în integralitate pe pretinsa contradictorialitate existentă dintre decizia civilă nr. 940 din 1 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale și decizia civilă nr. 1485 din 7 septembrie 2022 ale aceleiași instanțe.

Față de această împrejurare, Înalta Curte constată că revizuirea de față privește în ansamblul său ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care, raportat la data formulării cererii de revizuire și la dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din același Cod, cererea de revizuire este tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Potrivit principiului legalității căilor de atac, în exercitarea căilor de atac, părțile nu pot uza decât de căile de atac prevăzute de lege, în termenele și condițiile stabilite de lege pentru promovarea lor.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

În acord cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire pentru ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același Cod este de o lună și curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speță, decizia a cărei anulare se solicită a fost dată într-un litigiu în materia asigurărilor sociale.

Conform art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Hotărârea supusă revizuirii a fost pronunțată la 1 noiembrie 2023, fiind definitivă de la acel moment, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborat cu art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, termenul de o lună a început să curgă de la data pronunțării ei și s-a împlinit, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din C. proc. civ., la 4 decembrie 2023, într-o zi de luni, lucrătoare.

Revizuentul a promovat calea de atac de față la 5 decembrie 2023, cu depășirea termenului legal, împrejurare față de care devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., în baza cărora neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel.

În aceste condiții, reținând că revizuirea a fost promovată după împlinirea termenului legal, Înalta Curte constată că a intervenit decăderea revizuentului din dreptul de a exercita prezenta cale extraordinară de atac, motiv pentru care, în temeiul art. 513 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire ca tardivă.

Pe cale de consecință, analiza celorlalte excepții și cereri formulate de părți nu se mai impun a fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 940 din 1 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TIMIȘ și MINISTERUL MUNCII SI PROTECȚIEI SOCIALE.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2024.