ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 144/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra cererii de recurs de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021, la 10 mai 2021, și precizată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU MECATRONICA ȘI TEHNICA MĂSURĂRII -INCDMTM BUCUREȘTI, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul să anuleze absența sa nemotivată de la locul de muncă din 10.03.2021, să înceteze hărțuirea emoțională și de orice natură asupra sa prin reprezentații săi legali, să achite reclamantei suma de 1115.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru compensarea timpului de muncă pentru efectuarea de sarcini suplimentare de serviciu pentru activitățile efectuate în perioada 2000-2020 de reclamanta și a diferentelor salariale cuvenite, de la 75% la 100% pentru luna martie 2021, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 13 iulie 2021, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a încuviințat părților proba cu înscrisuri, a respins cererea reclamantei de administrare a probei testimoniale, cu un martor și a probei cu expertiză contabilă, ca nefiind utile pentru soluționarea cauzei, a pus în vedere consilierului juridic al pârâtului să depună la dosar pentru a se analiza și compara, următoarele înscrisuri: -foaia colectivă de prezență de la 10 martie 2021; foaie de prezență sau condică pe anul 2021; fișa postului certificată conform cu originalul din 2015 și dacă mai există și alte fișe de post sau anexe, să fie depuse, toate semnate și însușite de către reclamantă; state de plată pe luna martie 2021; toate documentele ce au stat la baza emiterii deciziei de la nivelul INCDMTM; balanță cumulată de verificare a Institutului la 31 decembrie 2020 și balanțele de verificare pe proiectele europene emise în programul contabil B. din aceeași dată și a prorograt discutarea altor cereri și discuții, după depunerea înscrisurilor de către pârât.

Prin sentința civilă nr. 4926 din 12 iulie 2022, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON, reprezentând daune morale pentru neplata la termenul prevăzut de art. V.11 din CCM nr. 230 din 19 iunie 2018 a drepturilor salariale aferente perioadei martie- octombrie 2021, precum și pentru neacordarea unei zile de concediu de odihnă solicitată în 9 martie 2021, a respins în rest acțiunea precizată, ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

Împotriva încheierii de ședință din 13 iulie 2021, reclamanta a declarat apel, pe cale separată, la 13 august 2021, care a fost înregistrat pe rolul primei instanțe sub nr. x/2021/a1.

Prin decizia civilă nr. 3458 din 8 iunie 2023, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acest apelul ca inadmisibil.

Reclamanta A. a recurat cea din urmă hotărâre, solicitând casarea acesteia și reținerea cauzei spre rejudecare.

În susținere, după prezentarea unor considerente de ordin teoretic cu privire la obiectul, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și limitele judecății în recurs, autoarea căii de atac a arătat, în esență, că instanța de apel și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, sens în care a apreciat că în cauză este incident cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 4 din același Cod.

De asemenea, a susținut că instanța de apel nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, sens în care, a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă și expertiza medicală, în dovedirea întinderii prejudiciului și stabilirii daunelor morale. Evocând dispozițiile art. 22 din același C. proc. civ., a afirmat că instanța de prim-control judiciar nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei probe hotărâtoare.

A mai arătat că în cauză s-a încălcat dreptul său la un proces echitabil. Totodată, a invocat incidența motivelor de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 6-8 C. proc. civ., afirmând, în susținere, că instanța de apel a respins cererea sa de administrare a probei cu expertiză contabilă, contrar dispozițiilor art. 111 și ale art. 165 din același Cod, sens în care a reiterat solicitarea sa de încuviințare a acestei probe.

În continuare, recurenta a expus argumente pe fondul cauzei, care, din perspectiva sa impuneau admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost precizată.

La 27 septembrie 2023 intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și, pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenta a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil potrivit normei de trimitere de la art. 494 din același Cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 3458 din 8 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în apel, în soluționarea căii de atac devolutive declarate de A. împotriva unei încheieri premergătoare date de prima instanță pe parcursul judecării acțiunii având ca obiect un litigiu de muncă.

În acord cu dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., încheierile premergătoare sunt supuse căilor de atac odată cu hotărârea pronunțată asupra fondului. Așadar, ele urmează același regim juridic al căilor de atac ca și hotărârea fondului.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar conform art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

Art. 216 din aceeași lege stabilește că "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

De altfel, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Dispoziții legale denotă că pentru hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă, care, potrivit textelor de lege evocate anterior, pot fi atacate numai cu apel, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului.

Nu poate fi reținută apărarea recurentei, în sensul că demersul său procesual ar beneficia de existența căii de atac a recursului prin raportare la solicitarea de acordare a dobânzilor și penalităților aferente drepturilor salariale de care a fost lipsită pentru următoarele considerente:

Se observă, în primul rând, că însăși recurenta a apreciat asupra naturii litigiului său ca fiind unul în materia conflictelor individuale de muncă învestind cu soluționarea acestuia instanța specializată din cadrul tribunalului.

În al doilea rând, Înalta Curte reține că solicitarea de acordare a unor accesorii ale creanței principale, reprezentată de dreptul salarial pretins neacordat, nu determină schimbarea naturii litigiului, asemenea accesorii având scopul de acoperire integrală a prejudiciului invocat de recurentă.

În acest cadru, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 3458 din 8 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, recurată în cauză, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborat cu art. 214 din Legea nr. 62/2011, fiind exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs, în conformitate cu art. 483 alin. (2) din același Cod.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, va respinge ca inadmisibil recursul.

Reținând culpa procesuală a recurentei în această cale extraordinară de atac, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., o va obliga la plata către intimat a sumei de 5.919,77 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 3458 din 8 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU MECATRONICA ȘI TEHNICA MĂSURĂRII -INCDMTM BUCUREȘTI.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimat a sumei de 5.919,77 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2024.