ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 130/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 15 martie 2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței: anularea Deciziei de pensie nr. x/08.12.2020 emisă de Casa de Pensii Sectorială din MAI prin care a fost stabilită pensia sa netă în baza O.U.G. nr. 59/2017; obligarea Casei de Pensii Sectoriale a MAI să emită o nouă decizie de pensie în ceea ce îl privește începând cu data de 01.11.2020 în care să se stabilească pensia netă în plată conform Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat și nu conform O.U.G. nr. 59/2017; obligarea pârâților la restituirea sumelor ce i se cuvin din diferența dintre pensia netă ce va fi stabilită conform Legii nr. 223/2015 printr-o nouă decizie de pensie ce va fi emisă pentru perioada martie 2022- martie 2023; obligarea Casei de Pensii a MAI ca, după stabilirea noului cuantum al pensie, sumele ce i se cuvin să fie actualizate cu rata inflației; stabilirea cuantumului pensiei nete începând cu luna martie 2023 și pe viitor să se efectueze în baza Legii nr. 223/2015 și nu așa cum a fost stabilită în Decizia de pensie nr. x/08.12.2020.

A mai solicitat reclamantul, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative.

Prin sentința civilă nr. 191/20.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, această instanță a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Iași – secția I Civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în sinteză, că prin acțiunea de față reclamantul urmărește să obțină anularea deciziei de pensie, emiterea unei noi decizii, plata diferențelor, fiind invocata în cauză și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Instanța a constatat ca modalitatea de indexare și de actualizare a pensiilor militare de stat este reglementată prin dispozițiile art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, aceste dispoziții legale fiind modificate prin O.U.G. nr. 59/2017.

După redarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, art. 100, art. 102, art. 104 din aceeași lege, respectiv art. 40 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, instanța a reținut că este adevărat că reclamantul și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, însă invocarea acestui text de lege nu este de natura să atragă competenta instanței de contencios administrativ de soluționare a cauzei, câtă vreme ceea ce se pune in discuție prin acțiunea formulată este modalitatea de stabilire a cuantumului pensiei.

Instanța a subliniat că natura juridică a prezentului litigiu este de asigurări sociale și nu de contencios administrativ, așa cum eronat a apreciat reclamantul.

Ceea ce deosebește contenciosul administrativ de cel al asigurărilor sociale, în contextul în care în ambele litigii sunt emise finalmente acte tipice sau asimilate de către autorități publice, este tocmai natura juridică a raportului care stă la baza acestor acte.

Simplul fapt că actul prin care a fost modificat cuantumul pensiei speciale a fost emis de o autoritate publică nu atrage de o manieră automată competența instanței de contencios administrativ întrucât în cauză lipsește însăși raportul de drept administrativ substanțial între reclamanți și pârâți.

O autoritate publică nu este angrenată doar în raporturi de drept administrativ, ci și în raporturi de drept civil, dreptul muncii, etc.

Întrucât natura raportului juridic dedus judecății este cea de asigurări sociale implicând respectarea sau nu de către autoritate a dreptului reclamantului la asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei acestei conduite nu poate intra decât în competența instanței specializată în materia asigurărilor sociale.

Cauza a fost înregistrată la data de 27.06.2023 pe rolul Tribunalului Iași – secția I Civilă.

Prin sentința civilă nr. 2196/2023 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași – secția I Civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei; totodată, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că acțiunea formulată de reclamantul din speță vizează, pe de o parte, atragerea răspunderii Guvernului pentru emiterea unei ordonanțe neconstituționale, în conformitate cu art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și, pe de altă parte, obligarea pârâtei Casa de Pensii la achitarea integrală a sumelor pe care le-a reținut din pensie.

După redarea art. 9 alin. (1), (4) și 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța a concluzionat că acțiunea formulată în contradictoriu cu Guvernul României este de competența unei instanțe de contencios administrativ, nu a unui complet specializat pe litigii de muncă, iar, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din aceeași lege și, cum în speță, se invocă o culpă a Guvernului României, autoritate centrală, rezultă că dosarul revine în competența unei curți de apel.

În fine, art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 prevede că "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.".

Pe cale de consecință, cum reclamantul are domiciliul în comuna Holboca, este competentă Curtea de Apel Iași.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că acțiunea reclamantului vizează, pe de o parte, atragerea răspunderii Guvernului pentru emiterea unei ordonanțe neconstituționale, în conformitate cu art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și, pe de altă parte, obligarea pârâtei Casa de Pensii la achitarea integrală a sumelor pe care le-a reținut din pensie.

Așadar, reclamantul pune în discuție repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepțiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acțiunii.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acțiunii se regăsește în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum și faptul că se contestă o ordonanță de urgență emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În raport cu aceste considerente și având în vedere că se invocă o vătămare produsă printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvern - autoritate publică centrală, competența materială revine secției de contencios administrativ a curții de apel.

Așa fiind, văzând prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2024.