ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 994/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 853R din 24 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a constatat ca fiind perimat recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1137A din 21 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..

În ceea ce privește cererea de repunere în termen, recurentul a menționat că, întrucât decizia atacată nu i-a fost comunicată de către curtea de apel, s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a formula calea de atac a recursului în termenul de 5 zile de la pronunțare, motiv pentru care solicită repunerea în termenul de formulare a prezentei căi de atac.

A precizat și că a luat cunoștință despre decizia recurată prin propriile mijloace, în data de 06.11.2023.

De asemenea, a menționat și că, pe portalul instanțelor judecătorești, este imposibil de aflat data exactă la care instanța a afișat minuta, singura informație disponibilă fiind că, în data de 06.11.2023, a fost o modificare pe portal, ceea ce poate însemna fie punerea soluției la avizierul virtual, fie o altă modificare.

Precizează că este parte în mai multe procese cu SNSPA, care i-a lezat dreptul fundamental la educație, în toate reprezentându-se singur, precum și că nu face față a răspunde tuturor solicitărilor și înscrisurilor depuse de partea adversă la toate instanțele.

Este nerezonabil să se considere că nu ar avea dreptul la o formă de protecție sporită din partea instanței în a-și pregăti apărarea, având în vedere că aceste litigii au formă contencioasă, iar SNSPA l-a discriminat în raport cu alți studenți/doctoranzi aflați în aceeași situație, motiv pentru care trebuie să beneficieze de protecția sporită oferită de O.G. nr. 137/2000.

A arătat și că, fiind un tip de proces derogatoriu de la dreptul comun, această situație implică anumite diligențe suplimentare din partea instanței pentru apărarea drepturilor sale.

În cadrul memoriului de recurs a fost formulată și o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., în ceea ce privește sintagma "punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței", și a prevederilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ., cerere soluționată separat, în cadrul dosarului asociat cu acest obiect.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de repunere în termen și a recursului pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

În data de 16 noiembrie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 853R din data de 24 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Prin rezoluția de primire a dosarului aflată la fila x, instanța de recurs a constatat că memoriul de recurs nu poartă semnătura părții, astfel că recurentului i-a fost pusă în vedere obligația de a semna cererea sau de a expedia la dosar o copie semnată a acesteia, sub sancțiunea anulării acesteia.

Obligația de a semna memoriul de recurs a fost comunicată recurentului în data de 6 decembrie 2023, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, însă acesta nu a înțeles să se conformeze obligației legale care i-a fost adusă la cunoștință de către instanță.

Dimpotrivă, prin precizările depuse în 18 decembrie 2023, recurentul a menționat, în mod expres, pe de o parte, că, în conformitate cu prevederile art. 196 alin. (2) C. proc. civ., lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății, iar, pe de altă parte, că indicarea datelor sale personale și adresa unică de e-mail sunt suficiente pentru a-i confirma identitatea.

Contrar celor invocate de recurent, prevederile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. dispun în sensul că cererea de recurs va cuprinde semnătura părții care a exercitat calea de atac sau, după caz, a mandatarului acesteia, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic.

Aceleași exigențe legale sunt pe deplin aplicabile și în privința cererii de repunere în termen, cerere incidentală, conform art. 186 alin. (3) C. proc. civ., dedusă, spre soluționare, de către recurent, prin memoriul de recurs, și în legătură cu care dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă inclusiv semnătura părții.

În acord cu dispozițiile legale menționate, recurentul are posibilitatea fie de a semna olograf cererea dedusă judecății, fie de a utiliza o semnătură electronică sau o semnătură electronică extinsă, în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel cum prevăd dispozițiile art. 148 alin. (2) C. proc. civ., care instituie excepția de la regula semnăturii olografe.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 267 C. proc. civ. prevăd că "înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispozițiilor legii speciale", iar cele ale art. 268 alin. (2) C. proc. civ. condiționează valabilitatea și eficiența juridică în plan procesual a semnăturii electronice de reproducerea acesteia în condițiile prevăzute de legea specială (Legea nr. 455/2001 și H.G. nr. 1295/2001 privind normele de aplicare a acesteia).

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, "în înțelesul prezentei legi (...) 2. înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică, între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar".

De asemenea, potrivit art. 5 din același act normativ, "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată".

În ceea ce privește sancțiunea pentru lipsa semnăturii, olografe sau electronice, art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevede că o astfel de lipsă se sancționează cu nulitatea cererii de recurs.

Prin urmare, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, recurentul avea posibilitatea fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs cu semnătura olografă scanată sau cu o semnătură electronică validă atașată, în condițiile legii speciale menționate anterior, fie de a expedia prin poștă un exemplar semnat olograf al cererii de recurs, fie să se prezinte la compartimentul de registratură al instanței ori în fața instanței de judecată, la termenul acordat, pentru a proceda la semnarea cererii.

În speță, însă, niciuna dintre aceste ipoteze nu este îndeplinită, recurentul rămânând în pasivitate în legătură cu obligația procesuală care i-a fost adusă la cunoștință și care îi revenea potrivit legii.

Cât privește mențiunea din finalul memoriului de recurs, prin care partea arată că cererea sa "este valabilă fără semnătură olografă sau electronică, conform legii", aceasta nu este în măsură să înlăture obligația legală stabilită în sarcina recurentului, motiv pentru care nu poate fi primită.

Nici împrejurarea conform căreia, prin memoriul de recurs, recurentul a înțeles să invoce imposibilitatea de a semna actul de procedură (conform art. 228 C. proc. civ.), nu reprezintă un remediu veritabil, care să substituie obligația care îi revine potrivit legii, de a semna actul procedural dedus judecății.

În acest sens, se observă că revenea părții obligația de a dovedi împrejurarea mai presus de voința sa, străină de orice culpă, care îl împiedică să semneze olograf sau electronic, după cum s-a arătat, cererea cu care a înțeles să învestească instanța.

Or, simpla împrejurare evocată de parte, în sensul că nu dispune de "posibilitățile tehnice" aferente care să îi permită semnarea actului procedural nu constituie o împrejurare mai presus de voința sa.

Cât privește cea de-a doua teză a textului legal invocat - respectiv refuzul de a semna un act de procedură - se constată că recurentul tinde a deturna aceste dispoziții legale (cu un obiect de reglementare distinct) de la scopul pentru care au fost edictate de legiuitor, pentru a eluda dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. și a înlătura, astfel, sancțiunea expres prevăzută de alin. (3) al aceluiași articol.

Prin urmare, constatând că nu sunt întrunite condițiile de formă ale cererii, prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității actului procedural pentru lipsa semnăturii recurentului, în condițiile art. 486 alin. (3) din același cod.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nule cererea de repunere în termen și recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 853R din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule cererea de repunere în termen și recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 853R din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.