ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 875/2024

Ședința publică din data de 26 martie 2024

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 11 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite la cererea creditoarei B. față de debitorul C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4465/04.08.2023, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2023, pentru realizarea obligației având ca obiect stabilirea locuinței minorului la creditoare.

În drept, a invocat prevederile art. 664 alin. (1) C. proc. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 366 din 12 ianuarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere domiciliul debitorului de la momentul sesizării executorului judecătoresc, 08 ianuarie 2024, respectiv București, str. x, astfel cum a rezultat din verificările efectuate în baza de date DEPABD.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 972 din 01 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Sectorului 2 București – secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorului 2 București – secția civilă a avut în vedere domiciliul în fapt al debitorului menționat în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4465/04.08.2023, respectiv localitatea Seciu, str. x, jud. Prahova.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului.

Astfel, pe de o parte, Judecătoria Ploiești a avut în vedere domiciliul debitorului, așa cum rezultă din evidențele DEPABD, iar pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 2 București a avut în vedere domiciliul în fapt al debitorului, așa cum acesta a fost menționat în sentința civilă nr. 4465/04.08.2023, ce reprezintă titlul executoriu.

Înalta Curte constată că obiectul dedus judecății este reprezentat încuviințarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4465/04.08.2023, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2023, pentru realizarea obligației având ca obiect stabilirea locuinței minorului la creditoare.

Cât privește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, aceasta se determină potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare".

Așadar, în procedura executării silite, dispozițiile legale anterior evocate determină instanța de executare ca fiind, de regulă, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Domiciliul reprezintă un atribut de identificare al persoanei fizice și este definit de art. 87 C. civ. ca fiind acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală, este și art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români ("Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală.").

În sens procesual, noțiunea de "domiciliu" vizează locuința pe care o persoană și-a stabilit-o în fapt în localitatea în care trăiește, întrucât scopul urmărit de legiuitor este, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 și următoarele C. proc. civ., acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiului respectării dreptului la apărare și de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Prin urmare, asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o în definiția domiciliului din noul C. civ. cu locuința principală nu semnifică o îndepărtare de concepția domiciliului ca locuință "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situație de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă și lăsată la aprecierea instanței.

Astfel, în contextul analizei, se reține că mențiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidență a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuința sa statornică și principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înțeles, interesează în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul.

Ceea ce interesează în speța pendinte pentru stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul, este locuința în fapt a debitorului, Aceasta, pentru că împreună cu debitorul locuiește minorul D., domiciliul acestuia fiind stabilit provizoriu la tată (debitor în cauză) prin sentința civilă nr. 7054/04.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, iar executarea silită vizează tocmai pe minor.

Prin sentința civilă nr. 4465/04.08.2023, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2023, ce reprezintă titlul executoriu, s-a reținut faptul că tatăl minorului s-a mutat împreună cu copilul în localitatea Seciu, adresă reținută și în dispozitivul acestei hotărâri. Aceeași adresă reiese chiar din întâmpinarea formulată de pârât în dosarul nr. x/2023 în care a fost pronunțat titlul executoriu, în al cărei preambul se menționează, pe lângă adresa de domiciliu, că locuiește fără forme legale în sat Seciu, str. x, jud. Prahova. Se mai observă că adresa respectivă rezultă din înseși susținerile părților expuse cu ocazia acordării cuvântului în dezbaterea fondului cauzei în dosarul sus menționat. Astfel, la pagina 4 din sentința civilă nr. 4465/04.08.2023, paragraful 6, s-a consemnat că "Reclamanta prin apărător mai arată că pârâtul a dus minorul la Seciu, a pus lacăte la poartă și camere de supraveghere, izolând minorul de mama sa", precum și că "Reclamanta prin reprezentant solicită instanței să aibă în vedere că la Seciu minorul are ca și prieteni un băiat în vârstă de 24 ani și pe sora acestuia, mai mare decât el". La paragraful 7, s-a consemnat "Apărătorul părții (al pârâtului) mai arată că minorul își dorește să locuiască la Seciu, chiar plăcându-i la cel loc (...)".

Locuința efectivă, adică aceea caracterizată prin continuitate și stabilitate, prezintă relevanță și trebuie apreciată ca semnificând domiciliu și în planul executării silite, fiind just a considera că în mod obișnuit, de cele mai multe ori, la acea locuință se regăsesc bunurile pe care debitorul le deține și pot fi supuse urmăririi.

Or, în cazul particular al speței, la locuința din sat Seciu se regăsește însuși minorul vizat de executarea silită în vederea realizării obligației având ca obiect stabilirea locuinței minorului la creditoare.

Pe de altă parte, nu s-a invocat și nici nu s-a făcut dovada că între timp debitorul și copilul și-ar fi modificat domiciliul, anterior decelat, față de cel din timpul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii ce se dorește a fi pusă în executare.

Prin urmare, împrejurarea că debitorul locuiește în fapt împreună cu minorul vizat de executare în sat Seciu, str. x, jud. Prahova (localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Ploiești, potrivit H.G. nr. 1217/2023 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea (M.Of., Partea I nr. 1102/07.12.2023) produce în speță, efecte juridice în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanței de executare, conform celor expuse mai sus.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 666 coroborate cu cele art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ținând cont că stabilirea competenței instanței de executare se face prin raportare la domiciliul efectiv, în fapt al debitorului, în speță situat în raza teritorială a Judecătoriei Ploiești, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite deduse judecății în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2024.