ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 794/2024

Ședința publică din data de 20 martie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 22.11.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 1.700 RON reprezentând împrumut cu termen scadent la 30.04.2022, actualizarea sumei cu dobânda legală BNR de la data expirării scadenței împrumutului, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1164, 1165, 1345-1348, 1350, 1510, 1516, 1522, 1523, 1530 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 2294/10.05.2023, Judecătoria Brăila a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

A reținut instanța că din informațiile furnizate de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul avea domiciliul în județul Vaslui, comuna Tăcuta, sat Dumasca.

Conform art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la domiciliul pârâtului, în speță, Judecătoria Vaslui.

Prin sentința nr. 1642/26.10.2023, Judecătoria Vaslui a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brăila, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, deși dispozițiile art. 107 C. proc. civ. prevăd că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, textul legal reprezintă o normă de competență de ordine privată, iar nu de ordine publică. Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Întrucât pârâta nu a invocat prin întâmpinare această excepție, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 130 C. proc. civ. raportate la cele privind alegerea de competență realizată de către reclamant, situație față de care instanța competentă în soluționarea pricinii rămâne Judecătoria Brăila.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, pentru următoarele argumente:

Competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență, respectiv, necompetența relativă poate fi invocată numai de pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.).

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situația necompetenței de ordine privată "partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declinarea competenței". În această situație nici chiar reclamantul după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

De asemenea, potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Prin alegerea făcută de reclamant a Judecătoriei Brăila, aceasta a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.

Aceasta deoarece fiind vorba de o competență teritorială relativă, neinvocarea de către pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a excepției de necompetență, prezumă împrejurarea că părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate, instanța de judecată neputând să își decline competența din oficiu.

În cauză, instanța de judecată a fost învestită cu o acțiune având ca obiect îmbogățire fără justă cauză/restituire împrumut, fiind o acțiune personală, pentru care legea reglementează o competență teritorială de ordine privată, iar nu de ordine publică.

Astfel, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată de către pârâtul B. nici prin întâmpinarea formulată și nici la termenul la care părțile legal citate puteau pune concluzii, instanța de judecată nu mai putea, din oficiu, să invoce această excepție, potrivit celor arătate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.