ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 479/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a V-a civilă, la data de 16 septembrie 2020, petentul A. a solicitat reexaminarea încheierii de ședință din data 22 iulie 2020, de anulare a cererii de chemare în judecată.

Prin rezoluția de înregistrare, s-a pus în vedere petentului obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 20 RON, obligație pe care nu a înțeles să o îndeplinească.

Prin încheierea din data de 13 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a civilă, a fost admisă excepția netimbrării și a fost anulată cererea de reexaminare a încheierii pronunțate în data de 22 iulie 2020, ca netimbrată. Totodată, prin aceeași încheiere, petentul a fost amendat cu suma de 500 RON, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 8 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a civilă, a fost admisă cererea de reexaminare formulată de petentul A. și s-a dispus revenirea asupra măsurii amenzii stabilite prin încheierea din data de 13 noiembrie 2020.

Prin decizia civilă nr. 367A din 10 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petent împotriva încheierilor de ședință din data de 22 iulie 2020 și 13 noiembrie 2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei civile nr. 367A din 10 martie 2023 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petentul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 483, art. 485 și următoarele din C. proc. civ.

Recurentul arată, în cererea de recurs, că instanța de apel nu a avut în vedere întregul conținut al art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 5 din același act normativ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de inadmisibilitate, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens, art. 457 din C. proc. civ. dispune că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitiv.

Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiul legalității consfințit prin art. 457 menționat anterior și art. 129 din Constituție.

Potrivit art. 483 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Iar potrivit art. 634 alin. (1) din același act normativ "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului"

În cauză, prin încheierea din data de 22 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a civilă, a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de petentul A..

Împotriva acestei încheieri, în conformitate cu art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., petentul a formulat cerere de reexaminare, ce a fost respinsă prin încheierea din data de 13 noiembrie 2020 a Tribunalului București – secția a V-a civilă.

Împotriva celor două încheieri menționate anterior, petentul A. a formulat apel, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia civilă nr. 367A din 10 martie 2023 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. În motivare, s-a reținut că procedura la care a apelat petentul este una specială, cu o cale de atac specifică.

Înalta Curte reține că hotărârea supusă controlului judiciar este definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., legiuitorul înlăturând pentru astfel de situații juridice, calea de atac a recursului.

Petentul a uzat de procedura specifică prevăzută de dispozițiile art. 200 din C. proc. civ., care nu prevede calea de atac a recursului, astfel că prezenta cale extraordinară de atac este inadmisibilă.

Existența în procesul civil a hotărârii judecătorești pronunțată în primă și ultimă instanță, nu poate reprezenta o înfrângere a principiului liberului acces la justiție sau a principiului legalității căii de atac, aceasta fiind și viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului exprimată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei. Art. 6 nu limitează dreptul statelor de a exclude de la posibilitatea de recurs anumite litigii întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiției și evitarea aglomerării instanțelor de recurs.

În consecință, în raport de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 367A din data de 10 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția III-civilă și pentru cauze cu minori și de familie, soluție în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 367 A din 10 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2024.