Akpolat împotriva Turciei

DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 22077/03 de către Fetullah AKPOLAT împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care stă la 17 iunie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dollé, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 22 aprilie 2003, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Fetullah Akpolat, este un național turc născut în 1971 și a fost reținut în închisoarea Üsküdar la momentul cererii sale la Curte. El este reprezentat în fața Curții de către dl Babaoğlu, avocat practicant la Ankara.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 ianuarie 1993, reclamantul a fost luat în custodie de poliție la Istanbul cu suspiciune de a fi membru al PKK (Partitul lucrătorilor din Kurdistan, o organizație ilegală). La 13 ianuarie 1993, el a fost adus în fața unui singur judecător la Tribunalul de Securitate din Istanbul care l-a retras în custodie. La 25 ianuarie 1993, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamantului și a altor 17 persoane. Reclamantul a fost acuzat de aderare la PKK în temeiul articolului 168 din fostul Cod Penal. La 10 octombrie 2001, Curtea de Securitate a statului din Istanbul, după ce a organizat zece audieri, a constatat că reclamantul a fost vinovat de activitățile desfășurate în scopul de a determina secesiunea unei părți a teritoriului național în temeiul articolului 125 din fostul Cod Penal.

Reclamantul a fost condamnat la moarte, comutat la închisoare pe viață. La 12 februarie 2002, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței de primă instanță din cauza faptului că Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a constatat că reclamantul a comis anumite acte care nu au fost incluse în factura de inculpare din 25 ianuarie 1993. La 12 septembrie 2002, procurorul public de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus o acuzație suplimentară împotriva reclamantului, care conține acuzații că reclamantul a comis actele menționate în hotărârea Curții de Securitate de Stat din 10 octombrie 2001. La 5 noiembrie 2003, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat încă o dată reclamantul în temeiul articolului 125 din fostul Cod Penal (Această hotărâre nu a fost depusă Curții).

La 12 aprilie 2004, Curtea de Casație a susținut hotărârea din 5 noiembrie 2003. La 23 septembrie 2004, procurorul public de la Curtea de Casație a respins cererea reclamantului de rectificare a deciziei din 12 aprilie 2004. Între timp, la 25 decembrie 2002, rudele reclamantului i-au trimis un dicționar kurd, care a fost confiscat de autoritatea conducerii închisorii. Reclamantul a solicitat judecătorului de execuție Üsküdar care solicită anularea deciziei administrației închisorii. La o dată neespecificată, judecătorul de execuție Üsküdar a ordonat administrației închisorii să dea dicționarului reclamantului, declarând că învățarea limbii curde a fost autorizată prin Legea nr. 4771. La 19 noiembrie 2003, Consiliul de disciplinar al închisorii a luat o scrisoare scrisă de reclamant și a adresat „președintelui Regatului Unit” în vederea distrugerii acesteia pe motivul că scrisoarea conține elemente de propagandă în favoarea Abdullah Öcalan.

La 3 decembrie 2003, reclamantul a depus o opoziție la decizia din 19 noiembrie 2003 cu judecătorul de execuție Üsküdar, care a susținut ulterior decizia Consiliului de disciplinare a închisorii la 10 decembrie 2003. Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că procedura penală împotriva acestuia nu a fost încheiată într-un timp rezonabil. În conformitate cu articolele 8 și 10 din Convenție, reclamantul s-a plâns în legătură cu decizia trimisă lui și cu scrisoarea pe care a dorit să o trimită către „președintele Regatului Unit”. Prin scrisoarea din 27 aprilie 2005, reclamantul s-a încălcat, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, că i s-a refuzat o audiere echitabilă de către un tribunal independent și imparțial din cauza prezenței unui judecător militar pe banca Curții de Securitate de Stat din Istanbul care l-a judecat.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că lungimea deținerii anterioare a acestuia a depășit cerința de „temps rezonabil”. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul a susținut în continuare că lungimea procedurii penale aduse împotriva acestuia a fost excesivă. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 10 din Convenție de o interferență nejustificată cu corespondența sa din cauza declanșării unei scrisori pe care le-a dorit să le trimită „președintelui Regatului Unit”.

Curtea consideră că această plângere ar trebui examinată numai din punctul de vedere al articolului 8 din Convenție și consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe acest lucru guvernului contestat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 10 din Convenție cu privire la confiscarea dicționarului trimis la el.

Prin scrisoarea din 27 aprilie 2005, el s-a plâns în continuare că a fost refuzat o audiere echitabilă de către un tribunal independent și imparțial, având în vedere prezența unui judecător militar pe banca Curții de Securitate de Stat din Istanbul până în 1999. Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa. Prin urmare, aceste plângeri ar trebui respinse ca fiind, vădit nefondate, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerilor reclamantului cu privire la dreptul său de a elibera procesul în așteptare, la o audiere echitabilă într-un timp rezonabil și la presupusa interferență nejustificată cu dreptul său de a respecta corespondența sa; declara restul cererii inadmisibil.

SECOND SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 22077/03 by Fetullah AKPOLAT against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 17 June 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judges, and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 22 April 2003, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Fetullah Akpolat, is a Turkish national who was born in 1971 and was detained in Üsküdar prison at the time of his application to the Court. He is represented before the Court by Mr F. Babaoğlu, a lawyer practising in Ankara.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 6 January 1993 the applicant was taken into police custody in Istanbul on suspicion of being a member of the PKK (Kurdistan Workers' Party, an illegal organisation). On 13 January 1993 he was brought before a single judge at the Istanbul Security Court who remanded him in custody. On 25 January 1993 the public prosecutor at the Istanbul State Security Court filed a bill of indictment against the applicant and seventeen other persons. The applicant was charged with membership of the PKK under Article 168 of the former Criminal Code. On 10 October 2001 the Istanbul State Security Court, after having held ten hearings, found the applicant guilty of activities carried out for the purpose of bringing about the secession of part of the national territory under Article 125 of the former Criminal Code.

The applicant was sentenced to death, commuted to life imprisonment. On 12 February 2002 the Court of Cassation quashed the judgment of the first-instance court on the ground that the Istanbul State Security Court found that the applicant had committed certain acts which had not been included in the bill of indictment of 25 January 1993. On 12 September 2002 the public prosecutor at the Istanbul State Security Court filed an additional bill of indictment against the applicant, containing allegations that the applicant had committed the acts referred to in the State Security Court's judgment of 10 October 2001. On 5 November 2003 the Istanbul State Security Court once again convicted the applicant under Article 125 of the former Criminal Code.

(This judgment was not submitted to the Court). On 12 April 2004 the Court of Cassation upheld the judgment of 5 November 2003. On 23 September 2004 the Public Prosecutor at the Court of Cassation dismissed the applicant's request for rectification of the decision of 12 April 2004. Meanwhile, on 25 December 2002 the applicant's relatives sent him a Kurdish dictionary, which was seized on the authority of the prison management. The applicant applied to the Üsküdar Judge of Execution requesting the annulment of the prison administration's decision.

On an unspecified date, the Üsküdar Judge of Execution ordered the prison administration to give the dictionary to the applicant, holding that learning of the Kurdish language was authorised by Law no. 4771. On 19 November 2003 the Prison Disciplinary Board seized a letter written by the applicant and addressed to the “President of the United Kingdom” with a view to destroying it on the ground that the letter contained elements of propaganda in favour of Abdullah Öcalan. On 3 December 2003 the applicant lodged an objection to the decision of 19 November 2003 with the Üsküdar Judge of Execution, who subsequently upheld the Prison Disciplinary Board's decision on 10 December 2003. COMPLAINTS The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention that the length of his detention was excessive.

The applicant submitted under Article 6 § 1 of the Convention that the criminal proceedings against him had not been concluded within a reasonable time. Relying on Articles 8 and 10 of the Convention, the applicant complained about the seizure of the dictionary sent to him and the letter that he had wished to send to the “President of the United Kingdom”. By a letter dated 27 April 2005, the applicant further complained under Article 6 § 1 of the Convention that he had been denied a fair hearing by an independent and impartial tribunal on account of the presence of a military judge on the bench of the Istanbul State Security Court which tried him. THE LAW 1. The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention that the length of his pre-trial detention had exceeded the “reasonable time” requirement.

Relying on Article 6 § 1 of the Convention, the applicant further maintained that the length of the criminal proceedings brought against him was excessive. The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government. 2. The applicant complained under Articles 8 and 10 of the Convention of an unjustified interference with his correspondence on account of the seizure of a letter that he had wished to send to the “President of the United Kingdom”. The Court considers that this complaint should be examined from the standpoint of Article 8 of the Convention alone.

It further considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of it to the respondent Government. 3. The applicant complained under Articles 8 and 10 of the Convention about the seizure of the dictionary sent to him. By a letter dated 27 April 2005 he further complained that he had been denied a fair hearing by an independent and impartial tribunal on account of the presence of a military judge on the bench of the Istanbul State Security Court until 1999. The Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence.

It follows that these complaints should be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant's complaints concerning his right to release pending trial, to a fair hearing within a reasonable time and the alleged unjustified interference with his right to respect for his correspondence; Declares the remainder of the application inadmissible. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President