GÜNGÜ v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GÜNGÜ v. TURKEY (CtEDO, 2008)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 20013/03 de către Kemal GÜNGÜ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 1 iulie 2008 în calitate de cameră compusă de: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 16 iunie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Kemal Güngü, este un cetățean turc născut în 1973 și locuiește la Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Çekiç, avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 februarie 1994, reclamantul a fost retras în custodie de poliție pe suspiciune de a fi membru al PKK (Partiul Ocupatorului Kurdistan, o organizație ilegală). La 11 martie 1994, el a fost adus în fața unui singur judecător la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul, care a ordonat deținerea sa la încarcerare. La 23 iunie 1994, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamantului și a altor patruzeci de persoane. Reclamantul a fost acuzat de desfășurarea activităților în scopul de a aduce secesiunea unei părți a teritoriului național, pronunțată prin art. 125 din fostul Cod Penal. La 5 mai 1999, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la pedeapsa cu moartea, ulterior comutat la închisoare pe viață. La 19 septembrie 2000, Curtea de Casație a anulat hotărârea din 5 mai 1999 cu privire la unii dintre acuzați, inclusiv reclamantul, și a remis cazul la a patra Camera a Curții de Securitate de Stat din Istanbul. La sfârșitul fiecărei audieri, cea de-a patra Cameră a Curții de Securitate de Stat din Istanbul a examinat detenția reclamantului în reținere, fie din propunerea sa, fie la cererea reclamantului. Acesta a ordonat detenția continuată a reclamantului în timp de proces, având în vedere natura infracțiunii pe care le-a fost acuzat și starea de probă. La 3 iunie 2003, reclamantul a depus o opoziție împotriva ordinii instanței de primă instanță din 28 mai 2003 pentru continuarea sa deținere în timpul deținut. La 5 iunie 2003, a cincea Cameră a Tribunalului de Securitate de Stat din Istanbul a respins obiecția reclamantului. La 21 iunie 2004, a patra cameră a Curții de Securitate de Stat din Istanbul a ordonat eliberarea reclamantului în așteptarea procesului, ținând cont de cât timp a fost reținut în reținere. Prin Legea nr. 5190 din 16 iunie 2004, publicată în Jurnalul Oficial din iunie 2004, tribunalele de Securitate de Stat au fost abolite. Cazul împotriva reclamantului a fost transferat la Curtea de Assize din Istanbul. Potrivit informațiilor din caz, procedurile împotriva reclamantului sunt încă în așteptare în fața Curții din Istanbul. COMPLAINTE Reclamantul a susținut în temeiul articolelor 5 § 3 și 6 § 2 din Convenție că detenția sa privind reținerea reținută a fost depășită cerința de „tempă rațională”. Reclamantul a susținut în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii penale aduse împotriva acestuia este excesivă. DREPTUL Curții a primit următoarea declarație de la agentul guvernamental: „Declar că Guvernul Turciei oferă să plătească ex gratie 10.000 (10 mii) euro domnului Kemal Güngü în vederea asigurării unei soluții prietenoase a celor de mai sus Această sumă, care este destinată acoperirii oricărei prejudiciu material și moral, precum și a costurilor și cheltuielilor, va fi transformată în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de partea solicitantă: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex grație suma de 10 000 de euro către dl Kemal Güngü, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor de mai sus a menționat trei luni până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens