ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 394/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia civilă nr. 234/A/06.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată în cauză, a respins, ca inadmisibil apelul declarat de apelanta A., în contradictoriu cu intimata B. Galați, împotriva deciziei civile nr. 1000/10.10.2022 pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2022 și a obligat-o pe apelantă la plata sumei de 500 RON către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată în această cale de atac.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 20.12.2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 234/A/06.12.2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022 și a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea în tot a hotărârii contestate, recalificarea cererii de apel ca reprezentând o cerere de revizuire și trimiterea cererii instanței competente material în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate. Totodată, contestatoarea a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

I.1. Încheierea și decizia pronunțate de Curtea de Apel Galați:

Prin încheierea de ședință din 10 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de petenta A..

Prin decizia civilă nr. 42A din 16 martie 2023 a Curții de Apel Galați – secția I civilă, s-a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității de reprezentant, în contestația în anulare, a reprezentantului convențional al intimatei B. Galați; au fost calificate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a B. Galați, excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu, excepția lipsei de interes și excepția exercitării abuzive a dreptului procesual, invocate în ședința publică din data de 15.03.2023, cu referire la hotărârile pronunțate în cauza înregistrată sub nr. x/2022, ca reprezentând motive de contestație în anulare.

S-a constatat că, în cauză, contestatoarea este decăzută din dreptul de a mai formula alte motive de contestație în anulare în afara celor prezentate în cererea înregistrată la data de 20.12.2022.

S-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 234/A/06.12.2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata B. Galați.

Contestatoarea A. a fost obligată la plata sumei de 500 RON către intimata B. Galați, cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de ședință din 10 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022, precum și împotriva deciziei nr. 42A din 16 martie 2023 a Curții de Apel Galați – secția I civilă a declarat recurs contestatoarea A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 mai 2023, sub nr. x/2022, dosarul fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 9, care prin rezoluția din 19 octombrie 2023, constatând încheiate procedurile de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată la data de 13 februarie 2024.

Prin cererea de recurs recurenta a invocat "excepția lipsei capacității procesuale de folosință pasivă, excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu pasive, excepția lipsei de interes și excepția abuzului de drept în apărare", solicitând admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de 10.03.2023, casarea încheierii recurate, precum și casarea deciziei civile nr. 42/A/16.03.2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că apărătorul intimatei a depus într-un alt dosar un certificat din data de 29.09.2022 din care rezultă că B. a fost înscrisă în Registrul Asociațiilor de Proprietari al Judecătoriei Galați la poziția nr. 35/2022.

În raport de art. 205 alin. (1) din C. civ., intimata a dobândit capacitate de folosință la 29.09.2022, astfel că apărărilor formulate de aceasta de la momentul inițierii demersului juridic li se aplică sancțiunea nulității absolute, care reiese din coroborarea art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 56 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., iar hotărârile pronunțate de Tribunalul și Curtea de Apel Galați trebuie desființate conform dispozițiilor art. 179 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta a susținut că, în privința persoanei juridice, capacitatea procesuală de exercițiu a acesteia se realizează prin reprezentarea legală a acesteia, evocă dispozițiile art. 209 alin. (3) din C. civ. și cele ale art. 57 lit. a) din Legea nr. 196/2018 și arată că nu există un mandat acordat președintelui B., că actele semnate de acesta sunt nule absolut, inclusiv contractele de asistență juridică încheiate cu av. D., astfel că nici aceasta nu poate avea calitatea de reprezentant convențional al intimatei.

Recurenta a arătat că lipsa capacității procesuale de folosință și lipsa capacității procesuale de exercițiu atrag și lipsa interesului care face obiectul art. 32 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din C. proc. civ.

Recurenta a considerat că dreptul la apărare a fost exercitat abuziv în nume propriu de președintele E., cu scopul de a o determina pe recurentă să renunțe la cererea privind comunicarea documentelor contabile solicitate la data de 14.06.2022, necesare acesteia în verificarea principiului continuității în contabilitatea cheltuielilor aferente apartamentului său.

Referitor la motivele de casare a încheierii recurate, recurenta a arătat că: judecătorul F., soțul judecătorului recuzat, s-a pronunțat în cauză "prin decizia civilă nr. 1041/21.10.2022 în dosar nr. x/2022, dosarul fiind consecința deciziei civile nr. 889/19.08.2022 pronunțată în apel în dosar nr. x/2022"; judecătorul recuzat nu s-a abținut, cu nerespectarea dispozițiilor art. 43 alin. (2) din C. proc. civ. cererea de recuzare formulată la data de 15.02.2023 s-a soluționat la data de 10.03.2023, cu nerespectarea dispozițiilor art. 51 alin. (1) din C. proc. civ. și nu a fost comunicată; recuzarea a fost greșit respinsă, hotărârea fiind sumar motivată în fapt, iar motivarea în drept este rezultatul unei adăugări la art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ. instanța a expus o situație de fapt eronată și nu a precizat care sunt probele care motivează soluția de respingere a cererii de recuzare; instanța a omis să precizeze faptul că dosarul nr. x/2022 este consecința respingerii apelului prin decizia civilă nr. 889/19.08.2022 pronunțată în dosar nr. x/2022; dispozitivul hotărârii nu arată și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea recursului, cu nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (3) din C. proc. civ. teza finală.

În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 4 din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității recursului declarat împotriva încheierii, susținând că acesta a fost declarat și motivat cu depășirea termenului legal. De asemenea, intimata a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a solicitat respingerea susținerilor formulate de intimate, prin întâmpinare și a invocat/reiterat "excepția lipsei puterii de reprezentare legală a președintelui B., excepția lipsei puterii de reprezentare convențională a av. D., excepția nulității întâmpinării, excepția lipsei de interes și excepția abuzului de drept procesual".

La termenul de judecată din 13 februarie 2024, în ședință publică, instanța a calificat excepția lipsei puterii de reprezentare legală a președintelui B. și excepția lipsei puterii de reprezentare convențională a av. D. ca fiind excepția lipsei calității de reprezentant a președintelui intimatei precum și a apărătorului acesteia și le-a respins pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând hotărârile recurate, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, este necesar a se preciza că, la acest termen de judecată, au fost respinse excepția lipsei calității de reprezentant a președintelui intimatei, precum și a apărătorului acesteia, invocate de recurentă, iar excepția nulității întâmpinării depuse de intimata B. Galați a fost susținută de recurentă prin invocarea unor argumente subsumate dreptului de reprezentare analizat de Înalta Curte în soluționarea primelor două excepții indicate. În consecință, se impune soluția de respingere ca neîntemeiată a excepției nulității întâmpinării pentru aceste argumente. Aceeași este soluția care se impune și privința argumentului că în întâmpinare nu ar fi menționat numărul de înregistrare în registrul persoanelor juridice și contul bancar, aceste elemente fiind stabilite prin indicarea lor de către reclamant sau pârât în cursul judecății în primă instanță, or prezenta cauză se află în soluționarea unei căi extraordinare de atac în care nu se mai pun în discuție elementele de identificare a părții, ele fiind definitiv stabilite în cursul judecății procesului în fond și în calea ordinară de atac.

În ceea ce privește tardivitatea declarării și motivării recursului împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

În cauză este incidentă această din urmă ipoteză. Decizia nr. 42A din 16 martie 2023 a Curții de Apel Galați – secția I civilă, definitivă, a fost comunicată părții la data de 11.04.2023, recursul a fost declarat la data de 24.03.2023, anterior comunicării, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 18.04.2023, respectiv în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, astfel cum prevăd dispozițiile art. 53 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 și art. 181 alin. (2) din C. proc. civ. (data de 17 aprilie 2023 fiind nelucrătoare).

Referitor la nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, din memoriul de recurs, pot fi decelate critici ce vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea, subsumabile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., dar și susțineri referitoare la nemotivarea încheierii recurate, ceea ce ar atrage incidența cazului de casare instituit de art. 488 pct. 6 din același cod.

Prin urmare, excepțiile de tardivitate și nulitate a recursului, invocate de intimată prin întâmpinare, urmează a fi respinse, ca neîntemeiate.

Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 10 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022, recurenta a invocat nelegalitatea încheierii recurate, susținând, pe de o parte, că instanța nu a ținut cont de faptul că judecătorul F., soțul judecătorului recuzat, s-a pronunțat în cauză prin decizia civilă nr. 1041/21.10.2022 dată în dosar nr. x/2022 și că judecătorul recuzat nu s-a abținut, cu nerespectarea dispozițiilor art. 43 alin. (2) din C. proc. civ.. Recurenta a susținut nerespectarea art. 51 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea nefiindu-i comunicată. Recurenta a mai susținut că încheierea este nemotivată în fapt și în drept, este rezultatul unei adăugări la art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., s-a reținut o situație de fapt eronată, nu s-a precizat care sunt probele care motivează soluția de respingere a cererii de recuzare și nu s-a menționat instanța la care se depune calea de atac, cu încălcarea art. 425 alin. (3) din C. proc. civ.

Soluționarea unei cereri de recuzare presupune în mod necesar verificarea conduitei procesuale a judecătorului recuzat, instanța învestită cu o astfel de cerere fiind chemată să verifice aspectele criticate de parte, pentru a stabili dacă administrarea cauzei de judecătorul recuzat conturează indicii privind încălcarea obligației de imparțialitate.

În evaluarea imparțialității judecătorului vizat de cererea de recuzare, prezintă importanță principiile consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de imparțialitate enunțată de instanța europeană fiind examinată prin referire la cele două fațete ale acestui concept: aspectul subiectiv, care se referă la convingerea personală a judecătorului și din perspectiva căruia imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, și aspectul obiectiv, care vizează modul în care imparțialitatea judecătorului este percepută din exterior de un observator rezonabil și avizat (persoană informată și de bună-credință) (a se vedea cauzele Kyprianou împotriva Ciprului și Piersack împotriva Belgiei).

Nu poate fi reținută încălcarea art. 43 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a susținut recurenta, obligația judecătorului de a se abține existând în situația premisă expusă în prevederea legală arătată, și anume, aceea în care judecătorul știe că există, în privința sa, un motiv de incompatibilitate. În situația din speță, pentru considerentele care urmează, nu există cazul de incompatibilitate invocat de recurentă, astfel încât nu poate fi reținută existența unei obligații de abținere.

Referitor la cazul de incompatibilitate instituit de art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta vizează incompatibilitatea judecătorului care este învestit cu soluționarea unei căi de atac, iar soțul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiași pricini înaintea altei instanțe.

Normele care reglementează cazurile de incompatibilitate absolută sunt de ordine publică, de organizare judiciară, referitoare la compunerea instanței, însă sunt de strictă interpretare și aplicare, motiv pentru care nu pot fi extinse prin analogie și la alte situații.

Situația de fapt relevantă cauzei relevă faptul că, prin demersul judiciar înregistrat pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. x/2022 la data de 06.07.2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. Galați, ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună obligarea pârâtei la comunicarea răspunsului formulat cu privire la contestația nr. x/14.06.2022 și a copiei înscrisurilor solicitate prin notificarea nr. x/14.06.2022, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5279/19.07.2022 Judecătoria Galați a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 889/19.08.2022, pronunțată de Tribunalul Galați, s-a respins apelul, ca nefondat, iar apelanta a fost obligată să plătească intimatei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1000 din 10.10.2022 a Tribunalului Galați a fost soluționată o cerere de completare a hotărârii formulată în conformitate cu dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., cerere care a privit decizia civilă nr. 889 din 19.08.2022 a Tribunalului Galați, pronunțată în calea de atac a apelului.

Prin decizia civilă nr. 234/A/06.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată în cauză, a respins, ca inadmisibil apelul declarat de apelanta A., în contradictoriu cu intimata B. Galați, împotriva deciziei civile nr. 1000/10.10.2022, pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2022 și a obligat-o pe apelantă la plata către intimată a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în această cale de atac.

Prin decizia civilă nr. 1041/21.10.2022 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2022, de un complet de judecată din care a făcut parte domnul judecător F., s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A., împotriva deciziei civile nr. 889/19.08.2022, pronunțate de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2022, fiind obligată contestatoarea să plătească intimatei B. suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În prezenta cauză, doamna judecător C. a soluționat prin decizia civilă nr. 42A din 16 martie 2023 a Curții de Apel Galați – secția I civilă contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 234/A/06.12.2022 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de către un complet de judecată în care nu a figurat soțul judecătorului recuzat.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Așa fiind, prin acest mijloc procedural instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege, neputând să examineze justețea soluției pronunțate.

Câtă vreme căile extraordinare de atac sunt exercitate pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, care nu vizează fondul dreptului dedus judecății, iar în cauză ele au obiect diferit (prin decizia nr. 1041/2022 a Tribunalului Galați, dosar nr. x/2022, s-a soluționat contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 889/19.08.2022, iar prin decizia nr. 42A/2023 a Curții de Apel Galați s-a soluționat contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 234/A/06.12.2022 a Curții de Apel Galați), nu este incident cazul de incompatibilitate instituit de art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ.

Astfel, cazul de incompatibilitate instituit de acest text legal are în vedere situația în care judecătorul învestit cu soluționarea unei căi de atac exercită controlul judiciar asupra procesului în care soțul său a participat ca judecător, fiind în discuție, cum expres se menționează în norma legală, judecarea aceleiași pricini. Or, situația expusă relevă că judecătorul recuzat a exercitat controlul judiciar asupra unei hotărâri pronunțate de un complet în care nu a participat soțul său, cauza soluționată de acesta având un alt obiect.

Împrejurarea că recurenta este nemulțumită de modul în care completul de judecată din care a făcut parte și soțul judecătorului recuzat a dezlegat, în cadrul dosarului anterior, o contestație în anulare formulată împotriva unei decizii date în apelul declarat în cauza ce a avut ca obiect o ordonanță președințială, nu justifică suspiciunea acesteia cu privire la lipsa de imparțialitate reclamată și nu poate conduce la concluzia că judecătorul recuzat trebuie înlăturat de la judecarea cauzei, nefiind incident motivul de incompatibilitate invocat.

Drept urmare, Înalta Curte constată că, din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea, încheierea recurată este la adăpost de orice critică.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a susținut, pe de o parte, că motivarea încheierii atacate nu cuprinde argumente în fapt și în drept și nici probele avute în vedere relativ la respingerea incidenței art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., iar pe de altă parte, că aceasta cuprinde considerente străine de natura cauzei, cu ignorarea elementelor de fapt menționate de către parte în cererea de recuzare și cu adăugări la textul de lege invocat de petentă.

Cât privește pretinsa nemotivare a hotărârii recurate din perspectiva argumentelor invocate de recurentă, Înalta Curte nu reține existența unor vicii de motivare a soluției adoptate sub aspectul neincidenței cazului de incompatibilitate relativă prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ.

Astfel, încheierea recurată satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate problemele esențiale ridicate de parte, argumentele instanței fiind prezentate într-o manieră clară și concisă.

Din parcurgerea considerentelor încheierii atacate rezultă că instanța a procedat la o analiză efectivă a susținerilor recurentei și a înlăturat, argumentat, motivul esențial invocat de către aceasta în susținerea solicitării sale de admitere a cererii de recuzare, cu trimitere la dispozițiile legale a căror incidență a fost invocată în cauză, precum și la împrejurarea că hotărârea ce face obiectul contestației în anulare în dosarul nr. x/2022, respectiv decizia civilă nr. 234/06.12.2022 a Curții de Apel Galați, a fost pronunțată de un complet din a cărei componență nu face parte domnul judecător F., soțul judecătorului recuzat.

În aceste condiții, împrejurarea că instanța nu ar fi răspuns fiecărei susțineri formulate de recurentă sau a grupat și a structurat aceste susțineri, circumscrise incidenței motivului de incompatibilitate relativă reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., în funcție de raționamentul dedus din interpretarea acestor dispoziții, răspunzându-le printr-un considerent comun – anume că decizia atacată nu a fost pronunțată de un complet de judecată din care să fi făcut parte soțul judecătorului recuzat, nu echivalează cu nemotivarea încheierii atacate.

Motivarea clară și accesibilă a instanței răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994, în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005, în cauza Albina contra României).

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia instanța a adăugat la textul de lege invocat, referitor la același caz de incompatibilitate, recurenta era ținută să indice instanței de recurs și să dezvolte o atare ipoteză de casare, prin critici concrete, din care să reiasă considerentele străine de natura pricinii, prin raportare la elementele de fapt luate ca reper în susținerea incidentului procedural, însă un astfel de raționament nu se regăsește în cadrul criticilor circumscrise cazului de casare invocat.

Înalta Curte mai reține că aprecierea probelor și a situației de fapt de care a înțeles să se prevaleze recurenta relativ la cazul de incompatibilitate a judecătorului recuzat constituie aspecte ce dau conținut însăși activității de judecată desfășurată de instanță, în limitele atribuțiilor sale legale, însă reevaluarea acestora depășesc prezentul cadru procesual limitat la verificarea legalității încheierii de respingere a cererii de recuzare.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., invocat de recurentă, se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează incursiunea autorității judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive.

În legătură cu acest motiv de casare recurenta a invocat, în esență, faptul că instanța a săvârșit un exces de putere, "pretinzând că este vorba despre completul ce ar fi pronunțat hotărârea ce face obiectul căii de atac", ignorând faptul că dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. se referă la "judecarea aceleiași pricini înaintea altei instanțe".

Prin raportare la conținutul motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele recurentei nu vizează, în realitate, o presupusă ingerință a autorității judecătorești în sfera celorlalte puteri ale statului, ci au ca obiect exclusiv chestiuni legate de interpretarea proprie a recurentei cu privire la cazul de incompatibilitate invocat, cu ignorarea faptului că, din circumstanțele particulare ale litigiului, reiese în mod evident că judecătorul recuzat nu a fost pus în situația de a evalua, direct sau indirect, hotărârea pronunțată de soțul său.

Totodată, se reține caracterul nefondat și al criticii ce poate fi subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin care se pretinde faptul că cererea de recuzare, formulată la data de 15.02.2023, s-a soluționat la data de 10.03.2023, cu nerespectarea dispozițiilor art. 51 alin. (1) C. proc. civ., încheierea nefiind comunicată.

Sintagma din art. 51 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căreia "instanța hotărăște de îndată" trebuie apreciată nu doar prin raportare la elemente subiective ce țin de dorința părții de a-i fi soluționată cererea formulată într-un termen cât mai scurt, ci și prin raportare la posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea unui incident procedural, ținând cont că termenul instituit de legiuitor în acest text de lege are natura unui termen de recomandare, care poate fi apreciat în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.

Din această perspectivă, la analiza respectării "termenului optim și previzibil" în soluționarea cererii de recuzare, trebuie luate în considerare și alte elemente obiective, cum ar fi momentul formulării cererii de recuzare (15.02.2023), precum și faptul că aceasta a primit termen de judecată la mai puțin de o lună de la înregistrarea ei, respectiv la 10 martie 2023.

De asemenea, nici susținerea referitoare la necomunicarea încheierii atacate nu poate fi primită, ea fiind lipsită de relevanță sub aspectul soluției, în condițiile în care recursul a fost declarat în termen.

Recurenta a mai susținut că dispozitivul încheierii nu arată și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea recursului, cu nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (3) din C. proc. civ. teza finală.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prin art. 457 din C. proc. civ., se consacră principiul legalității căilor de atac. Astfel, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Altfel spus, calea de atac este dată de lege, nu de judecător, astfel încât omisiunea cu privire la instanța la care se depune recursul nu are niciun efect asupra dreptului de exercita calea de atac prevăzută de lege.

Pe de altă parte, lipsa mențiunii cu privire la instanța instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac nu prezintă relevanță în prezenta fază procesuală întrucât nu se pune în discuție o nulitate a cererii de recurs sub acest aspect, cererea fiind depusă cu respectarea art. 490 alin. (1) din C. proc. civ. care prevede că recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, în condițiile prevăzute la art. 83 alin. (3) și art. 84.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 10 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei nr. 42A din 16 martie 2023 a Curții de Apel Galați – secția I civilă, Înalta Curte constată că, prin această hotârâre, s-a soluționat o contestație în anulare formulată împotriva unei decizii prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul, astfel că, din coroborarea dispozițiilor art. 508 alin. (4) cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., rezultă că aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În această situație, Înalta Curte constată că pronunțarea cu privire la alte excepții formulate în calea de atac, și anume, cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a B. Galați, excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu, excepția lipsei de interes și excepția exercitării abuzive a dreptului procesual, nu se mai impune, întrucât, în situația inadmisibilității căii de atac, nu este constituit cadrul procesual necesar invocării altor aspecte de ordin material sau procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității întâmpinării.

Respinge excepția tardivității și excepția nulității recursului declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 10 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022, invocate de intimata B. Galați prin întâmpinare.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 10 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata B. Galați.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei nr. 42A din 16 martie 2023 a Curții de Apel Galați – secția I civilă, în contradictoriu cu intimata B. Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2024.