ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 357/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Iași la 1 martie 2022 și declinată ulterior către Tribunalul Iași, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata sumei de 38.400 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, precum și a sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a vătămării integrității fizice și/sau psihice.

Prin sentința civilă nr. 3066 din 15 decembrie 2022, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârât, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârât, și a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 199 din 13 aprilie 2023, Curtea de Apel Iași, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul.

Împotriva acestei decizii civile, la 13 iunie 2023, reclamantul a declarat recurs, prin care a prezentat pe larg istoricul cauzei și situația de fapt ce a generat litigiul, fără a aduce critici deciziei recurate și fără a invoca motive de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

La 7 august 2023, intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat asupra excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea și argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția pronunțată de instanța de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurentul-reclamant nu aduce nicio critică soluției pronunțate de către instanța de apel, ci doar prezintă istoricul cauzei și situația de fapt.

Prin decizia civilă recurată, a fost respins apelul ca nefondat, reținându-se că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a aplicat judicios dispozițiile legale privind prescripția dreptului material la acțiune. Recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică care să privească soluția de respingere a apelului și/sau raționamentul logico-juridic care a stat la baza pronunțării acesteia, memoriul de recurs conținând doar prezentarea unor aspecte de fapt, care sunt străine de soluția și de considerentele instanței de apel. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulțumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de către reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 199 din 13 aprilie 2023 a Curții de Apel Iași, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2024.