Decizia nr. 33/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 iulie 2019, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociația pentru Drepturi Conexe, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat: - să fie obligată pârâta la plata remunerației echitabile (plus TVA) pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deținute în intervalul 1 octombrie 2011 – la zi (momentul efectuării raportului de expertiză), cu aplicarea dispozițiilor art. 312 din Decizia ORDA nr. 120/2016 pentru spațiile nedeclarate de pârâtă, sumă ce urmează a fi actualizata cu indicele de inflație de la momentul efectuării raportului de expertiză, precum și a penalităților datorate pentru neplata sau plată cu întârziere a remunerațiilor datorate de la scadență până la data achitării efective și integrale a remunerațiilor datorate; a estimat că suma datorată de pârâtă pentru acest eveniment este de 14.444 RON (fără TVA), remunerația finală datorată urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauză; - să fie obligată pârâta la plata remunerației, inclusiv TVA-ul aferent, reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice și alte opere audiovizuale în spațiile deținute de parată cu orice titlu, începând cu 1 martie 2011 – la zi (data efectuării raportului de expertiză) precum și a daunelor moratorii datorate, pentru neplata sau plata cu întârziere a remunerațiilor, datorate de la scadență până la data achitării efective și integrale a remunerațiilor datorate; a estimat că remunerația parțială datorată de pârâtă pentru perioada dedusă judecății este în cuantum de 8.800 RON (fără TVA); - să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata: - sumei de 5.728.34 RON (fără TVA) la care se adaugă TVA-ul aferent, reprezentând remunerație datorată pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deținute în perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019, compusă din remunerație: 5.416 RON și actualizare: 312,34 RON; - sumei de 9.563,36 RON (fără TVA) la care se adaugă TVA-ul aferent, reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice și alte opere audiovizuale în spatiile deținute de pârâtă, în perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019, compusă din remunerație: 9.240 RON și actualizare: 323,36 RON; - sumei de 4.504,10 RON reprezentând daune moratorii datorate pentru neplata sau plata cu întârziere a remunerațiilor datorate pentru comunicarea publică de fonograme în spațiile deținute de pârâtă, calculate până la 13 ianuarie 2020 și în continuare până la data achitării efective și integrale a remunerațiilor datorate; - sumei de 512 RON reprezentând daune moratorii datorate pentru neplata sau plata cu întârziere a remunerațiilor datorate pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice și alte opere audiovizuale în spațiile deținute, calculate până la 13 ianuarie 2020 și în continuare până la data achitării efective și integrale a remunerațiilor datorate; - sumei de 2.620 RON reprezentând cheltuieli de judecată, compusă din taxa de timbru 100 RON, 20 RON taxa de eliberare certificat Registrul Comerțului si 2.500 RON onorariu de avocat. Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins excepția necompetenței teritoriale, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune față de precizarea făcută de reclamantă cu privire la perioada pentru care solicită remunerație, respectiv 1 iulie 2016 – prezent, de asemenea, a respins această excepție și cu privire la perioada 1 iulie 2016 – 1 august 2016, având în vedere momentul scadenței remunerațiilor și momentul de la care se calculează remunerația și a unit excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei. Prin sentința civilă nr. 1337 din data de 29 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis acțiunea așa cum a fost precizată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din Romania (UPFR), în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.728,34 RON fără TVA, reprezentând remunerație pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deținute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019 (din care suma de 312,34 RON reprezintă actualizare), precum și suma de 3.518,19 RON daune moratorii, acestea din urmă calculate până la data de 13 ianuarie 2020 și datorate în continuare până la plata efectivă a remunerației, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.563,36 RON fără TVA, reprezentând remunerație pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deținute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019 (din care suma de 323,36 RON reprezintă actualizare) precum și suma de 396,33 RON daune moratorii, acestea din urmă calculate până la data de 13 ianuarie 2020 și datorate în continuare până la plata efectivă a remunerației, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.620 RON cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru – 100 RON, taxă eliberare certificat R.G.C. precum și 2.500 RON onorariu avocat. Prin încheierea de ședință din data de 2 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 1337 pronunțate în data de 29 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2019 de către aceeași instanță, în sensul că "Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 9.563,36 RON fără TVA, reprezentând drepturi pentru comunicarea publică de opere cinematografice și alte opere audiovizuale în cadrul punctelor de lucru deținute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019" și nu cum din eroare s-a tehnoredactat "Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 9.563,36 RON fără TVA, reprezentând remunerație pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deținute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31decmbrie 2019". Prin decizia civilă 817A din data de 25 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociația pentru Drepturi Conexe și de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1337 din data de 29 octombrie 2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Sălaj. Prin sentința civilă nr. 1542 din data de 19 decembrie 2022, Tribunalul Sălaj, secția civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta A. S.R.L. A respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 8 iulie 2016. A admis cererea precizată formulată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din Romania (UPFR) – Asociația pentru Drepturi Conexe, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.728,34 RON fără TVA, la care se adaugă TVA-ul aferent, reprezentând remunerație pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deținute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019 (din care suma de 312,34 RON reprezintă actualizare), precum și daune moratorii în sumă de 3.518,19 RON calculate până la data de 13 ianuarie 2020, precum și în continuare până la plata efectivă a remunerației, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.563,36 RON fără TVA, la care se adaugă TVA-ul aferent, reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică de opere cinematografice și alte opere audiovizuale în cadrul punctelor de lucru deținute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019 (din care suma de 323,36 RON reprezintă actualizare) precum și daune moratorii în sumă de 396,33 RON, calculate până la data de 13 ianuarie 2020, precum și în continuare până la plata efectivă a remunerației, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere. A admis în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pentru suma de 4.620 RON și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.620 RON cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru – 100 RON, taxă eliberare certificat R.G.C. – 20 RON și 4.500 RON onorariu avocat. A respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 434 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în cheltuieli de deplasare și cazare. Împotriva sentinței civile nr. 1542 din data de 19 decembrie 2022 a Tribunalului Sălaj, secția civilă a declarat apel pârâta A. S.R.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă, la data de 9 martie 2023, sub nr. x/2019. Prin cererea adresată Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 26 august 2022, înregistrată sub nr. x/2022, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociația pentru Drepturi Conexe a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună obligarea pârâtei la: - plata remunerației, inclusiv a TVA-ului aferent, reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în spatiile deținute de pârâtă cu orice titlu, pentru perioada 1 ianuarie 2020 – la zi (data efectuării raportului de expertiză), sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la momentul efectuării raportului de expertiză, cu aplicarea dispozițiilor prin raportare la dispozițiile art. 3.12, din Decizia ORDA nr. 10/2016 astfel cum a fost modificată prin Decizia ORDA nr. 120/2016, Decizia ORDA nr. 60/2019 și Decizia ORDA nr. 6/2022 pentru spațiile și/sau pentru perioade nedeclarate pentru care utilizatorul a comunicat public fonograme sau reproduceri ale acestora în scop ambiental fără a obține în prealabil autorizația-licență neexclusivă; a estimat că suma datorată de pârâtă pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 august 2022 este de 3.459, RON (la care se adaugă TVA), remunerația finală datorată urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauză. În subsidiar, în cazul în care pârâta nu furnizează informațiile necesare pentru stabilirea remunerațiilor datorate în vederea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, potrivit art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, republicată (fost art. 139 din lege), a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remunerațiilor legal datorate, calculate prin raportare la valoarea remunerațiilor indicată în anexele metodologiilor incidente în cauză; a estimat cererea subsidiară la suma de 10.377 RON; - plata daunelor-interese moratorii, pentru neplata sau piața cu întârziere a remunerațiilor datorate pentru comunicarea publică de fonograme, datorate de la scadență până la data achitării efective și integrale a remunerațiilor datorate, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aplicată la valoarea remunerațiilor lunare datorate până la data de 4 aprilie 2022 conform art. 3.4 din Decizia ORDA nr. 120/2016 și în cuantumul dobânzii legale pe zi de întârziere aplicată la valoarea remunerațiilor lunare datorate începând cu data de 4 aprilie 2022 conform art. 165 alin. (9 1 ) din Legea nr. 8/1996 republicată raportat la O.G. nr. 13/2011; - plata remunerației, inclusiv a TVA-ului aferent, reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice și alte opere audiovizuale în spațiile deținute de pârâtă cu orice titlu, începând cu 1 ianuarie 2020 – la zi (data efectuării raportului de expertiză) ce urmează a fi actualizată cu rata inflației; a estimat că remunerația parțială datorată de pârâtă pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 august 2022 este în cuantum de 5.890 RON (la care se adaugă TVA). În subsidiar, în cazul în care pârâta nu furnizează informațiile necesare pentru stabilirea remunerațiilor datorate în vederea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, potrivit art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, republicată (fost art. 139 din lege), a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remunerațiilor legal datorate, calculate prin raportare la valoarea remunerațiilor indicată în anexele metodologiilor incidente în cauză; a estimat cererea subsidiară la suma de 17.670 iei; - plata daunelor-interese moratorii, pentru neplata sau plata cu întârziere a remunerațiilor, datorate de la scadență până la data achitării efective și integrale a remunerațiilor datorate, conform art. 10 din metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 173/2007 la nivelul dobânzii legale a BNR pe zi de întârziere aplicată la valoarea remunerațiilor lunare datorate raportat la O.G. nr. 13/2011; - plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14 octombrie 2022, pârâta A. S.R.L. a invocat, excepția litispendenței, solicitând instanței să constate că există identitate de părți, obiect și cauză juridică prin raportare la cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2019. Prin sentința civilă nr. 37 pronunțată la data de 18 ianuarie 2023, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Sălaj. La data de 10 februarie 2023, dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă. I.

Hotărârile atacate cu recurs Prin încheierea de ședință din data de 28 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Sălaj, secția civilă a admis excepția litispendenței, între acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalul Sălaj și cea care formează obiectul dosarului nr. x/2019, aflat în stadiul procesual al apelului, pe rolul Curții de Apel Cluj, excepție invocată prin întâmpinare. A trimis dosarul instanței învestite cu soluționarea dosarului x/2019, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj – stadiul procesual apel. Prin decizia civilă nr. 155A din data de 18 mai 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1542 din data de 19 decembrie 2022 a Tribunalului Sălaj, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, pe care a menținut-o. A obligat pe apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante Uniunea Producătorilor de Fonograme din România – Asociația pentru Drepturi Conexe suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată în apel. II. Calea de atac declarată în cauză II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Împotriva deciziei civile 155A din data de 18 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2019 și a încheierii de ședință din data de 28 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Sălaj, secția civilă, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociația pentru Drepturi Conexe. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 26 iulie 2023, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2. II.2. Motivele de recurs Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (5) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și în tot a încheierii de ședință din data de 28 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Sălaj, secția civilă, în dosarul nr. x/2022, disjungerea și judecarea separată a celor două cauze (dosarul nr. x/2022 și dosarul nr. x/2019) și trimiterea dosarului nr. x/2022 spre rejudecare Tribunalului Sălaj, secția civilă. În ceeea ce privește decizia civilă nr. 155A din data de 18 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, a solicitat ca, după disjungere, acesta să fie menținută ca legală și temeinică. Astfel, a arătat că, prin încheierea de ședință recurată, Tribunalul Sălaj, secția civilă a dispus admiterea excepției de litispendență și trimiterea dosarului nr. x/2022 în vederea conexării la dosarul civil nr. x/2019, aflat în faza apelului, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă, instanță care a reținut că, în speță, cele două perioade și pretențiile aferente nu se suprapun, iar litispendența nu poate fi criticată sau analizată în respectivul cadru procesual, unde se poate analiza doar apelul ce face obiectul dosarului nr. x/2019, deoarece cu privire la litispendență doar părțile au cale de atac și doar acestea în respectiva cale de atac pot critica litispendența; ca atare, curtea de apel s-a pronunțat doar cu privire la aspectele invocate prin apel. În opinia recurentei-reclamante, Tribunalul Sălaj, secția civilă a admis în mod eronat excepția litispendenței și a trimis dosarul nr. x/2022 în vederea conexării la dosarul nr. x/2019 aflat în apel, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Raportat la prevederile art. 138 alin. (1) C. proc. civ., a susținut că litispendența presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor cerințe, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză. A subliniat că aceste cereri identice trebuie să fie în curs de judecată, iar tripla identitate trebuie să fie totală, întrucât dacă există doar o strânsă legătură, în loc de identitate, între cele două acțiuni nu este vorba despre litispendență, ci despre conexitate. Recurenta-reclamantă a apreciat că, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 138 C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiția triplei identități în privința celor două litigii, întrucât obiectul celor două dosare diferă, fiind vorba despre pretenții aferente unor perioade diferite: în dosarul nr. x/2019 perioada dedusă judecății este 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019, iar în cazul dosarului nr. x/2022 perioada dedusă judecății este 1 ianuarie 2020 – la zi (data efectuării raportului de expertiză). Prin urmare, a considerat că Tribunalul Sălaj, secția civilă s-a desesizat în mod greșit în ceea ce privește judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 II.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă A. S.R.L. nu a depus întâmpinare. II.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 6 noiembrie 2023, Înalta Curte, în temeiul art. 471 1 alin. (6) C. proc. civ., a fixat termen de judecată la data de 16 ianuarie 2024, când a reținut cauza în pronunțare asupra recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii de ședință din data de 28 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Sălaj, secția civilă, în dosarul nr. x/2022, precum și a excepției lipsei de obiect a recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 155A din data de 18 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă II.5.1. În condițiile art. 248 alin. (1) și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția lipsei de obiect a recursului declarat de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociația pentru Drepturi Conexe împotriva deciziei civile nr. 155A din data de 18 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1542 din data de 19 decembrie 2022 a Tribunalului Sălaj, secția civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019, arătând, în motivare, că obiect al judecății sale este doar acest apel, chiar dacă la dosarul nr. x/2019 a fost atașat (ca efect a admiterii excepției de litispendență) și dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Sălaj, secția civilă, întrucât acesta din urmă vizează o altă perioadă decât cea dedusă judecății în dosarul nr. x/2019, iar litispendența nu poate fi criticată sau analizată în respectivul cadru procesual. Totodată, Înalta Curte reține că, deși a atacat și decizia pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, recurenta-reclamantă a formulat doar critici prin care a susținut nelegalitatea încheierii prin care Tribunalul Sălaj, secția civilă a admis excepția litispendenței în dosarul nr. x/2022, solicitând, de altfel, menținerea ca legală și temeinică a soluției date, prin decizia recurată, de către curtea de apel asupra apelului declarat de către partea adversă în dosarul nr. x/2019. Or, așa cum a arătat prin susținerile orale formulate în fața prezentei instanțe, prin intermediul avocatului ales, recurenta-reclamantă a atacat decizia pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, având în vedere că, potrivit art. 138 alin. (5) C. proc. civ., încheierea prin care s-a soluționat excepția de litispendență poate fi atacată numai odată cu fondul. Prin urmare, atacarea deciziei pronunțate în dosarul nr. x/2019 de către Curtea de Apel Cluj, secția I civilă este una formală, în contextul în care, prin aceasta, instanța de apel a pronunțat o soluție referitoare doar la pretențiile ce formează obiectul dosarului nr. x/2019, fără a analiza și a se pronunța în vreun fel cu privire la cele cu care recurenta-reclamantă a învestit instanța de judecată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Sălaj, secția civilă, iar criticile formulate de recurenta-reclamantă vizează exclusiv încheierea pronunțată în acest din urmă dosar, prin care a fost admisă excepția de litispendență, pretinzându-se o aplicare greșită a prevederilor art. 138 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, față de cele anterior reținute, Înalta Curte reține lipsa de obiect a recursului declarat de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociația pentru Drepturi Conexe împotriva deciziei civile nr. 155A din data de 18 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare. II.5.2. Examinând încheierea de ședință din data de 28 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, în dosarul nr. x/2022, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă, în esență, a susținut aplicarea greșită a prevederilor art. 138 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora Tribunalul Sălaj, secția civilă a admis excepția litispendenței între acțiunile ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 și, respectiv, al dosarului nr. x/2019, aflat în stadiul procesual al apelului, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Critica recurentei-reclamante urmează a fi analizată în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (de altfel, invocat de către parte), având în vedere că se susține încălcarea prevederilor art. 138 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a unei reguli de procedură a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității, litispendența fiind reglementată de norme de ordine publică. Potrivit dispozițiilor a căror aplicare greșită se pretinde, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte. Litispendența presupune același proces, în legătură cu care s-au formulat mai multe cereri de chemare în judecată la aceeași instanță sau la instanțe diferite, dar deopotrivă competente, finalitatea acestei instituții fiind aceea a soluționării cererilor de către o singură instanță, pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii. Din cuprinsul normelor procedurale anterior evocate, rezultă că litispendența presupune mai multe condiții, ce trebuie întrunite în mod cumulativ: tripla identitate – să existe două sau mai multe cereri cu părți, obiect și cauză identice; cererile identice să fie în curs de judecată la instanța competentă/instanțele deopotrivă competente; cererile identice să se afle pe rolul instanțelor de fond. Verificând legalitatea încheierii de ședință recurate din perspectiva îndeplinirii condițiilor impuse de art. 138 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că ultimele două cerințe sunt fără discuție îndeplinite, la data pronunțării încheierii prin care s-a admis excepția litispendenței (28 martie 2023), cele două cauze aflându-se în curs de judecată, una în faza apelului pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă (dosarul nr. x/2019, soluționat în apel la data de 18 mai 2023), iar a doua pe rolul primei instanțe, respectiv a Tribunalului Sălaj, secția I civilă (dosarul nr. x/2022, în care a fost pronunțată încheierea de ședință recurată). Însă, în ceea ce privește prima cerință, ce presupune existența triplei identități (de părți, de obiect și de cauză) între cele două litigii, Înalta Curte reține că aceasta nu se verifică în speță, criticile recurentei-reclamante formulate sub acest aspect fiind fondate. Astfel, între cele două pricini nu există identitate de obiect, în contextul în care pretențiile deduse judecății în dosarul nr. x/2019 (drepturi cuvenite pentru comunicarea publică de opere cinematografice și alte opere audiovizuale și remunerații datorate pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental), astfel cum au fost precizate prin cererea aflată la fila x din volumul al II-lea al dosarului nr. x/2019 al Tribunalului București, secția a V-a, vizează perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019, în timp ce, în dosarul nr. x/2022, acestea se referă la o perioadă ulterioară, respectiv 1 ianuarie 2020 – la zi (data efectuării raportului de expertiză), partea estimând suma pretinsă pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 august 2022. Prin urmare, în condițiile în care, contrar celor reținute de către Tribunalul Sălaj, secția civilă, perioadele pentru care sunt formulate pretențiile deduse judecății în cele două dosare nu sunt identice, indiferent de orice alte aprecieri cu privire la natura sumelor solicitate, de caracterul principal sau subsidiar al cererilor, concluzia este aceea a neîntrunirii cerinței privind identitatea de obiect între cele două cauze, astfel că nu se poate pune problema incidenței art. 138 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a excepției litispendenței. Față de cele anterior reținute, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nelegalitatea încheierii din data de 28 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Sălaj, secția civilă, în dosarul nr. x/2022, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor art. 138 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociația pentru Drepturi Conexe împotriva acestei încheieri, va casa încheierea recurată și va trimite cauza la Tribunalul Sălaj, secția civilă pentru continuarea judecății în dosarul nr. x/2022.