Decizia nr. 27/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 649/2019 a Judecătoriei Sebeș

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 27 martie 2018 pe rolul Judecătoriei Sebeș, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 12337/19.10.2017, încheiat între pârâta de ordinul 1, A. și pârâții de ordinul 2 și 3 B. și C., cu privire la imobilul înscris în CF x UAT Sebeș, pentru fraudă la lege, așa cum este definită prin art. 1237 C. civ. De asemenea, s-a solicitat restabilirea situației anterioare de carte funciară și reintabularea imobilului pe numele reclamantei. Prin sentința civilă nr. 649 din 18 iunie 2019, Judecătoria Sebeș a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Sentința pronunțată de Tribunalul Alba: Prin sentința civilă nr. 3045 din 3 decembrie 2021, Tribunalul Alba, secția I civilă a respins excepția netimbrării. A respins excepțiile lipsei calității procesual active a reclamantei, nulității acțiunii și inadmisibilității, invocate de pârâți. A admis cererea formulată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba în nume propriu și pentru Serviciul Fiscal Municipal Sebeș, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C. și, în consecință: A constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.10.2017 de D., încheiat de pârâții A. și B. în ceea ce privește imobilul situat în Sebeș, str. x, jud. Alba înscris în CF nr. x Sebeș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x Sebeș), constând în teren în suprafață de 100 mp și casă, sub nr. top. x și în CF nr. x Sebeș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x Sebeș) teren, în suprafață de 143 mp, identificat cu nr. top. x și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară. Au fost obligați pârâții B. și C. să plătească reclamantei 5913 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a dispus comunicarea sentinței către OCPI - Alba Biroul de Carte Funciară Sebeș, la rămânerea definitivă a hotărârii.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia: Prin decizia civilă nr. 790 din 22 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost admis apelul formulat de pârâții B., A. și C. împotriva sentinței civile nr. 3045 din 3 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Alba, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, în nume propriu și pentru Serviciu Fiscal Municipal Sebeș, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C.. A fost menținută sentința atacată sub aspectul modului de soluționare a excepțiilor. A fost respins apelul declarat împotriva încheierii nr. 404/F/CC/2021, pronunțată în dosar x/2018 A fost obligată intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba să plătească apelanților suma de 2956,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Împotriva deciziei nr. 790 din 22 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba - în nume propriu și pentru Serviciul Fiscal Municipal Sebeș a declarat recurs. Invocând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. A arătat că hotărârea instanței de apel este nelegată în ceea ce privește potențialitatea exercitării unei acțiuni revocatorii a actului subsecvent donației, respectiv contractul de vânzare cumpărare ce face obiectul litigiului, precizând că nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă față de pârâta A. care, nefiind debitoare, nu poate să își agraveze starea de insolvabilitate prin înstrăinarea imobilului. Prin urmare, invocă nelegalitatea hotărârii instanței de apel privind posibilitatea exercitării unei acțiuni în anularea actului, în temeiul prevederilor art. 1562 C. civ. Hotărârea instanței de apel care nesocotește faptul că există deja o hotărâre judecătorească definitivă prin care imobilul respectiv a fost readus în patrimoniul debitoarei, iar aceasta, cu intenție și prin persoane interpuse, l-a înstrăinat în mod repetat, urmărind de fapt să-l sustragă de la executare silită. Prin hotărârea pronunțată, instanța de apel permite ca o a doua înstrăinare a imobilului, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești de readucere în patrimoniu debitorului, să valoreze ca un titlu de proprietate încheiat cu bună-credință, deși intenția părților este cât se poate de clară. Curtea de Apel Alba Iulia a reținut faptul că "Reaua-credința a părților nu constituie motiv de nulitate absolută prin ea însăși în cazul unui contract dacă este raportată numai la cauză. Prin încheierea actului de vânzare cumpărare în litigiu fiind prejudiciat un interes particular, al reclamantei creditoare, nu se poate reține că acesta ar fi lovit de nulitate absolută din perspectiva cauzei". Or, în ceea ce privește interesul particular, recurenta-reclamantă precizează că servește un interes general, obștesc - acela de a colecta sumele datorare bugetului de stat (conform Legii nr. 207/2015 privind Codului de procedură fiscală). Conjunctura în care a avut loc vânzarea imobilului, adică la câteva zile după pronunțarea hotărârii nr. 791/2017 a Tribunalului Deva, prin care a rămas definitivă cererea revocatorie, precum și faptul că pârâta A. a vândut tatălui său - B., sunt aspecte clare care dovedesc motivul vânzării și anume încercarea de fraudare a organelor fiscale care urmau să procedeze la executarea silită imobiliară asupra acestui imobil. În acest context, reclamanta a solicitat instanței de fond să constate că urmare a probatoriului depus în cauză că, atât pârâta A., cât și tatăl acesteia, B., au fost subiect activ al încercării de fraudare al autorităților fiscale, fiind interesați de păstrarea imobilului care putea fi executat silit. Frauda la lege în acest contract prin încercarea de scoatere de sub incidența executării silite este clară. Apreciază că și condiția complicității terțului dobânditor este evidentă, având în vedere relația dintre vânzător-cumpărător, respectiv copil-părinte. Toate aceste aspecte au fost reținute și analizate de către instanța de fond, care a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În finalul cererii de recurs, recurenta-reclamantă aduce critici soluției instanței de apel și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că lipsește culpa sa procesuală și că pârâta nu a câștigat în mod irevocabil procesul. În subsidiar, solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, suma acordată cu acest titlu fiind disproporționat de mare raportat la activitatea efectiv desfășurată de avocat.

Apărările părților: Intimații-pârâți au depus întâmpinare, comunicată, invocând excepția netimbrării și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de filtru: În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 15 noiembrie 2023, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Raportul a fost comunicat părților la 27 - 28 noiembrie 2023. Intimatele-pârâte au depus punct de vedere la raport, solicitând anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 16 ianuarie 2024, în complet de filtru, fără citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Aspectele evidențiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Criticile vizează simple nemulțumiri ale părții față de soluția pronunțată de instanța de apel, iar aspectele legate de situația de fapt și modalitatea de interpretare și de valorificare a probelor de către instanța de apel reprezintă critici de netemeinicie ce nu pot face obiectul analizei în fața instanței de recurs. Deși a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul memoriului de recurs nu se prezintă critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Criticile formulate vizează în realitate situația de fapt și modalitatea de administrare a probatoriului - critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar. Un asemenea demers al recurentei-reclamante, în forma în care a înțeles să prezinte și să dezvolte criticile inserate în cuprinsul recursului, apare ca fiind incompatibil cu natura juridică a căii extraordinare de atac exercitate, în cadrul căreia pot fi supuse judecății numai aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, iar nu împrejurări de fapt sau modalitatea de evaluare a probatoriului de către instanțele de fond. Se constată, totodată, că reținerea instanței de apel referitoare la potențialitatea exercitării de către reclamantă a unei acțiuni revocatorii a actului subsecvent donației nu constituie un considerent decizoriu al hotărârii. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii. În ceea ce privește critica vizând cheltuielile de judecată acordate de instanța de apel, ținând cont de dezlegarea de principiu dată prin Decizia nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii problemei de drept ce vizează inadmisibilitatea tranșării aspectelor litigioase vizând proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial, pe calea recursului, se reține că în prezenta cale de atac nu pot face obiect de analiză criticile formulate de recurenta–reclamantă privitoare la reducerea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat, pe care le apreciază ca fiind disproporționate în raport de complexitatea cauzei, aspect asupra căruia instanța de apel s-a pronunțat. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.