ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2674/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 28 decembrie 2020, sub nr. x/2020, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Secuiesc, prin Primar, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fonduri Europene, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună obligarea pârâtului la executarea prin echivalent și la plata unor despăgubiri în valoare de 12.717.952,76 mii RON inclusiv TVA, și de 10.361,614 mii RON inclusiv TVA, precum și la plata dobânzii legale aferente de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, precum și la actualizarea cu rata inflației la data plății, ambele fiind destinate să acopere beneficiul nerealizat de către reclamantă, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 925 din 4 iunie 2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu Secuiesc, prin primar, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fonduri Europene, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 2008A din 28 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu Secuiesc, prin primar, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fonduri Europene, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, ca nefondat.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 2008A din 28 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu Secuiesc, solicitând admiterea căii extraordinare de atac și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Aceasta a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. După o prezentare detaliată a situației de fapt, recurenta a arătat că a existat un litigiu anterior în care s-a reținut că a respectat prevederile din Ghidul Solicitantului – Condiții specifice și că declararea proiectului, ca neconform administrativ, nu are temei legal. Instanța, în prezenta cauză, a reținut, în mod corect, că prejudiciul este consecința unei răspunderi delictuale care se antrenează ori de câte ori se cauzează o pagubă altei persoane în afara unei legături contractuale. Recurenta a susținut că a fost vătămată grav, prin respingerea proiectului, din cauza neclarității Ghidului și a evaluării arbitrare. Proiectul a fost bine elaborat, cu obiective reale și ar fi fost benefic întregii comunități. Valoarea totală a proiectului a fost de 12.717.952,76 mii RON inclusiv TVA, valoarea construcțiilor și montajului fiind de 10.361,614 mii RON inclusiv TVA. Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 1530 din C. civ. care consacră principiul reparării în natură a prejudiciului și potrivit cu care cel prejudiciat poate opta pentru plata unor despăgubiri bănești, numite daune interese, dacă executarea în natură nu mai este posibilă sau nu mai prezintă interes. A apreciat că instanța a încălcat principiul rolului activ în aflarea adevărului potrivit cu care judecătorul trebuie să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală, să stabilească corect faptele și să aplice corect legea. În consecință, a solicitat admiterea cererii de recurs formulate împotriva deciziei civile nr. 2008A din data de 28 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reținerea cauzei, spre rejudecare, și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.

Apărări formulate Prin întâmpinarea formulată în termen procedural, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fonduri Europene, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, a invocat excepția nulității căii extraordinare de atac, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând decizia recurată, din perspectiva excepției nulității invocate de intimat, prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele. Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai pentru motive de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune că "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate față de soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă mențiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică și nelegală. Cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv. Prin urmare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea acestora într-unul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menționat, normă de ordine publică. În primul rând, în cauza pendinte, se constată că se invocă două motive de casare, care ar afecta, în opinia recurentului, validitatea deciziei recurate. Astfel, acesta menționează, la temeiul de drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., însă nu dezvoltă niciun argument care să justifice incidența acestor motive de casare. În cuprinsul cererii de recurs, nu se fac referiri la soluția respingerii apelului și nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, deși se invocă formal o încălcare a principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului și a unor dispoziții de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală. Recurentul reia criticile formulate prin motivele de apel referitoare la raporturile dintre părți, la dispozițiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală și la prejudiciul pe care îl pretinde. Or, prin decizia atacată s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate de către instanța de apel în conturarea soluției adoptate. Deși nu se prevede, în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze conduita instanței de apel și argumentele legale reținute de aceasta în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a normelor de drept procedural și material în cauza dedusă judecății. Or, criticile formulate de reclamantă vizează alte împrejurări, care nu pot fi încadrate în aceste motive de nelegalitate. Prin urmare, deși a invocat cele două motivele de casare, recurentul nu arată care ar fi argumentele pentru care, în opinia sa, decizia instanței de apel nu este conformă legii, sub acest aspect. În al doilea rând, procedând la analizarea argumentelor invocate, Înalta Curte reține că nu este posibilă încadrarea acestora nici în celelalte motive de recurs, strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din actul normativ menționat. Din analiza motivelor de recurs, rezultă că recurentul este nemulțumit de împrejurarea că proiectul pe care l-a depus pentru obținerea de fonduri europene a fost respins. Nu există niciun argument care să vizeze modalitatea de aplicare a normelor juridice de drept procedural sau material de către Curtea de Apel București, a cărei hotărâre este recurată. Instanțele de fond au apreciat, în esență, că nu există certitudinea că reclamanta ar fi câștigat proiectul, astfel că nu a dovedit existența prejudiciului. Or, recursul nu cuprinde nicio critică în acest sens. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, această situație atrage nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanței de apel. Prin urmare, argumentele expuse nu se încadrează nici în cele două motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., invocate de recurent, și nici în celelalte motive de casare reglementate de legiuitor. În consecință, reținând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) din același act normativ.