ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 229/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 13 octombrie 2023, Federația Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații "Piatra-Olt-Brâncoveni" a solicitat, în contradictoriu cu A. S.R.L. și B. S.R.L. prin lichidator judiciar, strămutarea dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la o altă instanță egală în grad, pe motiv de bănuială legitimă în baza art. 141 alin. (1) și (2) C. proc. civ., arătând că există suspiciuni cu privire la independența și imparțialitatea judecătorilor din cadrul Tribunalului Vâlcea.

Prin decizia nr. 28/A- C. civ. din 18 octombrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii de strămutare a dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea–Secția I civilă, formulată de petenta Federația Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații "Piatra-Olt–Brâncoveni" în favoarea secției I civile.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că se solicită strămutarea unei cauze aflate pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, având ca obiect un litigiu civil sau cel puțin pentru care competența a fost câștigată.

A arătat instanța că un prim aspect determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești nr. 5/2016, cât și de interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, s-a reținut că, deși în discuție este o cerere de strămutare a unui dosar de la o anumită secție din cadrul instanței inferioare, pentru identitate de raționament este relevantă și soluția dată de instanța supremă prin decizia nr. 4/2023, pronunțată în recurs în interesul legii, în care s-a statuat asupra competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar. Astfel, s-a reținut că aceasta se va determina: - cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac; - în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, prin încheierea din 21 noiembrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, s-a reținut că singurul criteriu ales pentru împărțirea competențelor între cele două secții ale curții de apel a fost calitatea de "profesionist" al cel puțin uneia dintre părți, iar nu cel al eventualei specializări atrase de exploatarea unei întreprinderi a acestor profesioniști, acoperind, deci, orice litigii dată fiind aplicabilitatea acelorași reguli ale dreptului civil, deopotrivă profesioniștilor și neprofesioniștilor.

A arătat instanța că soluției de față i se impun de dezlegările făcute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în procedura recursului în interesul legii nr. 4/2023, potrivit cărora, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin,(l), art. 133 și 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

A reținut, totodată, că litigiul, calificat drept unul cu profesioniști, așa cum rezultă din fișa dosarului, a fost inițiat în fața instanței civile a tribunalului Vâlcea, care nu are o împărțire a competențelor funcționale în secții sau completuri specializate, în funcție de calitatea părților sau de natura litigiului civil, ci doar în ceea ce privește contenciosul administrativ și fiscal.

Astfel, a concluzionat că potrivit calificării făcute de instanța apelată, litigiul este unul cu profesioniști, criteriu avut în vedere de decizia nr. 4/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin în procedura recursului în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Totodată, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Prezentul conflict negativ de competență vizează un incident procedural ivit pe parcursul soluționării unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii prin care a fost soluționată o contestație la executare.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea de strămutare a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la o altă instanță egală în grad, pe motiv de bănuială legitimă în baza art. 141 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Strămutarea este un incident în raport cu dosarul care se cere a fi strămutat, astfel că trebuie să urmeze același regim juridic din punctul de vedere al normelor de organizare judiciară și a celor de competență.

Drept urmare, Înalta Curte reține că, în aprecierea naturii juridice a cererii de strămutare cu care instanța a fost învestită, este relevantă natura litigiului în care a fost formulată cererea de strămutare.

Instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența materială procesuală de soluționare a pricinii, reținând, într-o primă interpretare, că litigiul de față, ce pune în discuție strămutarea unui dosar având ca obiect contestație în anulare formulate împotriva unei hotărâri pronunțate într-o contestație la executare, nu are natura unui litigiu cu profesioniști, cum sunt cele avute în vedere de textul art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, fiind unul a cărei soluționare revine secției I civile a curții de apel iar, într-o a doua interpretare, că îi revine secției specializate în materia litigiilor cu profesioniștii competența, raportat la faptul că este un litigiu care se poartă cu un profesionist, astfel cum rezultă și din calificarea dată de Tribunalul Vâlcea, în fișa dosarului.

Regula în materie de competență este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul și de natura cauzei deduse judecății.

Prin decizia nr. 18/2016, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secții sau complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în cadrul secțiilor civile, că pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părți, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.

Totodată, prin decizia nr. 2/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, având de analizat dacă cererile formulate în procedura executării silite, decurgând dintr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, pot fi socotite cereri într-o materie ce face obiectul specializării, instanța supremă a statuat că cererile formulate în procedura executării silite în care se ridică aspecte de valabilitate a titlului executoriu sau privind întinderea acestuia, altul decât o hotărâre judecătorească, constituie cereri formulate în materia ce face obiectul specializării.

În cauza de față, aplicând cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, contestația în anulare formulată împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționată contestația la executare, în care părți sunt profesioniști și în cadrul căreia instanța a avut de analizat valabilitatea titlului executoriu, determină încadrarea litigiului în categoria celor cu profesioniști.

Cum litigiul inițial are natura unui litigiu cu profesioniști, astfel cum a și fost calificat de Tribunalul Vâlcea (a se vedea fișa dosarului) rezultă că atât contestația în anulare, cât și cererea de strămutare a dosarului trebuie soluționate de un complet specializat în litigii cu profesioniștii.

De altfel, un argument în plus în stabilirea competenței îl reprezintă împrejurarea că secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a soluționat și cererea de strămutare formulată în cadrul contestației la executare (ds. x/2021), precum și recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare formulate tot în cadrul dosarului având ca obiect contestație la executare (ds. 1541/288/2018/a2).

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.