ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 175/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 4 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și D., rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. și F."; repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, în sensul obligării pârâților la restituirea avansului în cuantum de 5.000 euro, precum și a celei de-a două tranșe din preț achitate, în valoare de 19.000 euro, sume actualizate cu indicele de inflație; obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data încasării, până la restituirea integrală, precum și a penalităților pentru nerespectarea obligațiilor contractuale în cuantum de 5.000 euro, cu cheltuieli de judecată. Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. și F.", din culpa exclusivă a reclamanților; restituirea celei de-a doua tranșe în cuantum de 19.000 euro, achitate la data de 05.10.2019; obligarea reclamanților la restituirea contravalorii reparațiilor efectuate la imobilul situat în comuna Bârnova, str. x, în cuantum de 67.929 RON, precum și a contravalorii utilităților în cuantum de 810,52 RON, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1629 din 17 februarie 2021, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la 24 februarie 2021, sub nr. x/2021.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 2833 din 18 noiembrie 2022, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanții-pârâți A. și B., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți C. și D., exclusiv în ceea ce privește cererea accesorie privind restituirea avansului de 19.000 euro. I-a obligat pe pârâții-reclamanți C. și D. să restituie reclamanților-pârâți A. și B. suma de 19.000 euro, achitată cu titlu de avans la data de 05.10.2019. A respins cererea formulată de reclamanții-pârâți A. și B., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți C. și D., prin care au solicitat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. și F.", și a respins celelalte cereri accesorii formulate de reclamanții-pârâți A. și B., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți C. și D.. A admis excepția netimbrării capătului principal din cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți C. și D., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți A. și B. privind rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. și F." din culpa promitenților-cumpărători A. și B.. A anulat, ca netimbrat, capătul principal al cererii reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți C. și D., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți A. și B. privind rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. și F." din culpa promitenților-cumpărători A. și B.. A admis în parte cererea formulată de pârâții-reclamanți C. și D. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți A. și B. privind obligarea acestora din urmă la plata contravalorii reparațiilor și a utilităților, reclamanții-pârâți fiind obligați să achite pârâților-reclamanți suma de 810,52 RON, reprezentând contravaloarea utilităților. A respins cererea formulată de pârâții-reclamanți C. și D. privind obligarea reclamanților-pârâți A. și B. la plata sumei de 67.929 RON, reprezentând contravaloare reparații.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 160 din 28 martie 2023, Curtea de Apel Iași – secția civilă a respins cererea de apel promovată de pârâții-reclamanți C. și D. împotriva sentinței civile nr. 2833 din 18 noiembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă. A admis apelul formulat de reclamanții-pârâți A. și B. împotriva sentinței nr. 2833 din 18 noiembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Iași – secția civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis, în parte, cererea formulată de reclamanții-pârâți A. și B. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți. A dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. și F." din culpa exclusivă a promitenților-vânzători. I-a obligat pe pârâții-reclamanți C. și D. să restituie reclamanților-pârâți A. și B. suma de 5.000 euro, achitată la data de 05.07.2019, cu titlu de avans și dobânda legală aferentă, calculată de la data notificării (27.01.2020) și până la restituirea efectivă a sumelor. I-a obligat pe pârâții-reclamanți C. și D. să plătească reclamanților-pârâți A. și B. suma de 5.000 euro, cu titlu de daune contractuale. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu contraveneau hotărârii.

Recursul Împotriva deciziei nr. 160 din 28 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția civilă au declarat recurs recurenții C. și D., solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii recurate și admiterea cererii privind obligarea intimaților la plata sumei de 67.929 RON, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la imobilul în litigiu. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că în mod nejustificat instanța de fond a apreciat că părțile au încheiat un contract de comodat, deși, în speță, se punea problema încheierii unui contract de vânzare-cumpărare. Invocând dispozițiile art. 2146 și art. 2148 alin. (1) C. civ., recurenții au susținut că și în situația în care s-ar admite că între părți a fost încheiat în mod valabil un contract de comodat, intimații, în calitate de comodatari, nu și-au respectat obligațiile de a se comporta cu diligența unor buni proprietari. Această împrejurare a fost constatată prin procesul-verbal de predare-primire a imobilului din 11.12.2019, pe care intimații au refuzat să îl semneze. Situația de fapt a fost consemnată în cuprinsul procesului-verbal din 14.01.2020, din dosarul de executare nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc G.. Recurenții au afirmat că în mod greșit instanțele de fond și de apel au reținut că procesul-verbal de constatare întocmit de executorul judecătoresc este neconcludent pentru dovedirea situației imobilului la momentul părăsirii acestuia de către intimați, întrucât a fost încheiat la mai mult de o lună de la părăsirea locuinței de către aceștia. Procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc se coroborează cu alte probe administrate în cursul cercetării judecătorești (interogatoriul intimatului A.), care atestă prejudiciile aduse imobilului, constatate de executorul judecătoresc. Recurenții au mai susținut că în mod greșit instanța de apel a considerat că această dovadă nu s-a făcut, o evaluare corectă a lucrărilor de reparații a pereților din bucătărie, de înlocuire integrală a tapetului din imobil, precum și a tocurilor tâmplăriei de termopan nefiind corect efectuată. Au apreciat că nu poate fi reținută reaua lor credință în condițiile în care au încercat să diminueze costul reparațiilor, în mod greșit instanța de apel considerând că nu rezultă în cauză necesitatea unei renovări de anvergură a imobilului după părăsirea acestuia, dată fiind importanța sumei solicitate. De asemenea, au afirmat că instanța de apel în mod greșit a reținut faptul că facturile fiscale și chitanțele de plată nu fac dovada faptului că materialele și lucrările au fost folosite/realizate efectiv la imobilul respectiv, din probatoriul administrat rezultând că recurenții se ocupă cu edificarea unor locuințe destinate vânzării Au învederat că eronat a invocat instanța de fond aplicarea dispozițiilor art. 2149 alin. (1) C. civ., conform cărora comodatarul nu răspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultată numai din folosința în scopul căreia bunul a fost împrumutat. Au apreciat că daunele aduse imobilului în perioada în care intimații au locuit în imobil nu pot fi circumscrise unei folosințe normale și în scopul pentru care bunul a fost împrumutat. Daunele ce au necesitat reparații au fost descrise în cererea de apel, însă instanța le-a luat în considerare în parte, motivând că acestea rezultă dintr-o folosință normală a imobilului. Instanța de fond a reținut că se prezumă acordul recurenților cu privire la modificările aduse imobilului datorită relațiilor de vecinătate dintre părți. Cu privire la criticile menționate anterior, au arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat.

Apărările formulate în cauză Intimații nu au formulat întâmpinare. Prin cererea depusă la 25 ianuarie 2024, intimații au solicitat, în raport de lipsa de la dosar a dovezii privind achitarea taxei judiciare de timbru, anularea recursului, ca netimbrat. De asemenea, au invocat inadmisibilitatea recursului din perspectiva nemotivării corespunzătoare a acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ., solicitând respingerea acestuia.

Procedura în fața instanței de recurs La termenul din 25 ianuarie 2024, Înalta Curte, constatând că recurenții nu au îndeplinit obligația procesuală de a timbra recursul, a invocat din oficiu excepția de netimbrare, asupra căreia a rămas cu prioritate în pronunțare, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul din perspectiva excepției de netimbrare invocate din oficiu, a cărei soluționare cu prioritate se impune din perspectiva dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON". Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii". Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În speță, prin rezoluția de primire a dosarului din 14 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a stabilit în sarcina recurenților C. și D. obligația de a achita, pentru soluționarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 160 din 28 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția civilă, o taxă judiciară de timbru de 1231,79 RON, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și de motivele de recurs încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar, această obligație procesuală a fost comunicată recurenților la 23 iunie 2023, conform adreselor emise la 16 iunie 2023. Prin rezoluția din 14 iunie 2023, recurenților li s-a adus la cunoștință, totodată, că au posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării obligației de timbraj, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din același act normativ. Recurenții nu au uzat de aceste dispoziții legale și nici nu au depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 25 ianuarie 2024, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs formulată de recurenții C. și D. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de aceste părți împotriva deciziei nr. 160 din 28 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția civilă.