ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1288/2024

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 februarie 2023, sub numărul x/2023, reclamanta U.A.T. Orașul Dărmănești Primăria Orașului Dărmănești în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.R.L. a solicitat:

- anularea în parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis la data de 13.04.1993 de Ministerul Industriilor, în prezent Ministerul Economiei, pentru societatea comercială cu capital de stat, înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 114/1991, sub denumirea de A. S.A.;

- anularea dreptului de proprietate pentru terenurile atribuite și care nu au fost necesare desfășurării activității societății nou înființate conform obiectului de activitate, astfel cum s-a prevăzut prin H.G. nr. 834/1991.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. să disponibilizeze și să predea către autoritatea publică locală, conform prevederilor articolului 4 din H.G. nr. 834/1991 terenurile cuprinse în Anexa 5 - Centralizator terenuri deținute de S.C. A. S.A.., la punctul nr. 3 "Colonia Veche" și punctul nr. 5 "Colonia Nouă", din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. x din 22.03.1993 la Oficiul de Cadastru și Organizare Teritorială al Județului Bacău, având destinația de drumuri publice, spații verzi, parcuri etc, administrate de unitatea administrativă Orașul Dărmănești.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1260 din 14 iulie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta A. S.A., prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Bacău, secția I civilă.

În motivare, instanța inițial învestită a reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/13.04.1993, a cărei anulare în parte a fost solicitată de reclamantă în prezenta cauză, a fost emis în baza Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 834/1991.

Potrivit art. 51 alin. (1) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, cu modificările și completările ulterioare, litigiile de orice fel în care sunt implicate regii autonome sau societăți comerciale cu capital de stat sunt de competența instanțelor judecătorești de drept comun.

Drept urmare, față de obiectul acțiunii reclamantei și ținând seama și de dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 15/1990, curtea de apel a reținut că acțiunea reclamantei intră în categoria cererilor privitoare la drepturile reale imobiliare, fiind de competența instanțelor civile, iar nu a instanțelor de contencios administrativ.

Astfel, făcând aplicarea dispozițiilor art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, precum și a dispozițiilor art. 117 din același Cod, potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, instanța inițial învestită a considerat că acțiunea care face obiectul prezentului dosar este de competența Tribunalului Bacău, ca instanță civilă în a cărei circumscripție sunt situate terenurile în cauză.

2.2. Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 172/2024 din 18 martie 2024 a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, instanța a reținut că, raportat la obiectul cererii, prezentul litigiu privește anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală (fostul Minister al Industriilor, actualul Minister al Economiei), astfel încât pentru soluționarea sa devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Bacău, secția I civilă.

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de modul diferit în care cele două instanțe au interpretat natura juridică a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Orașul Dărmănești Primăria Orașului Dărmănești, plecând de la temeiurile de drept invocate de aceasta prin cererea introductivă și de capetele de cerere formulate.

În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța este o acțiune prin care reclamanta a solicitat anularea în parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis la data de 13.04.1993 de Ministerul Industriilor, în prezent Ministerul Economiei, pentru societatea comercială cu capital de stat, înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 114/1991 sub denumirea de A. S.A..

Totodată, reclamanta a solicitat anularea dreptului de proprietate pentru terenurile atribuite și care nu au fost necesare desfășurării activității societății nou înființate, conform obiectului de activitate, astfel cum s-a prevăzut prin H.G. nr. 834/1991, precum și obligarea pârâtei A. S.A. să disponibilizeze și să predea către autoritatea publică locală, conform prevederilor articolului 4 din H.G. nr. 834/1991 terenurile cuprinse în Anexa 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. x din 22.03.1993 la Oficiul de Cadastru și Organizare Teritorială al Județului Bacău, având destinația de drumuri publice, spații verzi, parcuri etc, administrate de unitatea administrativă Orașul Dărmănești.

Temeiul de drept indicat de reclamantă este Legea nr. 554/2004, modificată și completată, și H.G. nr. 834/1991.

După cum rezultă în mod expres din cuprinsul certificatului anexat de reclamantă cererii introductive, acesta a fost emis în temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și al Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, după o procedură stabilită în cuprinsul acestor acte normative.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Conform art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Noțiunile de "autoritate publică" și "act administrativ" sunt definite în cuprinsul art. 1 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.", respectiv, "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice."

Drept urmare, Înalta Curte constată, în raport de prevederile legale mai sus evocate, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se solicită este un act administrativ, emis de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Industriilor, în prezent Ministerul Economiei, în regim de putere publică, în vederea executării legii.

Totodată, trebuie reținut că actele emise în baza Legii nr. 15/1990 și a Hotărârii Guvernului nr. 834/1991, după parcurgerea unor proceduri specifice, sunt destinate să confirme drepturile de proprietate rezultate din procesele de reorganizare economică și redistribuire a terenurilor.

În cazul în care se contestă legalitatea unor asemenea acte, se pune problema conformității acestora cu legislația în vigoare. Or, verificarea conformității actului administrativ cu legea este de competența instanțelor de contencios administrativ, acestea fiind singurele competente să verifice legalitatea actelor emise de autoritățile publice.

Astfel, față de împrejurarea că actul contestat a fost emis de către o autoritate publică centrală, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cererii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate aparține instanței de contencios administrativ, respectiv curții de apel.

Prin urmare, constatând că instanța a fost învestită cu o acțiune, care are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ, cu referire la textele legale anterior citate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.