ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1005/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 26.01.2024, sub nr. x/2024, revizuentul A. a solicitat anularea, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a deciziei nr. 2669 din 14 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

În dezvoltarea cererii, revizuentul a arătat că obiectul dosarului în care a fost pronunțată decizia împotriva căreia a formulat cerere de revizuire era cel de "acțiune în constatare", obiect care a fost schimbat de către Tribunalul București.

Menționează că a arătat tribunalului și curții de apel, că renunță la cererea în pretenții, precum și că obiectul principal dedus judecății a fost schimbat într-o acțiune în constatare.

Precizează, totodată, că înțelege să formuleze, pe cale separată, o acțiune în pretenții, doar după constatarea erorii judiciare invocate în litigiul pendinte.

Susține că a indicat, în cadrul contestației formulate împotriva sentinței civile nr. 656/03.05.2022 a Tribunalului București, respectiv a deciziei civile nr. 433A/15.03.2023 a Curții de Apel București, că s-a schimbat obiectul pricinii.

Mai arată și că nici prima instanță, nici instanța de apel și nici cea de recurs nu au judecat în fapt cererea sa în constatare, deși C. proc. civ. prevede că instanța este obligată să judece obiectul pricinii.

În acest sens, susține că dosarul nr. x/2021 a avut ca obiect principal (și unic) o cerere în constatare, precum și că, în speță, se impunea judecarea cererii astfel cum a fost formulată.

Prin schimbarea abuzivă și arbitrară a obiectului cererii de chemare în judecată, revizuentul menționează că nu a avut parte de un proces echitabil, conform prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Menționează că a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, în baza prevederilor legale, constatarea unei erori judiciare, iar instanța avea obligația de a pune în discuția contradictorie a părților schimbarea obiectului principal al pricinii.

Invocă faptul că instanța, în mod arbitrar, a schimbat obiectul pricinii, motiv pentru care înțelege să formuleze prezenta cerere de revizuire în conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2669 din 14 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 433A din 15 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

În data de 28.03.2024, în termenul legal, a formulat întâmpinare intimatul Tribunalul Iași, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

A arătat intimatul că legiuitorul a stabilit că pot fi atacate cu revizuire doar hotărârile judecătorești pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, respectiv cele pronunțate în primă instanță, în apel sau chiar și în recurs, în fond, după casare (împrejurare în care este evocat fondul litigiului).

În materia revizuirii, "a evoca fondul" în primă instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurări de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Astfel, evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanța reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât cea pronunțată de instanțele inferioare.

Or, în speță, s-a solicitat revizuirea unei decizii pronunțate în recurs, care nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiect al revizuirii, întrucât prin aceasta nu s-a judecat, respectiv, evocat fondul litigios, ci instanța a anulat recursul declarat de reclamant, întrucât motivele de recurs invocate de recurent nu s-au încadrat în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Ca atare, nefiind analizat fondul cauzei de către instanța de recurs, a arătat că nu este îndeplinită condiția generală de admisibilitate a cererii de revizuire impusă, în acest sens, de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. și a solicitat respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În ceea ce privește revizuirea, se reține că aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Așadar, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Obiectul căii de atac a revizuirii este determinat prin dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea "unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul".

De asemenea, prevederile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres, pe cale de excepție de la regula menționată anterior, că sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, de cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate.

În speță, cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului pendinte, este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., text de lege care stabilește posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, având în vedere temeiul juridic invocat (art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.), prezenta cerere de revizuire este supusă regulii generale de admisibilitate, respectiv, aceea ca prin hotărârea supusă revizuirii instanța de judecată să se fi pronunțat asupra fondului ori să fi evocat fondul.

Atunci când în discuție este hotărârea instanței de recurs, condiția evocării fondului presupune fie o statuare în drept diferită de cea dată în cauză prin hotărârile instanțelor de fond, fie - atunci când, prin excepție, legea o permite, în cazul casării cu reținere - stabilirea altei situații de fapt decât cea reținută în etapele procesuale anterioare (cu referire la conținutul art. 497 C. proc. civ., astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 79/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de fapt), în ambele situații urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Hotărârea instanței de recurs care evocă fondul este, așadar, acea hotărâre care este rezultatul unei analize de fond asupra raporturilor juridice litigioase pe care o fac instanțele de control judiciar, în ipotezele în care statuează în drept în mod diferit față de modalitatea în care au făcut-o primele instanțe, atunci când, în urma casării cu reținere, reapreciază probele deja administrate de instanțele inferioare și rețin o altă situație de fapt, pe baza căreia pronunță o soluție diferită de cele anterior date în aceeași cauză.

Așadar, nu se înscrie în aceste ipoteze decizia instanței de recurs prin care se respinge sau se anulează recursul, întrucât atunci când pronunță o atare soluție, instanța de judecată nu evocă fondul, păstrând, așadar, dezlegarea dată raportului dedus judecății, fie ca efect al cercetării motivelor de recurs, fie ca urmare a constatării unui incident prealabil, care face inutilă verificarea lor pe fond.

Cum în cauză hotărârea atacată este reprezentată de o decizie prin care instanța supremă a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 433A din 15 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, decizia fiind pronunțată ca efect exclusiv al constatării lipsei formulării, de către parte, a unor critici de nelegalitate subsumabile prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect care nu presupune, în mod evident, evocarea fondului, nu se verifică regula generală de admisibilitate prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., situație în raport cu care nu se mai impune analizarea altor condiții specifice reglementate de cazul de revizuire invocat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2669 din 14 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2669 din 14 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.