ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2868/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2868/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 26 iunie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.05.2017 reclamanții A., ARNĂUTU NARCISA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. au chemat în judecată pe pârâta CURTEA DE APEL CRAIOVA solicitând anularea Hotărârii nr. 10/17.03.2017 pronunțată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova prin care s-a respins contestația înregistrată cu nr. x/21.02.2017, formulată împotriva modului de calcul al salarizării stabilit prin Decizia nr. 4/03.02.2017.
1.2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 4333 din 14 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., ARNĂUTU NARCISA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL CRAIOVA
A anulat decizia nr. 4/03.02.2017 în privința reclamanților menționați în cuprinsul acesteia, în sensul calculării indemnizației cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015, începând cu data de 09.04.2015.
A obligat pârâta să dispună efectuarea plății diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectoriale de 405, majorată cu 10%, și venitul efectiv plătit începând cu data de 09.04.2015.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 4333 din 14 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5,6 și 8 din C. proc. civ.
Prin notele de ședință depuse la dosar la data 25.06.2020, recurenta Curtea de Apel Craiova a învederat că au fost recunoscute drepturile solicitate prin prezenta acțiune, prin Decizia nr. 34/4.07.2018 a Președintelui Curții de Apel Craiova și a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
La termenul de judecată din 26.06.2020, Înalta Curte a respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii și a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în susținerea recursului, în raport de precizările făcute prin notele de ședință de către recurenta-pârâtă.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Întrucât cauza de față are drept obiect emiterea unui ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.
Înalta Curte reține că, potrivit precizărilor recurentei-pârâte, depuse în dosar la data de 25.06. 2020, Președintele Curții de Apel Craiova a emis Decizia nr. 34 din 04.07.2018, prin care a recalculat cuantumul salariului de încadrare brut lunare și al sporurilor cuvenite intimaților- reclamanți, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5)
1
din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON.
În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursurilor, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul recunoașterii pretențiilor reclamanților.
Prin urmare, interesul de a acționa al recurentei-pârâte nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Craiova, ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței civile nr. 4333 din 14 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2020.