Decizia nr. 2780/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în data de 17.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor solicitând anularea deciziei nr. 6988/29.06.2017 emisă de către acesta din urmă, prin care s-a respins în parte cererea de plată nr. x/24.05.2016, obligarea pârâtei la plata sumei de 350.000 RON, cu titlu de despăgubiri reprezentând daune morale ca urmare a accidentului rutier din data de 13.11.2015 și, obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Hotărârârea pronunțată în cauză Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 831 din 26 februarie 2018, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și anulat decizia nr. 6988/29.06.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, cu consecința obligării pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la plata în favoarea părții reclamante a sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale.

Calea de atac exercitată și motivele înfățișate Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor a promovat recurs împotriva sentinței nr. 83 din 26 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ. În susținerea recursului au fost prezentate o serie de considerente de ordin general referitoare la rolul și statutul Fondului de Garantare al Asiguraților după care s-a arătat că, în vederea respectării principiului egalității de tratament în procesul de soluționare a pretențiilor de despăgubire formulate de către părțile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulație produse de către asigurații B. S.A., despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări, ca urmare a unor vătămări corporale sau decese, sunt stabilite având in vedere procedura de soluționare a pretențiilor izvorând din vătămări corporale sau decese adoptata in cadrul FGA, raportat la jurisprudența in materie si practica societății de asigurări. Astfel, pentru soluționarea transparentă, rapidă și echitabilă a cererilor de despăgubire formula e de creditorii societății B. S.A., lichidatorul judiciar desemnat în cauza având ca obiect falimentul societății B. S.A. a utilizat ca bază de lucru Tabelul rezervelor de daună ce cuprinde valori medii pentru despăgubiri morale ca urmare a decesului, dar și a vătămării corporale. Totodată, astfel cum a arătat în decizie, în analizarea și soluționarea dosarului de daună, Fondul se raportează la consecințele negative suferite de victimă atât pe plan fizic, cât și psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, în măsura în care i-a fost afectată situația familială, socială, profesională. În analizarea cererii de plată a petentului, s-au stabilit despăgubirile într-o măsura în care să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a părții civile, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanțele concrete ale producerii evenimentelor. Plecând de la particularitatea că FGA nu preia funcțiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăților de asigurare aflate în faliment, s-a arătat că FGA nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurătorul B. S.A. și folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală. Soluția instanței de fond este greșită, având în vedere, pe de o parte, dreptul de apreciere de care dispune pârâtul, care nu a fost exercitat discreționar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli clare și concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal și nediscriminatoriu față de oricare victimă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte, rolul Fondului de Garantare a Asiguraților, lipsa criteriilor și limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale. Este de necontestat faptul ca evenimentul rutier a cărui victimă a fost reclamantul a fost de natură a provoca acestuia suferințe psihice intense, necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare în vederea desfășurării activității cotidiene, consecințe ce sunt inerente oricărui incident rutier din care rezultă vătămări ale integrității persoanei, cu toate acestea, suma acordată de cu titlu de daune morale este adecvată reparării prejudiciului moral suferit de către reclamantă, în condițiile în care pentru stabilirea cuantumului acestora s-au utilizat criterii obiective. Învederează faptul că în cazul producerii unui risc asigurat având ca urmare cauzarea unui prejudiciu moral sau material, răspunderea aparține asigurătorului, fiind o răspundere contractuală întemeiata pe contractul de asigurare încheiat in condițiile Legii nr. 136/1995 si ale Normei 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Arată că Fondul de garantare a asiguraților nu are calitate de asigurător, între acesta și asigurați neexistând niciun raport juridic care să derive din contractul de asigurare, nefiind succesori/continuatori/reprezentanți sau mandatari ai asigurătorilor în faliment, neexistând nicio dispoziție legala în acest sens. Mai mult decât atât, disponibilitățile FGA sunt limitate, creditorii de asigurări beneficiind de condiții de despăgubire similare, FGA asigurând aplicarea unui tratament echitabil și similar tuturor creditorilor de asigurări, care au solicitat plata despăgubirilor/indemnizaților din disponibilitățile sale. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză În cauză, nu s-a depus întâmpinare dar, intimata-reclamantă A., prin reprezentantul convenținal, a formulat concluzii orale la termenul din 24 iunie 2020, cu privire la recursul declarat în cauză.

Procedura de soluționare a recursurilor În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 27 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 24 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Asa cum reiese din actele și lucrările dosarului, reclamanta A. a formulat cerere de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților prin care a solicitat despăgubiri din disponibilitățile FGA în sumă de 350.000 RON reprezentând daune morale suferite în urma accidentului rutier din data de 13.11.2015. În baza acestei cereri de plata, F.G.A. a procedat la analizarea documentelor depuse de petentă și prin Decizia nr. 6988/29 iunie 2017 emisă de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a fost admisă cererea de plată formulată de reclamantă pentru suma de 72.000 RON daune, fiind respinsă cererea de plată cu privire la diferența dintre suma solicitată și cea acordată . În motivarea actului, pârâtul a arătat că, pentru respectarea principiului egalității de tratament în procedura de soluționare a pretențiilor de despăgubire formulate de către părțile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulație produse de asigurații B., se ține seama și de procedura de acordarea a acestor despăgubiri, proceduri interne validate de B., procedura fiind folosită de către lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate și depuse de către creditori pentru înscrierea la masa credală a societății B.. Având în vedere că vătămarea corporală a provocat drept consecințe fractura de trohanter cu deplasare cu intervenție chirurgicala, partea vatămată necesitând pentru vindecare un numai de circa 120 zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 600 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând un cuantum al despăgubirilor de 72.000 de RON daune morale. În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța de fond a reținut că în speță, pârâta FGA a apreciat că suma de 600 RON/zi de îngrijire medicală este rezonabilă și justificată, fără însă a se raporta la consecințele concrete în plan fizic și psihic cauzate reclamantei prin accidentul rutier din data de 13.11.2015 și fără a depune vreo dovadă în susținerea modului de calcul a acestei sume. A mai susținut prima instanță, că sub acest aspect, intimata-pârâta a invocat prin întâmpinare Decizia 142/26.05.2016 și Decizia 258/16.11.2016, însă acestea nefiind acte normative, nu sunt supuse publicării și nici nu au fost aduse la cunoștința instanței în altă modalitate. Înalta Curte apreciază că raționamentul primei instanțe este greșit, astfel că aceasta a interpretat eronat dispozițiile de drept material incidente, cuantumul daunelor morale acordate de pârât reprezentând o reparație echitabilă și efectivă, în raport cu legislația și jurisprudența națională, fără a conduce la o îmbogățire fără justă cauză și la o comercializare a sentimentelor de afecțiune. Plecând de la particularitatea că Fondul de Garantare a Asiguraților nu preia funcțiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăților de asigurare aflate în faliment, Curtea constată că recurentul-pârât nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurător și folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală. Recurentul-pârât, având în vedere particularitățile speței, a acordat o valoare de 600 RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală, rezultând 72.00 RON cu titlu de daune morale. Procedând în această manieră, Curtea nu poate reține refuzul nejustificat al recurentului pârât de acordare integrală a daunelor morale și materiale solicitate de reclamantă (350. 000 RON), având în vedere, pe de o parte, dreptul de apreciere de care dispune autoritatea pârâtă, care nu a fost exercitat discreționar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli clare și concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal și nediscriminatoriu față de oricare victimă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte, rolul Fondului de Garantare a Asiguraților, lipsa criteriilor și limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale. În acest context, Curtea constată că recurgerea la o procedură internă standardizată nu contravine vreunei prevederi legale și nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptățite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparența în procesul adoptării soluției administrative, precum și a unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele îndreptățite la primirea unor astfel de despăgubiri, fiind relevantă în adoptarea acestei practici și dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, potrivit cărora "plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment." În egală măsură, Curtea observă că procedura utilizată de recurentul-pârât nu este rigidă, ci cuprinde mai multe criterii și reglementează ipoteze diverse, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă și corespunzătoare a situației reale și a împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale. Curtea nu neagă faptul că evenimentul rutier a cărui victimă a fost reclamanta a fost de natură a provoca acesteia suferințe psihice, consecințe ce sunt inerente oricărui incident rutier din care rezultă vătămări ale integrității persoanei. Cu toate acestea, Curtea apreciază că suma acordată de recurentul pârât cu titlu de daune morale apare ca fiind adecvată reparării prejudiciului moral suferit de către reclamantă, în condițiile în care pentru stabilirea cuantumului acestora s-au utilizat criterii obiective. Pe de altă parte, durata îngrijirilor medicale, stabilite ca fiind necesare pentru vindecarea traumatismelor suferite de reclamantă poate fi într-adevăr pertinentă în stabilirea unor daune materiale și, eventual, a daunelor morale acordate pentru compensarea suferințelor fizice îndurate în această etapă a recuperării. Nu în ultimul rând, în ce privește cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat" (Secția I civilă, decizia nr. 824 din 06 aprilie 2016). III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de către pârât, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.