ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 24 iunie 2020
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București
Prin sentința nr. 2704 din 28 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
A admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind plata daunelor și, pe cale d e consecință, l-a respins, ca atare.
Totodată, a respins contestația împotriva rezoluției de clasare, formulată de reclamantul A., ca nefondată în raport de pârâții Inspecția Judiciară, B. și C., respectiv pentru lipsa calității procesuale pasive în privința pârâților D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. Și R..
Calea de atac formulată în cauză
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. în calitate de reprezentant al Cabinetului de avocat A..
Prin cererea de recurs, recurentul a învederat că sentința este nelegală și netemeinică, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 mai 2018 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris aflată la dosarul de recurs.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin rezoluția de primire din 25 mai 2018, a dispus comunicarea recursului către intimați și citarea recurentului cu mențiunea să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată pentru recurs, sub sancțiunea anulării cererii.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte, analizând excepția netimbrării recursului, constată următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."
Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".
Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."
Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.
Alin. (3) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
În speță, și prin rezoluția de primire din 25 mai 2018 s-a stabilit că recurentul datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, conform art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii.
Prin adresa de la data de 25 mai 2018 precum și prin citația emisă în data de 18 septembrie 2019 și comunicată recurentului-reclamant, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs, s-a pus în vedere acestuia să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.
Se constată că recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, sens în care intervine sancțiunea anulării cererii de recurs, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
În cauza Iordache împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată; or, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că prin adresa emisă la data de 25 mai 2018 precum și prin citația emisă în data de 2 iunie 2020, recurentul a fost înștiințat despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată a taxei judiciare de timbru datorate în recurs.
Or, plata taxei judiciare de timbru reprezintă o condiție legală pentru începerea procesului civil, exercitarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare, obligația achitării acesteia fiind prealabilă oricărei judecăți, conform art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013.
În raport de aspectele de fapt constatate, Înalta Curte reținând că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., urmează a proceda la anularea acesteia, în baza art. 493 alin. (5) din același act normativ.
Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A. în calitate de reprezentant al Cabinetului de avocat A. împotriva sentinței civile nr. 2704 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția nulității invocată din oficiu.
Anulează recursul declarat de reclamantul A. în calitate de reprezentant al Cabinetului de avocat A. împotriva sentinței civile nr. 2704 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.