ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3384/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 19.12.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea Adresei nr. x/2017, emisă în 13.09.2017 prin care s-a dispus măsura arhivării sesizării sale privitoare la săvârșirea unor abateri disciplinare de către dna. Procuror Sef al DNA B., sesizare înregistrată sub nr. anterior precizat la data de 23.08.2017 și obligarea pârâtei la repartizarea sesizării unui inspector desemnat în condițiile legii pentru efectuarea verificărilor prealabile cercetării disciplinare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2241 din 11 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins cererea de suspendare a judecății cauzei ca nefondată; - a admis cererea principală și cererea conexă formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară; - a anulat Adresa nr. x/2017 din 13.09.2017 și Adresa nr. x/2017 din 25.10.2017, emise de pârâtă; - a obligat pârâta să efectueze verificările prealabile aspectelor menționate în sesizările reclamantului înregistrate cu nr. x și nr. x/2017.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2241 din 11 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Inspecția Judiciară, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii principale și a cererii conexe formulate de intimatul-reclamant. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a criticat sentința pronunțată de instanța de fond, susținând în esență următoarele: Analiza preliminară realizată de inspectorii judiciari cărora le-au fost repartizate spre soluționare lucrările nr. x/2017 și nr. x/2017 ale Inspecției Judiciare, având ca obiect sesizările formulate de petiționarul A. a reliefat faptul că acestea vizau tot nemulțumirile sale referitoare la aspectul privind sprijinul acordat de Serviciul Român de Informații procurorilor Direcției Naționale Anticorupție în instrumentarea dosarelor aflate pe rol. S-a constatat de asemenea, că respectivele aspecte au fost analizate în lucrarea nr. x/2016 a Inspecției Judiciare în care a fost emisă rezoluția de clasare din data de 09.08.2016. În aceste condiții, având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, a rezultat că aspectele sesizate au fost deja analizate într-o lucrare anterioară, fiind verificate conform legii aspectele învederate iar nu persoanele reclamate, inspectorii judiciari au făcut aplicarea dispozițiilor art. 17 alin. (2) și au întocmit în lucrările nr. x/2017 și nr. x/2017 ale Inspecției Judiciare, referate cu propunere de arhivare a lucrării. Prin sentința civilă nr. 2241/11.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017 a fost anulată Adresa nr. x/2017 din 13.09.2017 și Adresa nr. x/2017 din 25.10.2017, emise de pârâtă și a fost obligată pârâta să efectueze verificările prealabile aspectelor menționate în sesizările reclamantului înregistrate cu nr. x șinr. 7211/IJ1506/DIP/2017. În acest mod, actele prin care a fost dispusă măsura arhivării, respectiv referatul din data de 25.08.2017 prin care s-a dispus atașarea și arhivarea lucrării nr. x/2017 la lucrarea nr. x/2016 a Inspecției Judiciare și referatul data de 18 octombrie 2017 prin care s-a dispus atașarea și arhivarea lucrării nr. x/2017 la lucrarea nr. x/2016 a Inspecției Judiciare, nu au fost desființate. Au fost anulate doar adresele prin care Inspecția Judiciară a comunicat petiționarului măsura dispusă prin referatele anterior menționate. În acest context urmează ca instanța de control judiciar să aprecieze cu privire la legalitatea hotărârii instanței de fond prin care Inspecția Judiciară a fost obligată să efectueze verificări prealabile în sesizările reclamantului înregistrate sub numerele anterior menționate, în condițiile în care măsurile dispuse în respectivele dosare nu au fost desființate de Curtea de Apel București. Cel de-al doilea argument invocat în susținerea acestui motiv de nelegalitate, este reprezentat de faptul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, în sensul în care obiectul sesizărilor înregistrate sub nr. x/2017 și nr. y/2017 au mai format obiectul unor verificări anterioare. Or, prin sesizarea adresată Inspecției Judiciare, înregistrată sub nr. x/2017 la data de 23.08.2017 la Direcția de inspecție judiciară pentru procurori, petentul A. și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modalitatea de instrumentare și soluționare a dosarului penal nr. x/2014 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție. În urma verificărilor prealabile efectuate de inspectorul judiciar căruia i-a fost repartizată lucrarea spre soluționare, s-a constatat că aspectele invocate de către petent erau similare celor din sesizarea înregistrată sub nr. x/2016 la Direcția de inspecție judiciară pentru procurori, finalizată prin rezoluția de clasare din data de 09.08.2016. Recurenta precizează faptul că în dosarul nr. x/2016 au fost efectuate verificări prealabile amănunțite care au vizat modul de instrumentare și soluționare a dosarelor nr. x/2014, y/2014 și 9/P/2015 ale Direcției Naționale Anticorupție, în urma cărora nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată. În condițiile în care, față de cele avute în vedere la data dispunerii rezoluției de clasare sus-menționată, nu a fost învederată nicio altă împrejurare care ar fi putut duce la schimbarea soluției dispuse anterior, inspectorul judiciar a făcut aplicarea dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară și a întocmit referatul din data de 25.08.2017 prin care a dispus atașarea și arhivarea lucrării nr. x/2017 la lucrarea nr. x/2016 a Inspecției Judiciare. În ceea ce privește sesizarea înregistrată la data de 12.10.2017 la Direcția de inspecție judiciară pentru procurori sub nr. x/2017, petiționarul A. a revenit cu precizări la sesizarea nr. x/2017. În urma verificărilor prealabile efectuate de inspectorul judiciar căruia i-a fost repartizată lucrarea spre soluționare, a constatat că sesizarea nr. x/2017, care cuprindea aspecte similare cu un memoriu anterior, a fost atașată la lucrarea nr. x/2016, în care, prin rezoluția din 9 august 2016 s-a dispus clasarea sesizării. În urma analizării lucrării s-a reținut că în dosarul nr. x/2016 au fost efectuate verificările prealabile amănunțite care au vizat modul de instrumentare și soluționare a dosarelor nr. x/2014, y/2014 și 9/P/2015 ale Direcției Naționale Anticorupție, inclusiv aspectul referitor la folosirea sprijinului Serviciului Român de Informații, în urma cărora nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea vreunei abateri disciplinare prevăzută de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, de către magistrați procurori. În condițiile în care față de cele avute în vedere la data dispunerii rezoluției de clasare, anterior indicată, nu a fost învederată nicio altă împrejurare care să reprezinte indicii care ar putea duce la schimbarea soluției dispuse anterior, inspectorul judiciar a făcut aplicarea dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară și a întocmit referatul din data de 18 octombrie 2017 prin care a dispus atașarea și arhivarea lucrării nr. x/2017 la lucrarea nr. x/2016 a Inspecției Judiciare. Recurenta consideră astfel, că în mod eronat, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a apreciat că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară. În opinia recurentei, inspectorul judiciar a efectuat verificări prealabile complete și complexe, care au vizat întreaga situație de fapt a dosarelor penale indicate. În aceste condiții, inspectorii judiciari cărora le-au fost repartizate spre soluționare cele două dosare, nr. x/2017 și nr. x/2017, au apreciat în mod temeinic faptul că nu se mai impun noi verificări față de magistrații procurori menționați de către intimatul-reclamant. Totodată precizează că, în lucrarea nr. x/2016 a Inspecției Judiciare sprijinul Serviciului Român de Informații în cadrul instrumentării dosarului penal menționat de petent, a fost verificat avându-se în vedere toate aspectele semnalate referitoare la colaborarea dintre procurori și Serviciul Român de Informații, inspectorul judiciar efectuând o analiză amănunțită și o motivare argumentată în cuprinsul rezoluției de clasare emisă la data de 9 august 2016. Mai mult decât atât în luna martie 2018, când printr-o nouă sesizare formulată petiționarul A. a invocat aspecte noi concrete, sesizarea nou formulată a fost înregistrată la Inspecția Judiciară sub nr. x/2018 și a fost finalizată prin rezoluția emisă la data de 27 martie 2018, pe care o atașăm prezentului recurs. Față de cele învederate, solicită să se constate nelegalitatea soluției instanței de fond și, pe cale de consecință, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii principale și a cererii conexe formulate de intimatul-reclamant.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21.08.2018, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 11 iunie 2020. II. Soluția instanței de recurs Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea adreselor nr. x/2017 din 13.09.2017 și nr. x/2017 din 25.10.2017 prin care s-a dispus măsura arhivării sesizării sale privitoare la săvârșirea unor abateri disciplinare de către dna. Procuror Sef al DNA B., și obligarea pârâtei la repartizarea sesizării unui inspector desemnat în condițiile legii pentru efectuarea verificărilor prealabile cercetării disciplinare. Soluționând cauza, prima instanță a admis acțiunea, a anulat adresele menționate și a obligat pârâta Inspecția Judiciară să efectueze verificările prealabile aspectelor menționate în sesizările reclamantului înregistrate cu nr. x și nr. x/2017, opinie împărtășită și de Înalta Curte. Premergător analizării motivelor de recurs, Înalta Curte constată, contrar susținerilor intimatului-reclamant, că recursul formulat de pârâta Inspecția Judiciară este admisibil, obiectul cauzei fiind contestarea soluției de arhivare a sesizării formulate de reclamant, astfel că nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora "Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă". Dispozițiile menționate sunt aplicabile în situațiile în care se contestă măsura clasării sesizării, iar nu cea a arhivării. 1. În ceea ce privește critica din recurs, referitoare la soluția pronunțată de instanța de fond asupra anulării adreselor emise de pârâtă Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat, reținând că prin anularea adreselor nr. x din 13.09.2017 și nr. x/2017 din 25.10.2017 și obligarea pârâtei să efectueze verificările prealabile aspectelor menționate în sesizările reclamantului înregistrate cu nr. x și nr. x/2017, în cauză au fost înlăturate efectele referatelor prin care pârâta a dispus arhivarea sesizărilor. Independent de aceste aspecte, Înalta Curte constată că această chestiune este ridicată pentru prima dată în fața instanței de recurs, pârâta-recurentă neformulând nici un fel de apărări legate de aspectele menționate prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, deși reclamantul solicitase prin acțiune anularea adreselor în discuție. De asemenea, instanța de control judiciar constată că actele prin care reclamantul a luat cunoștință de măsura arhivării sesizărilor sale sunt adresele nr. x/2017 și nr. y/2017. Câtă vreme, reclamantului i s-a comunicat doar măsura arhivării sesizărilor sale, prin intermediul acestor două adrese, iar nu referatele, astfel cum chiar pârâta i-a comunicat reclamantului(dosar de fond), în mod corect acesta a contestat actele prin care i-a fost adusă la cunoștință măsura arhivării, respectiv cele două adrese menționate. 2. În ceea ce privește critica din recurs, referitoare la soluția pronunțată de instanța de fond privind anularea măsurii arhivării sesizărilor reclamantului și obligarea pârâtei la verificarea aspectelor În opinia recurentei, instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, în sensul în care obiectul sesizărilor înregistrate sub nr. x/2017 și nr. y/2017 ar mai fi format obiectul unor verificări anterioare. Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentei și sub aspectul acestei critici. Astfel, din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte reține că prin sesizarea adresată Inspecției Judiciare, înregistrată sub nr. x/2016 la Direcția de inspecție judiciară pentru procurori, petentul A. a relatat despre eventuale abateri disciplinare săvârșite de către dna procuror C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție în legătură cu modalitatea de instrumentare și soluționare a dosarelor penale nr. x/2014, y/2014 și 9/P/2015. Prin rezoluția din data de 09.08.2016 a fost dispusă clasarea sesizării, întrucât, nu au fost identificate date sau indicii cu privire la săvârșirea vreunei abateri disciplinare de către procurorul vizat. Prin sesizarea adresată Inspecției Judiciare, înregistrată sub nr. x/2017 la data de 23.08.2017 la Direcția de inspecție judiciară pentru procurori, petentul A. și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modalitatea de implicare în instrumentarea și soluționarea a dosarului penal nr. x/2014 a doamnei procuror B.. În sesizarea înregistrată sub nr. x/2017, petentul a solicitat să fie cercetat din perspectiva art. 99 lit. t) rap. la art. 99 1 din Legea nr. 303/2004 și demersul doamnei Procuror Șef de Direcție B. de a ordona Serviciului tehnic să pună în aplicare măsurile de supraveghere tehnică cu participarea SRI ca "beneficiar secundar" si comunicarea Ordonanței de abilitare si a încheierii tribunalului în condițiile în care pe de o parte Tribunalul nu încuviințase ca măsura să fie pusă în aplicare cu participarea SRI iar, pe de altă parte, doamna B. nu avea calitatea să efectueze amintitul demers întrucât nu era procuror de caz. Lucrarea înregistrată la data de 12.10.2017 sub nr. x/2017 a fost adresată ca precizare la sesizarea anterioară înregistrată la Inspecția Judiciară sub nr. x/2017 . Referitor la conținutul abaterii disciplinare sesizate de petent, în evocare sintetică se referea la implicarea directă a doamnei B. în activitatea de urmărire penală, într-un alt dosar decât cel la care s-a referit în sesizarea nr. x/2017, respectiv dosarul x/2015, dosar aflat tot în instrumentarea Procurorului C. și în care doamna Procuror Șef nu avea nici o atribuție. Prin referatul din data de 25 august 2017 s-a dispus atașarea și arhivarea lucrării 6216/IJ/1279/DIP/2017 la lucrarea nr. x/2016, în care verificările efectuate au vizat dosarele nr. x/2014 și nr. y/2014 ale Direcției Naționale Anticorupție. La data de 18 octombrie 2017 inspectorul judiciar a întocmit referatul prin care s-a dispus atașarea și arhivarea lucrării nr. x/2017 la lucrarea nr. x/2016 a Inspecției Judiciare. Potrivit art. 17 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012 de aprobare a Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară,,(1) În situația în care Inspecția Judiciară este sesizată cu aspecte care au făcut obiectul unor verificări anterioare, pentru care, după caz, s-a formulat răspuns sau s-a dispus clasarea, respingerea sesizării, cercetarea disciplinară sau exercitarea acțiunii disciplinare de către Inspecția Judiciară, noua sesizare primește același număr de înregistrare cu cel al sesizării anterioare. (2) În cazul prevăzut de alin. (1), inspectorul judiciar desemnat întocmește un referat cu propunere de arhivare a lucrării, care se avizează de către șeful direcției de inspecție judiciară corespunzătoare. (3) Măsura dispusă, conform alin. (2), se comunică petentului, iar, în cazul sesizării Inspecției Judiciare în temeiul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, titularului acțiunii disciplinare i se transmite rezultatul verificărilor anterioare, prin adresă semnată de inspectorul-șef. (4) Sesizările ulterioare cu același conținut se arhivează, fără răspuns către petent, pe baza referatului întocmit de inspectorul judiciar desemnat. (5) Dacă noua sesizare cuprinde și aspecte noi, care nu au făcut obiectul verificărilor anterioare, aceasta se înregistrează sub număr nou și se efectuează verificări prealabile cu privire la aspectele nou-sesizate, conform dispozițiilor art. 11-14. (6) În cazul prevăzut la alin. (5), după soluționarea lucrării, titularului acțiunii disciplinare i se comunică și rezultatul verificărilor anterioare." Având ca reper aceste dispoziții legale, în contextul factual anterior expus, Înalta Curte costată că în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză, pentru a se dispune măsura atașării și arhivării era necesar ca sesizarea ulterioară să privească doar aspectele care au făcut obiectul unor verificări anterioare, condiție care nu este îndeplinită, câtă vreme prin sesizarea înregistrată cu nr. x/2016, reclamantul a învestit pe pârâtă cu cercetarea unor anumite abateri disciplinare de către doamna procuror C., iar prin sesizările înregistrate sub nr. x/2017 și nr. y/2017, reclamantul a învestit pârâta cu cercetarea unor abateri disciplinare, comise de altă persoană, dna. procuror B.. Dată fiind această situație de fapt, confirmată de instanța de fond în urma procedeului de analiză a probelor administrate, prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte apreciază că în speță s-a stabilit în mod just că aspectele ce formează obiectul sesizărilor înregistrate sub nr. x/2017 și nr. y/2017, nu au mai format obiectul unor verificări anterioare, astfel că se impune verificarea aspectelor menționate în sesizările reclamantului înregistrate cu nr. x și nr. x/2017. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței nr. 2241 din 11 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.