ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 ianuarie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 31 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, au fost admise cererile formulate de inculpații A., B. și C. și, în baza art. 180 C. proc. pen., s-a dispus efectuarea de către Serviciul Județean de Medicina Legala Argeș, a unui supliment la raportul de expertiză medico-legală nr. x/14.12.2020, în vederea lămuririi aspectelor privind localizarea leziunii traumatice constatate la nivelul capului persoanei vătămate D. și mecanismul de producere a acestui traumatism. S-a dispus ca medicul specialist să răspundă la următoarele întrebări: - care este localizarea mărcii traumatice de la nivelul capului; - dacă, în raport de poziția și forma mărcii traumatice din regiunea vertex, este exclus ca mecanismul de producere să fie lovirea de corpul dur prezentat în planșele foto anexate.

Totodată, s-a emis adresa la SJML Arges, cu solicitarea de a comunica contravaloarea cheltuielilor pentru efectuarea suplimentului la raport, ce s-a dispus a fi suportate de inculpații A., B. si C..

S-a pus în vedere inculpaților să depună dovada achitării onorariului pentru efectuarea suplimentului la raport.

A fost încuviințată cererea formulata de inculpatul A. de a fi audiat nemijlocit de instanța de control judiciar.

În baza art. 100 alin. (4) C. proc. pen., au fost respinse celelalte cereri de probatorii formulate de inculpați.

Pentru a dispune astfel, Curtea a constatat că apelanții inculpati A., B., E. si C. au solicitat prelungirea probatoriului în apel, în temeiul art. 100 alin. (2), art. 97 alin. (2) C. proc. pen., cu mijloacele de probă indicate pe larg în încheierea din 23.01.2022.

În primul rând, referitor la solicitarea inculpaților A., B. și C. de efectuare a unui nou raport de expertiză medico-legală cu privire la persoana vătămată D., Curtea a considerat neîntemeiată solicitarea acestora de a se stabili, de către alți experți leziunile traumatice suferite de persoana vătămată D. și modalitatea de producere a acestora, întrucât în cauză a fost efectuat, la data de 14.12.2020, un raport de expertiză de către Serviciul Județean de Medicină Legală Argeș, medicul legist concluzionând că aceasta prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corp dur și a precizat natura agentului vulnerant (un corp contondent).

Curtea a apreciat, însă, necesar a se face precizări suplimentare, de către același expert, cu privire la obiectul contondent indicat de inculpatul A., conform planșelor foto anexate cererii de probatoriu, pentru a se verifica și ipoteza avansată de apărare, respectiv: dacă este sau nu posibil ca persoana vătămată sa se fi lovit în creștetul capului, în cădere, de o rangă/cheie metalică de 50-80 cm.

De asemenea, s-a constatat că medicul specialist a descris fiecare leziune traumatică în parte, nefiind necesar a se efectua o altă expertiză pentru a se defalca leziunile și a se preciza numărul de zile de îngrijiri medicale pentru fiecare dintre acestea, întrucât perioada totală de îngrijiri se raportează la leziunea cea mai gravă, care atrage numărul cel mai mare de zile de îngrijiri medicale. S-a considerat că intensitatea loviturii se poate stabili raportat la gravitatea consecințelor produse asupra stării de sănătate, în principal la numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea pentru vindecare, iar nu la scala de comă Glasgow (care se aplică traumatismelor craniene severe) sau la alți indicatori.

Totodată, s-a observat că localizarea leziunii din creștetul capului a fost indicată în mod diferit în x/SJU Pitești ("plaga scalp interparietala"), față de raportul de expertiza ("plaga contuză regiunea vertex"), impunându-se lămurirea acestui aspect.

Prin urmare, s-a considerat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 181 C. proc. pen. pentru efectuarea unei noi expertize, întrucât concluziile primului raport sunt clare și nu conțin contradicții care să necesite lămuriri din partea altui medic specialist, însă este întemeiată solicitarea apărării în ceea ce privește completarea raportului de expertiză medico-legală, de către același expert din cadrul S.J.M.L. Argeș, conform art. 180 C. proc. pen., pentru a se clarifica aspectele privind localizarea leziunii traumatice constatate la nivelul capului persoanei vătămate D. și mecanismul de producere a acestui traumatism.

În plus, s-a apreciat întemeiată cererea inculpatului A. de a fi audiat nemijlocit de instanța de control judiciar.

Curtea a considerat, totodată, că nu se impune reaudierea tuturor martorilor indicați de inculpați, deoarece aceștia au dat declarații ample în fața primei instanțe, în care au descris faptele așa cum au fost percepute, nefiind necesar să confirme ce au declarat anterior, iar eventualele aspecte contradictorii pot fi reținute sau înlăturate, motivat, raportat la ansamblul probelor administrate. S-a avut în vedere că declarațiile martorilor sunt valabile, au fost administrate în condiții de legalitate, martorii fiind audiați cu respectarea principiului contradictorialitătii și a dispozițiilor art. 114 și urm. C. proc. pen.. În raport cu tezele probatorii invocate de inculpați, s-a apreciat că au fost audiate suficiente persoane pe parcursul urmăririi penale și al judecății în prima instanță). De asemenea, s-a arătat că o parte din aspectele pe care inculpații doresc să le releve cu martori pot fi dovedite cu mult mai multă forță probantă prin înregistrările convorbirilor telefonice aflate la dosar, ce vor fi audiate de membrii completului în camera de consiliu, la momentul deliberărilor.

Probele cu înscrisuri constând în articole de presă și cu înregistrările efectuate de directorul publicației S.C. F. S.R.L. au fost respinse ca nerelevante soluționării cauzei, întrucât ancheta jurnalistică a fost efectuată de o altă autoritate decât organele judiciare. Daca s-ar admite ca probă ancheta jurnalistică, s-ar aduce atingere principiului nemijlocirii administrării probelor consacrat de art. 351 C. proc. pen., în baza căruia judecătorul trebuie să perceapă în mod direct toată desfășurarea dezbaterilor și probele, în prezența și sub controlul parților interesate.

Pentru aceste motive, au fost respinse celelalte probe solicitate de inculpați (proba testimonială vizând reaudierea de martori, audierea unor noi martori, ancheta jurnalistica, audierea în ședință publică a înregistrărilor convorbirilor).

Împotriva acestei încheieri, la 14 februarie 2023, a formulat apel inculpatul E., învederând, în esență, că, prin soluția de respingere a cererii de probe, constând în proba testimonială vizând reaudierea unor martori oculari, audierea în ședință publică a înregistrărilor video audio, ancheta jurnalistică, completul de apel a nesocotit prevederile art. 97 C. proc. pen. și art. 420 alin. (5) C. proc. pen., dar și dreptul garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, de vreme ce nu a fost interesată să administreze acele probe care ar fi condus la aflarea adevărului în cauză, respectiv că nu a intrat în curtea numiților G. și D. și nu a bătut-o pe persoana vătămată D..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7, pentru termenul de judecată din 09 ianuarie 2024.

La acest termen reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității apelului, iar apelantul inculpat E., prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat recalificarea căii de atac ca fiind o cerere de revizuire a încheierii de ședință din 31 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin care s-au respins cererile de probe, cerere care, în opinia sa, îndeplinește toate condițiile de admisibilitate.

Examinând calea de atac formulată de inculpatul E. prin prisma excepției invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația de a sesiza instanțele de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu un apel exercitat de inculpatul E. împotriva unei încheieri definitive, dată în apel, care, potrivit legii procesual penale, nu este supusă vreunei căi de atac.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (2) C. proc. pen., încheierile - din fond - pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția situațiilor când, potrivit legii, pot fi atacate separate cu apel.

Totodată, examinând dispozițiile procedural penale, Înalta Curte constată că, ori de câte ori legiuitorul a dorit să prevadă posibilitatea atacării cu o cale de atac a unei încheieri dată în cursul judecății (fond sau apel), a făcut-o în mod expres. Asemenea reglementări sunt cuprinse în art. 206 C. proc. pen. (referitoare la calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății, din care rezultă că pot fi contestate doar când aceste măsuri sunt luate în primă instanță, iar nu și în apel), art. 248 alin. (8) și (13) C. proc. pen. (vizând calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune, în cursul judecății în primă instanță și apel, internarea medicală provizorie), art. 250

1

și art. 250

2

C. proc. pen. (ce reglementează contestarea măsurilor asigurătorii dispuse și, respectiv, menținute în cursul judecății în primă instanță și în apel). Or, niciuna din dispozițiile cuprinse în art. 408 - art. 425 C. proc. pen., ce reglementează procedura de judecată în calea de atac a apelului, nu prevede posibilitatea atacării, pe cale separată, a încheierilor prin care s-a dispus respingerea unor probe, așa cum este și încheierea din 31 ianuarie 2023, contestată de inculpat în prezenta cauză.

Mai mult, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 551 și art. 552 C. proc. pen., rezultă că decizia instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, același regim juridic având și încheierile pronunțate pe parcursul soluționării căii de atac, inclusiv cea în care instanța dă o soluție asupra cererilor în probațiune, dacă legea procesual penală nu prevede posibilitatea atacării lor în mod separat, așa cum este cazul în speță.

Rezultă, așadar, că încheierea Curții de Apel Pitești din 31 ianuarie 2023, care nu este supusă, potrivit legii, niciunei căi de atac în mod separat, a rămas definitivă la data pronunțării.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că inculpatul E. a promovat o cale de atac împotriva unei încheieri definitive, dată în apel, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva încheierilor definitive pronunțate în apel, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Această concluzie este valabilă chiar și în condițiile în care, la termenul de dezbateri, apelantul inculpat E., prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat recalificarea căii de atac ca fiind o cerere de revizuire a încheierii în discuție, câtă vreme legiuitorul a prevăzut expres în dispozițiile art. 452 C. proc. pen. care sunt hotărârile judecătorești definitive ce pot fi supuse revizuirii, printre care nu se numără și încheierile prin care instanța de apel se pronunță asupra probelor.

Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen. și din interpretarea dată prevederilor art. 393 alin. (1) C. proc. pen. (1968) și art. 394 C. proc. pen. (1968) prin decizia pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. 17 (XVII) din 19 martie 2007, care își găsește, în continuare, aplicarea, legiuitorul a dat noțiunii de hotărâre penală definitivă din cuprinsul textului de lege sensul de hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv acea hotărâre prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de achitare, condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei sau de încetare a procesului penal. Or, în speță nicio astfel de soluție nu a fost pronunțată prin încheierea atacată, aceasta vizând doar cererile în probațiune formulate de apelanții inculpați în fața instanței de apel.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 421

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul E. împotriva încheierii de ședință din 31 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 942 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul E. împotriva încheierii de ședință din 31 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 942 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 ianuarie 2024.