AFFAIRE HERDADE DA COMPORTA - ACTIVIDADES AGRO SILVICOLAS E TURISTICAS, S.A. c. PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de P1-1
AFFAIRE HERDADE DA COMPORTA - ACTIVIDADES AGRO SILVICOLAS E TURISTICAS, S.A. c. PORTUGAL (CtEDO, 2007)
SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL HERDADE DA COMPORTA - ACTIVIDADES AGRO SILVÍCOLAS E TURÍSTICAS, S.A. c. PORTUGALIA (solicitarea nr. 41453/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 iulie 2007 DEFINITIVF 31/03/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Herdade da Comporta - Actividades Agro Silvícolas e Turíticas, S.A. c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, dnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, V. Zagrebelsky, mele A. Mularoni, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și dlui Dolle, graffière de secțiune După deliberarea sa în camera Consiliului la 19 iunie 2007, înmânarea hotărârii adoptate la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 41453/02) îndreptată împotriva Republicii Portugheze, inclusiv o societate anonimă de drept portughez Herdade da Comporta - Actividades Agro Silvícolas e Turíticas, S.A. La 15 noiembrie 2002, Curtea a sesizat Curtea în conformitate cu art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului) și, prin urmare, recurenta este reprezentată de dl B. Bagulho Albino, avocat la Lisabona. Guvernul portughez (atmosfera) este reprezentat de agentul său, dl J. Miguel, procuror general adjunct. Recurenta susținea că stabilirea și plata întârziată a unei despăgubiri ca urmare a exproprierii terenurilor sale a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale. La 16 iunie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului, sub rezerva dispozițiilor articolului 29 alineatul (3), aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Recurenta este o societate anonimă de drept portughez cu sediul la Comporta (Portugalia). La data depunerii cererii, reclamanta și-a exprimat denumirea de The Atlantic Company și avea sediul în Jersey (Regatul Unit). Prin actul notarial din 26 martie 2004, societatea și-a luat numele actual. Compania The Atlantic Company deținea trei terenuri cu o suprafață totală de 13 201 hectare, care au făcut obiectul unei exproprieri în 1975 în cadrul politicii de reformă agrară. Legislația relevantă în acest domeniu prevedea că proprietarii pot, în anumite condiții, să-și exercite dreptul de rezervă ) pe o parte a terenului pentru a-și continua activitățile agricole; de asemenea, aceasta prevedea despăgubirea părților interesate; suma, termenul limită și condițiile de plată a unei astfel de compensații rămâneau de definit; în urma exercitării dreptului de rezervă, reclamanta preluase, în 1992, o parte din terenurile sale corespunzătoare 13 027 hectare, întrucât partea rămasă nu a fost restituită; reclamanta a refuzat, de asemenea, la 20 decembrie 1984, o despăgubire provizorie, propusă de administrație, în valoare de 343 427 EUR (EUR). Prin decretele ministeriale ale ministrului agriculturii la data de 17 Ianuarie 2002 și de la secretarul de stat la Trezorerie la 6 februarie 2002, aduse la cunoștința recurentei la 15 mai 2002, despăgubirea definitivă a fost stabilită. Administrația deduce sumele în cauză pe cele plătite de stat pentru lucrări și investiții efectuate pe terenurile în cauză. Potrivit informațiilor furnizate Curții de către părți, reclamanta a primit despăgubiri, până la 15 aprilie 2002, suma principală de 2 902 088 EUR plus 1 709 301 EUR ca dobânzi. 10. La o dată nespecificată, recurenta a atacat aceste acte în fața Curții Supreme Administrative din cauza unor presupuse erori comise în calculul despăgubirii. Prin hotărârea din 18 martie 2004, adusă la cunoștința recurentei la 23 martie 2004, Curtea Supremă Administrativă a respins cererea. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 11. Almeida Garrett, Macarenhas Falcăo și alții c. Portugalia 29813/96 și 30229/96, CEDO 2000-I) descrie, la punctele 31-37, dreptul și practica internă relevante în materie de reformă agrară. Trebuie adăugat că Tribunalul Constituțional și-a confirmat jurisprudența în această privință (hotărârea Almeida Garrett citată anterior, punctul 37) prin Hotărârea nr. 85/03/T din 12 februarie 2003 în drept. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 12, recurenta susține că valoarea despăgubirii nu poate fi egală cu o despăgubire corectă și se plânge de întârzierea stabilirii și a plății despăgubirii definitive. Aceasta invocă încălcarea dreptului la respectarea bunurilor sale, prevăzut la art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 13. Guvernul se opune acestei teze. Cu privire la admisibilitatea 14. Curtea constată că cererea nu este în mod evident greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate (a se vedea în acest sens Almeida Garrett, Macarenhas Falcao și alții c. Portugalia, citată anterior, §§ 41-43). Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea amintește că a fost deja chemată să examineze cauze similare în ceea ce privește politica de compensare a naționalizărilor și a exproprierilor care a avut loc în Portugalia în 1975 (a se vedea Hotărârea Almeida Garrett, Mascarenhas Falcao și alții, citată anterior, precum și Hotărârea Jorge Nina Jorge și alții c. Portugalia, nr 52662/99, 19 februarie 2004, Mora do Vale și alții c. Portugalia, 53468/99, 29 iulie 2004, Geraldes Barba c. Portugalia, n 61009/00, 4 noiembrie 2004 și Calheiros Lopes și alții c. Portugalia, nr. 69338/01, 7 iunie 2005). În toate aceste cazuri, Comisia a concluzionat că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1. întrucât părțile interesate au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre, pe de o parte, cerințele de interes general și, pe de altă parte, protecția dreptului la respectarea bunurilor. 16. Curtea nu percepe motive întemeiate pentru a se abate de la această jurisprudență în prezenta cauză 17. Prin urmare, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. II privind aplicarea articolului 41 din Convenție 18. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 20. Guvernul contestă aceste cereri. 21. Curtea arată, în conformitate cu jurisprudența sa constantă în acest domeniu, că recurenta a putut suferi un prejudiciu material, care corespunde diferenței dintre dobânda care trebuie primită în temeiul legislației relevante și deprecierea monetară în Portugalia în perioada în cauză, care a început la 9 noiembrie 1978, data intrării în vigoare a Convenției cu privire la Portugalia, și s-a încheiat la data punerii la dispoziția reclamantei a despăgubirii în cauză. Într-adevăr, sumele pe care recurenta trebuia să le primească nu au fost puse la dispoziția sa în termenele prevăzute de legislația internă relevantă, iar rata dobânzii moratoriu a fost prea mică în comparație cu deprecierea monedei în perioada în cauză (a se vedea Almeida Garrett, Mascarenhas Falcao și alții c. Portugalia (satisfacție echitabilă); 29813/96 și 3029/96, § 22 și 23, 10 aprilie 2001 22. Cu toate acestea, calculul exact al unui astfel de prejudiciu se confruntă cu dificultăți, despăgubirea stabilită pentru reclamant ținând cont deja, într-o anumită măsură, de scurgerea timpului (a se vedea Calheiros Lopes și altele). citată anterior, punctul 29), chiar dacă suma indicată cu titlu de dobânzi, deși importantă, se dovedește, în mod evident, insuficientă pentru a compensa perioada de timp în cauză în prezenta cauză. Aceste dificultăți cresc dacă se iau în considerare diferitele elemente care compun compensația în cauză, cum ar fi investițiile statului pe terenurile în cauză, al căror calcul a întârziat cu siguranță stabilirea valorii compensației. În cele din urmă, faptul că reclamanta a refuzat indemnizația provizorie care i-a fost propusă trebuie să intre în joc și în ceea ce privește determinarea prejudiciului real. 23. Curtea decide astfel să calculeze prejudiciul recurentei în echitate, astfel cum permite art. 41 din convenție. Având în vedere toate circumstanțele cauzei, precum și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă alocarea sumei de 350 000 EUR pentru prejudiciul material. B. Costuri și cheltuieli de judecată 24. Recurenta solicită rambursarea cheltuielilor suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. În acest sens, aceasta indică suma de 20 EUR. 25. Guvernul se bazează pe înțelepciunea Curții, subliniind în același timp că suma indicată de reclamant pare să fie o eroare de pană, dacă se face referire la cauze similare deja decise de Curte, prezentate de reprezentantul recurentei. 26. Curtea acceptă ca suma indicată de recurentă, care este reprezentată de un avocat care are alte cereri de acest tip în fața Curții, să facă obiectul unei erori de pană. Aceasta decide, în conformitate cu practica sa în acest tip de cauze, să acorde cu titlu de cheltuieli și cheltuielile de judecată suma forfetară de 2 000 EUR (Comanhia Agricola de Penha Garcia, S.A. și alte c. Portugalia, 21240/02, 15236/03, 15490/03, 15504/03, 15508/03, 15512/03, 15843/03, 23256/03, 23659/03, 36434/03, 36445/03, 37729/03, 1999/04, 27600/04, 41904/04 și 44323/04, § 23, 19 decembrie 2006). Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 350 000 EUR (trei sute cincizeci de mii EUR) pentru prejudicii materiale și 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 10 iulie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle Tulkens Grefier Președinte