ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 25 octombrie 2023 Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79/F din data de 28 ianuarie 2022, Tribunalul București, secția I a penală a făcut aplicarea art. 5 din C. pen. și a constatat că legea penală mai favorabilă în privința inculpatului A. este C. pen. 1968. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968 a interzis, pe o perioadă de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.
1968. A făcut aplicarea 71 din C. pen. 1968 și a interzis, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul acelorași drepturi. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de spălare de bani. În baza art. 65 alin. (2) din C. pen. 1968 a interzis, pe o perioada de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1968. A făcut aplicarea 71 din C. pen. 1968 și a interzis, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul acelorași drepturi. În baza art. 25 din C. pen.
1968 raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de instigare la fals informatic. În baza art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de uz de fals. În baza art. 25 din C. pen. 1968 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal sub aspectul infracțiunii continuate de manipulare a pieței de capital prevăzută de art. 279 alin. (1) raportat la art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 1 și 2 și lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, ca efect al împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale. În baza art. 33 lit. a) în referire la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen.
1968 a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în final, acesta având de executat pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani închisoare, în regim de detenție. În baza art. 35 din C. pen. 1968 a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani închisoare, pedepsele complementare/accesorii cu conținutul mai sus menționat, executarea acestora urmând sa aibă loc în condițiile art. 66/art. 71 alin. (1) din C. pen. 1968. (...) În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 din C. proc. pen. în referire la art. 1357 din C. civ.
și art. 1382 din C. civ., a admis în parte acțiunea civilă și a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata următoarelor sume de bani către persoanele vătămate, constituite părți civile în cauză, după cum urmează: - partea civilă B. -1.849.769 RON; - partea civilă C. -168.967 RON; - partea civilă D. -32.936 RON; - părțile civile E. si Dumitrescu G. -212.884,54 RON; - partea civilă H. -208.249,98 RON; - partea civilă I. -66.436,65 RON; - partea civilă J. -99.620,25 RON. A respins ca neîntemeiate cererile de acordare a despăgubirilor morale formulate de părțile civile B., C., G. și E., D. și I.. A luat act de faptul că persoanele vătămate K., L., M., N., O., P., Q., R. și S. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. a dispus confiscarea următoarelor sume de bani însușite pe nedrept de inculpații A. si T., astfel: - suma de 60.990,64 RON însușită de inculpații A. și T. (persoana vătămată K.); - suma de 152.840,23 RON însușită de inculpatul A. (persoana vătămată L.). - suma de 21.910,83 RON însușită de inculpatul A. (persoana vătămată M.); - suma de 19.353,28 RON însușită de inculpatul A. și T. (persoana vătămată O.); - suma de 17.161,07 RON însușită de inculpatul A. și T. (persoana vătămată N.); - suma de 148.188,65 RON însușită de inculpatul A. și T. (persoana vătămată P.); - suma de 66.056,21 RON însușită de inculpatul A. (persoana vătămată Q.); - suma de 40.824,25 RON însușită de inculpatul A. (persoana vătămată R.); - suma de 12.453,14 RON însușită de inculpatul T. (persoana vătămată S.).
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanțele din cursul urmăririi penale, după cum urmează: (...) Măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța numărul 814/P/2012 din data de 16.01.2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș cu privire la bunurile mobile și imobile aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 451.607,71 RON, astfel: Imobil situat în municipiul București, strada x, numărul 2A, având numărul cadastral x (număr cadastral vechi 2649/3) intabulat în Cartea Funciară numărul x a municipiului București, provenind din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare numărul x a municipiului București, prin încheierea numărul x, eliberată la data de 13.04.2012, în dosarul numărul x/30.03.2012 de O.C.P.I.
Sector 4 București, alcătuit din teren în suprafață de 63,60 metri pătrați și construcția edificată pe acesta având regimul pe înălțime P+1+M, formată din P - garaj, cu o suprafață de 59,18 metri pătrați, etaj, format din 2 camere și baie, având suprafața utilă de 102,93 metri pătrați, împreună cu terasă în suprafață de 65,52 metri pătrați, întreg etajul având suprafața totală de 168,45 metri pătrați și pod mansardat format din 4 camere și hol, întregul pod mansardat având o suprafață utilă de 111,27 metri pătrați. Imobilul în cauză a fost dobândit de inculpatul A. prin contractul de vânzare-cumpărare numărul x/12.09.2012, autentificat la B.N.P. U.. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații persoane fizice, în vederea introducerii în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 88 din C. pen. 1968 a dispus deducerea reținerii în cazul inculpatului A., măsura preventivă fiind dispusă fată de acesta la data de 30.08.2016. În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul A., printre alții, la plata sumei de 7000 RON cheltuieli judiciare în folosul statului. Onorariile apărătorilor desemnati din oficiu, în cuantum de 3000 RON fiecare, au fost avansate de Ministerul Justiției. Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile B. și C. și, printre alții, inculpatul A.. Prin decizia penală nr. 670/A din data de 6 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc.
pen. au fost admise apelurile declarate de inculpații A., T., V., W., X., Y. împotriva sentinței penale nr. 79 din 28.01.2022 a Tribunalului București, secția I penală, a fost desființată în parte hotărârea apelată și, rejudecând: În baza art. 5 din C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaților este constituită de reglementarea penală în vigoare în perioada 26.04.2018 - 30.05.2022 și, în consecință: În baza art. 396 alin. (6) și (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.
a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de manipulare a pieței de capital, înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, instigare la fals informatic, spălare a banilor și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 157 alin. (5) raportat la art. 137 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 24/2017 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 325 din C. pen.
cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 367 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 din C. pen. și art. 5 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale. A fost înlăturată dispoziția din hotărârea apelată privind prelevarea de probe biologice de la inculpații persoane fizice în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate care nu contravin prevederilor deciziei. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, inclusiv onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata Z. S.A., în cuantum de 1.253 de RON, au fost reținute în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casație inculpatul A.. Recurentul nu a indicat cazul de casare pe care își întemeiază cererea, însă în motivarea acesteia, în esență, a criticat hotărârea instanței de apel apreciind că Curtea de Apel București, secția a II-a penală nu a procedat la o veritabilă rejudecare a cauzei, motivele de apel invocate de către inculpatul A. fiind omise, instanța aplicând din oficiu normele referitoare la prescripția răspunderii penale.
De asemenea, a mai invocat faptul că reținerea faptei de manipulare a pieței de capital în sarcina inculpatului reprezintă o ingerință ilegală a instanțelor de fond, rezultată prin încălcarea principiului nulum crimen sine lege, având în vedere că dispozițiile art. 248 și art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 1 și 2 și lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital au fost abrogate expres de Legea nr. 24 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 213 din 29 martie 2017. Mai mult, a susținut că nu putea fi trimis în judecată pentru fapta de manipulare a pieței de capital deoarece la momentul efectuării urmăririi penale exista deja o jurisprudență internă stabilă în sensul că acest tip de infracțiune nu este posibilă pe piața extra-bursieră RASDAQ, întrucât aceasta nu corespundea criteriilor de piață reglementată, prevăzute expres de legea penală.
Sub acest aspect, a făcut referire la Hotărârea Curții de Justiție Europene (Camera a doua) din data de 22 martie 2012, pronunțată în Cauza C-248/11, precum și la Decizia nr. 865 din 13.03.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2011. În egală măsură, a invocat încălcarea principiului de drept non bis in idem, întrucât faptele săvârșite de A. în calitate de angajat al S.C. Z. S.A, reținute a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și instigare la fals informatic au fost constatate ca fiind contravenții și sancționate ca atare, fiind rezultatul încălcării unor proceduri interne ale angajatorului S.C.
Z. S.A., supuse controlului C.N.V.M.. A precizat că A. a fost sever sancționat contravențional de către autoritatea de control administrativ, cu o amendă consistentă și cu restricționarea exercitării unui drept subiectiv civil important, prin anularea licenței de broker. Or, atât organul de urmărire penală, cât și prima instanță de fond au apreciat in mala partem că sancțiunea contravențională severă reprezintă o dovadă indubitabilă că A. este vinovat de săvârșirea infracțiunii de manipulare a pieței de capital. S-a mai susținut că stabilirea în mod ilegal a vinovăției lui A. ca singura persoană responsabilă de falimentul S.C. Z. S.A.. A menționat că, din cauza acestei aprecieri, care reprezintă o ingerință ilegală și nejustificată, A. este supus unei tensiuni psihice deosebite, urmând ca în viitor să răspundă penal și civil pentru faptul că s-a constatat judecătorește, definitiv, că el este singura persoană vinovată de faliment.
Instanța penală nu este competentă general să constate falimentul și cauzele acestuia, față de dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, conform cărora "Cererile referitoare la procedurile prevăzute de prezentul titlu sunt de competența judecătorului-sindic, desemnat potrivit prevederilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare."; A mai susținut că instanța de apel a ignorat complet instituțiile de drept civil aplicabile, ceea ce a condus la încadrarea greșită a unor fapte ca infracțiuni de înșelăciune, întrucât, pe de o parte, înșelăciunea produsă prin manipularea ilicit-contravențională a pieței de capital nu poate fi concepută, intervenția lui A. pe piața RASDAQ fiind legală, indiferent de validitatea mandatului, și acesta nu putea controla în mod obiectiv conduita S.C.
Z. S.A.., iar pe de altă parte, înșelăciunea produsă prin însușirea unor sume de bani provenite din executarea unor contracte de mandat civil, considerate valabile juridic, nu poate fi întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, în cauză fiind aplicabile regulile răspunderii civile contractuale. Instanța penală nu este competentă material să stabilească prejudiciul rezultat din manipularea pieței de capital, având în vedere faptul că această faptă nu este infracțiune. S-a apreciat că nu există prejudiciu rezultat din infracțiunea de înșelăciune săvârșită prin activitatea ilicită contravențional, de manipulare a pieței de capital, întrucât tot sistemul de norme juridice speciale care reglementau activitatea S.C.
Z. S.A. garantează integritatea portofoliului de acțiuni al clienților, în sensul că, chiar dacă operațiunea pe piața RASDAQ a fost efectuată fără acordul clientului, S.C. Z. S.A. era obligată, conform contractului cu clientul, să-i garanteze acestuia același număr de acțiuni, la aceeași societate înregistrată pe piața bursieră RASDAQ. Nu s-a făcut nici un fel de analiză a raportului juridic contractual de mandat pentru a se determina prejudiciul rezultat din înșelăciunea săvârșită prin însușirea unor sume de bani rezultate din unele contracte de mandat civil, răspunderea juridică civilă fiind determinată exclusiv pe temeiul răspunderii civile delictuale și nu a răspunderii civile contractuale.
Prin încheierea din data de 27 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 670/A din data de 6 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2017, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 1 și a fixat termen la data de 25 octombrie 2023. Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Recursul în casație, în reglementarea C. proc.
pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen. Scopul recursului în casație este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii concretizate în cazurile reglementate în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc.
pen. Față de inculpatul A. s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunilor de manipulare a pieței de capital, înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, instigare la fals informatic, spălare a banilor și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 157 alin. (5) raportat la art. 137 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 24/2017 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 325 din C. pen.
cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 367 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 din C. pen. și art. 5 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale. Sub aspectul situației de fapt, prin decizia recurată, în esență, s-au reținut următoarele: 1.
Fapta inculpatului A. de a constitui un grup infracțional organizat, împreună cu inculpații T. și V., la care a aderat inculpatul W., grup care a avut ca obiectiv în perioada 2011 - 2012 obținerea de beneficii materiale ilicite din inducerea în eroare a clienților Z. S.A., din manipularea pieței de capital și spălarea banilor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută, la momentul comiterii ei, de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în prezent de art. 367 alin. (1) din C. pen. 1.
Fapta inculpatului A. de a induce și menține în eroare, în aceeași perioadă, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, a persoanelor vătămate B., C., D., E., G., H., Q., I., J., S., R., M., AA., N., P., K. și L., cărora le-a pricinuit un prejudiciu total în cuantum de 3.178.641,72 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută, la data comiterii, de art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, iar în prezent de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. 1.
Fapta inculpatului A. de a utiliza, pe o piață reglementată, instrumentele financiare ale clienților fără autorizarea prealabilă a acestora, de a efectua tranzacții și de a emite ordine de tranzacționare cu simbolul OLT, care dau semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau prețul instrumentelor financiare, mențin prețul mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal sau artificial ori presupun procedee fictive sau orice altă formă de înșelăciune utilizând propriul cont de tranzacționare, dar și contul inculpatului T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de manipulare a pieței de capital în formă continuată, prevăzută, la data comiterii ei, de art. 279 alin. (1) raportat la art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 1 și 2 și lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, iar în prezent de art. 157 alin. (5) raportat la art. 137 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 24/2017 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. 1.
Fapta inculpatului A. de a-i determina, cu intenție, pe inculpații V. și pe T. ca, în data de 02.04.2012 și 04.04.2012, să creeze adrese de e-mail în numele persoanelor vătămate B. și C., respectiv x și x, inducând în acest mod reprezentarea falsă că persoanele vătămate au acces on-line la conturile lor și scutind Z. S.A. de obligația de a comunica titularilor situația conturilor respective, adrese care au fost introduse în sistemul informatic al societății de tranzacționare a instrumentelor financiare BB., fiind confirmate ulterior de la adresa I.P., alocată inculpatului, toate tranzacțiile efectuate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals informatic, prevăzută, la data comiterii, de art. 25 din C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968, iar în prezent de art. 47 raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. 1.
Fapta inculpatului A.: a) de a-i determina, cu intenție, pe inculpații V. și pe T. să contrafacă scrierile din cuprinsul cererilor de vizualizare cont on-line întocmite în numele persoanelor vătămate B. și C. în care au specificat adresele de e-mail x și data completării 02.05.2011, deși faptele s-au întâmplat în data de 02.04.2012, respectiv x și data completării 17.10.2011, deși faptele s-au întâmplat în data de 04.04.2012. b) de a o determina, cu intenție, pe inculpata V. să redacteze: două fișe de portofoliu contrafăcute în cuprinsul cărora s-a consemnat împotriva realității că în data de 10.01.2012 persoana vătămată B. deținea 310.000 acțiuni OLT și 3.494.000 acțiuni SIF 3, în valoare totală de 2.376.648 RON, iar în data de 23 aprilie 2012 persoana vătămată deținea 260.000 acțiuni OLT în valoare totală de 240.000 RON și 3.494.000 acțiuni SIF 3 în valoare totală de 2.401.086 RON, înscrisuri care au fost predate fizic și electronic victimei. c) de a-i determina, cu intenție, pe inculpații V. și pe T. să contrafacă scrierile și subscrierile din cuprinsul ordinelor de tranzacționare emise fără autorizare prealabilă pentru clienții B., C., H., G., E. și D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută la data comiterii de art. 25 din C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, iar în prezent de art. 47 raportat la art. 322 din C. pen. 1.
Fapta inculpatului A. de a folosi înscrisurile sub semnătură privată menționate anterior în vederea producerii de consecințe juridice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută, la data comiterii, de art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, iar în prezent de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. 1.
Fapta inculpatului A. de a proceda la transferul de fonduri și instrumente financiare, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, la disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății fondurilor și acțiunilor și la dobândirea, deținerea și folosirea de bani și instrumente financiare, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, respectiv din înșelăciune și manipularea pieței de capital, în valoare totală de 3.512.215,19 RON, bani pe care i-a dobândit după ce i-a rostogolit alternativ cu instrumentele financiare ale clienților prin conturi de tranzacționare și prin conturi bancare, atribuindu-le astfel o aparență de legalitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută la data comiterii de art. art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, iar în prezent de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. Înalta Curte reamintește că recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat. Astfel, recursul în casație nu presupune reevaluarea situației de fapt ori a forței probante a mijloacelor de probă, ci exclude posibilitatea reformării acestor aspecte. În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de inculpat cu privire la efectuarea tranzacțiilor pe o piață nereglementată, piața Rasdaq, pun în discuție o reformare a situației de fapt în condițiile în care instanța de apel a reținut cu titlu definitiv că faptele au fost comise în cadrul unei piețe reglementate, respectiv a Bursei de Valori București. În acest sens, se observă că instanța de control judiciar a reținut expressis verbis "contrar argumentelor invocate de inculpat pe calea apelului, Curtea costată, mai întâi, că faptele deduse judecății au fost comise de inculpat în cadrul unei piețe reglementate, cea a Bursei de Valori București - BVB (pentru activitatea derulată de inculpat pe piața Rasdaq nefiind dispusă, de altfel, trimiterea în judecată)". Astfel, instanța de recurs reține că în acest cadru procesual inculpatul solicită o reformare a situației de fapt stabilite în mod definitiv de instanța de apel. În calea sa de atac, recurentul pretinde ca, plecând de la alte premise, neatestate obiectiv, să se pronunțe o soluție mai blândă în raport cu cea definitivă și executorie. Înalta Curte mai reține că susținerile inculpatului conform cărora a fost condamnat pentru o infracțiune, manipularea pieței de capital, a căror prevederi legale au fost abrogate, sunt nefondate. Se reține că la data săvârșirii faptelor, anul 2011-2012, potrivit art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, săvârșirea cu intenție a faptelor prevăzute la art. 237 alin. (3) și art. 245 - 248 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă. De asemenea, art. 248 din Legea nr. 297/2004 prevedea că este interzis oricărei persoane fizice sau juridice să se angajeze în activități de manipulare a pieței. În egală măsură, art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 1 și 2 și lit. b) din Legea nr. 297/2004, prevedeau că manipularea pieței înseamnă: a) tranzacții sau ordine de tranzacționare: 1. care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau prețul instrumentelor financiare; 2. care mențin, prin acțiunea uneia sau a mai multor persoane acționând împreună, prețul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial; b) tranzacții sau ordine de tranzacționare care presupun procedee fictive sau orice altă formă de înșelăciune După abrogarea dispozițiilor menționate din Legea nr. 297/2004, ca urmare a dispozițiilor art. 178 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, infracțiunea s-a regăsit incriminată în art. 134 alin. (5) rap. la art. 120 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 24/2017, iar după republicarea acestei legi se regăsește incriminată în dispozițiile art. 157 alin. (5) rap. la art. 137 alin. (1) lit. a) și b). Potrivit art. 157 alin. (5), manipularea pieței, astfel cum este prevăzută la art. 137, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani. De asemenea, art. 137 alin. (1) lit. a) și b) prevede că în sensul prezentului titlu, manipularea pieței reprezintă următoarele tipuri de activități: a) efectuarea unei tranzacții, plasarea unui ordin de tranzacționare sau orice alt comportament care oferă sau este probabil să ofere indicații false sau înșelătoare cu privire la oferta, cererea sau prețul unui instrument financiar, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii sau care fixează ori este probabil să fixeze prețul unuia sau mai multor instrumente financiare, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii la un nivel anormal sau artificial, cu excepția cazului în care motivele pentru care persoana care a participat la tranzacții sau a plasat ordinele de tranzacționare a acționat astfel sunt conform dispozițiilor legale aplicabile și respectivele tranzacții sau ordine de tranzacționare sunt în conformitate cu practicile de piață acceptate la locul de tranzacționare în cauză, în măsura în care acestea au fost aprobate conform prevederilor art. 13 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014; b) efectuarea unei tranzacții, plasarea unui ordin sau orice altă activitate sau comportament care influențează sau este probabil să influențeze prețul unuia sau mai multor instrumente financiare, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii, prin recurgerea la un procedeu fictiv sau orice altă formă de înșelăciune sau artificiu. În acest context argumentativ, contrar susținerii apărării, instanța de recurs constată că infracțiunea de manipulare a pieței de capital în variantele normative pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. au fost incriminate de la momentul săvârșirii faptei și până în prezent, nefiind abrogate. În egală măsură, se reține că inculpatul critică, în realitate, motivarea instanței de apel. Modalitatea în care instanța de apel a înțeles să motiveze decizia recurată nu se poate circumscrie vreunui caz de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Mai mult, aprecierea apărării referitoare la lipsa de probe ce ar susține nevinovăția inculpatului nu poate face obiectul cenzurii în procedura pendinte. Aprecierea instanței de apel asupra probatoriului ce a condus la reținerea ca dovedite a elementelor specifice și utile soluției, nu constituie o chestiune de drept care să se circumscrie vreunui caz de casare. În ceea ce privește posibilitatea reținerii încălcarea principiului ne bis in idem în prezenta cauză, ca urmare a aplicării unei sancțiuni contravenționale, Înalta Curte constată că potrivit principiul ne bis in idem, astfel cum este prevăzut în art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și în art. 6 C. proc. pen., corespunde cerințelor de echitate și securitate juridică și garantează persoanei condamnate că nu mai poate fi urmărită ori pedepsită penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform normelor legale și procedurale penale a statului. În dreptul intern, în legislația anterioară, principiul "ne bis in idem" nu era reglementat în mod expres, făcându-se aplicarea directă a art. 4 din Protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, esența acestuia constând în aceea că autoritățile judiciare pot aplica o singură dată o sancțiune cu caracter penal. Fiind nevoie de o reglementare explicită a acestui principiu, în categoria principiilor procesului penal român, prin Legea nr. 135/2010 privind Noul C. proc. pen. a fost introdus art. 6 C. proc. pen., potrivit cu care "nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă chiar și sub o altă încadrare juridică". Principiul "ne bis in idem" este indisolubil legat de principiul autorității de lucru judecat care operează numai în cazul în care, cu privire la o persoană, s-a desfășurat o judecată penală pentru o anumită faptă considerată infracțiune. În acest sens, pentru existența autorității de lucru judecat, în materie penală, se cere existența a două elemente identice, între cauza judecată definitiv și cauza ce urmează a fi soluționată, și anume: identitate de persoană și identitate de obiect. Există autoritate de lucru judecat doar atunci când acțiunea penală a fost stinsă definitiv, nu și atunci când organele judiciare pot dispune redeschiderea urmăririi penale și ca atare nu poate opera un impediment pentru punerea în mișcare a acțiunii penale. În ceea ce privește sintagma "hotărâre definitivă" aceasta trebuie înțeleasă în sensul existenței unei hotărâri prin care se rezolvă definitiv fondul cauzei, o soluție prin care se stinge definitiv acțiunea penală. Prin urmare, incidența principiului "ne bis in idem", respectiv autoritatea de lucru judecat pot opera în cazul soluțiilor dispuse de procuror prin care se stinge definitiv acțiunea penală. În acest context argumentativ, Înalta Curte consideră că nu sunt întemeiate criticile inculpatului în sensul reținerii încălcării principiului ne bis in idem întrucât în cauză nu a avut loc o dublare a procedurilor. Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și instigare la fals informatic. Referitor la criticile inculpatului pe latură civilă, se constată că nu pot face obiectul cenzurii pe calea recursului în casație decât în situația în care soluția pe latură penală ar influența modul de soluționare a acțiunii civile, aspect ce nu este incident în cauză. În concluzie, se constată că baza factuală reținută de instanța de apel, respectiv modalitatea concretă în care inculpatul a acționat, a determinat reținerea caracterizării în drept menționate, atât instanța de fond, cât și cea de apel reținând în mod corect, că acțiunile inculpatului A. se circumscriu ilicitului penal. Prin urmare, se constată că baza factuală, în modalitatea în care a fost reținută de către instanța de apel se suprapune riguros și eficient peste elementele de tipicitate ale infracțiunilor de manipulare a pieței de capital, înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, instigare la fals informatic, spălare a banilor și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 157 alin. (5) raportat la art. 137 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 24/2017 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 367 alin. (1) din C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 670/A din data de 06 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 670/A din data de 06 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2023.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.