ÎCCJ, Secția penală

I. Prin Sentința penală nr. 176 din 20 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2018, printre alții:

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., i-a fot interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) și c) C. pen. din 1968.

S-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) și c) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. din 1968 a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 149 din 21 ianuarie 2009 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare la 5 februarie 2009 și a dispus executare acesteia pe lângă pedeapsa de 4 ani aplicată prin prezenta sentință, rezultând de executat o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prejudiciu 20.682,43 RON.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1968 a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B. prin Sentința penală nr. 53 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului Caraș-Severin, definitivă prin neapelare la data de 10 mai 2013.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1968, raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1968 și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1968 au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, rezultând de executat o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (luni) închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) și c) C. pen. din 1968.

S-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) și c) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002 coroborat cu art. 249 alin. (1), (5) și (6) C. proc. pen. au fost menținute măsurile asigurătorii luate în faza de urmărire penală prin ordonanțele și Procesele-verbale de sechestru nr. x D/P/2014, din data de 31 octombrie 2017 ale DIICOT BT Arad, printre alții și asupra bunurilor imobile aparținând inc. A. și inc. C.:

- apartament situat în mun. Arad, str. x C, notat sub denumirea de ap. nr. 50, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Arad, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x, cu nr. top/cadastral x, în suprafață utilă de 83,10 mp, precum și cota parte indiviză din teren curte 33,17/2849 mp înscrisă în Cartea Funciară nr. x - Arad provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x, cu număr cadastral x Lot x, de sub B.1.1., în limita sumei de 34.123,43 RON.

În acest sens, cu privire la inculpatul A., prima instanță a reținut că în perioada 23 septembrie 2010 - 3 septembrie 2011, împreună cu alte persoane a comis mai multe furturi prin efracție și în grup infracțional organizat pe teritoriul Belgiei, de unde a sustras bani, bunuri și alte valori, iar în intervalul 30 septembrie 2010 - 3 septembrie 2011, la date diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pentru a ascunde/disimula originea ilicită a lor, produsul infracțional (34.123,43 RON) a fost transferat în România și utilizat la dobândirea unui apartament, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată (3 acte materiale) și cu aplicarea legii penale mai favorabile, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen.

S-a constatat că produsul infracțional spălat în România de către inc. A. (împreună cu inc. C.) a fost în valoare totală de 34.123,43 RON, iar banii au fost utilizați în scopul ascunderii/disimulării originii ilicite a lor, după cum urmează:

- 34.123,43 RON, pentru apartamentul situat în mun. Arad, str. x, jud. Arad, dobândit pe numele inc. A. și inc. C..

S-a mai reținut de către prima instanță cu privire la inculpatul B., că în noaptea de 02/03 septembrie 2011, împreună cu D., E., F., G., H., I., A., J. și K., a comis un furt prin efracție și în grup infracțional organizat pe teritoriul Belgiei, de unde a sustras aparatura multimedia în valoare totală de 53.738,30 euro, iar după comercializarea mărfii, la date diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pentru a ascunde/disimula originea ilicită a banilor, produsul infracțional (20.682,43 RON) a fost transferat în România și utilizat la dobândirea unui apartament, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (3 acte materiale), cu aplicarea legii penale mai favorabile, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că produsul infracțional spălat în România de către inculpat a fost în valoare totală de 20.682,43 RON, iar banii au fost utilizați în scopul ascunderii/disimulării originii ilicite a lor, după cum urmează:

- 20.682,43 RON, pentru apartamentul situat în mun. Arad, str. x, jud. Arad, dobândit pe numele inc. B. printr-o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare.

Tribunalul Arad a înlăturat apărarea inculpaților în sensul că au obținut sume mici de bani pentru produsele obținute în urma furturilor săvârșite în Belgia, bani cheltuiți pe cazare, distracții, (A., D. și B.), iar ceilalți nu au desfășurat activități infracționale (L., C., M.), apreciind că această apărare nu se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală și necontestate de inculpați, precum și cele administrate în faza cercetării judecătorești. În realitate, s-a reținut că în perioada desfășurării activități infracționale, inculpații antemenționați nu au avut surse de venituri impozabile și nu au deținut în proprietate bunuri imobile/mobile, atât în țară cât și în străinătate pentru a putea achiziționa diverse bunuri.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală necontestate de părți, precum și cele administrate în faza cercetării judecătorești, raportat și la poziția procesuală a inculpaților, prima instanță a reținut că vinovăția inculpaților a fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil, astfel:

Prima instanță a mai constatat că faptele inculpatului A., care, în perioada 23 septembrie 2010 - 3 septembrie 2011, împreună cu alte persoane a comis mai multe furturi prin efracție și în grup infracțional organizat pe teritoriul Belgiei, de unde a sustras bani, bunuri și alte valori, iar în intervalul 30 septembrie 2010 - 3 septembrie 2011, la date diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pentru a ascunde/disimula originea ilicită a lor, produsul infracțional (34.123,43 RON) a fost transferat în România și utilizat la dobândirea unui apartament, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată (3 acte materiale) și cu aplicarea legii penale mai favorabile, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

Având în vedere pericolul social concret al faptei, circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului A. cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, care și s-a prezentat în fața organelor judiciare, instanța de fond a mai avut în vedere și gradul de pericol social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, acea de spălare de bani unde limitele pedepsei sunt de la 3 la 10 ani, reprezentat de sfera relațiilor sociale ocrotite.

La stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 72 din C. pen. din 1968, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorilor, evaluată în conformitate cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială și pe cale de consecință l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani în formă continuată în baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. .

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) și c) C. pen. din 1968.

S-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) și c) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. din 1968 a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 149 din 21 ianuarie 2009 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare la 5 februarie 2009 și s-a dispus executare acesteia pe lângă pedeapsa de 3 ani aplicată prin prezenta sentință, rezultând de executat o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, văzând că faptele ce fac obiectul prezentului dosar fiind săvârșite în intervalul 30 septembrie 2010 - 3 septembrie 2011, în perioada termenului de încercare, va opera revocarea suspendării condiționate și s-a dispus executarea pedepsei potrivit dispozițiilor referitoare la pluralitatea intermediară.

Cu privire la faptele inculpatului B., care, în noaptea de 02/03 septembrie 2011, împreună cu D., E., F., G., H., I., A., J. și K., a comis un furt prin efracție și în grup infracțional organizat pe teritoriul Belgiei, de unde a sustras aparatura multimedia în valoare totală de 53.738,30 euro, iar după comercializarea mărfii, la date diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pentru a ascunde/disimula originea ilicită a banilor, produsul infracțional (20.682,43 RON) a fost transferat în România și utilizat la dobândirea unui apartament, prima instanță a constatat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (3 acte materiale), cu aplicarea legii penale mai favorabile, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

Având în vedere pericolul social concret al faptei, circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului B. cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, care și s-a prezentat în fața organelor judiciare, instanța de fond a mai avut în vedere și gradul de pericol social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, acea de spălare de bani unde limitele pedepsei sunt de la 3 la 10 ani, reprezentat de sfera relațiilor sociale ocrotite.

La stabilirea pedepsei, s-a ținut seama de dispozițiile art. 72 din C. pen. din 1968, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorilor, evaluată în conformitate cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială și pe cale de consecință prima instanță l-a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani în formă continuată în baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1968 a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B. prin Sentința penală nr. 53 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului Caraș-Severin, definitivă prin neapelare la data de 10 mai 2013, văzând că inculpatul a săvârșit o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1968, raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1968 și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1968 au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, rezultând de executat o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (luni) închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) și c) C. pen. din 1968.

S-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) și c) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

II. Prin Decizia penală nr. 1056/A din data de 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, printre altele:

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpații: A. și B., împotriva sentinței penale nr. 172 din 19 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2018. A desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând cauza:

I. În apelul inculpatului A.:

În baza art. 83 alin. (2) C. pen. din 1969 a înlăturat dispozițiile primei instanțe privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 149 din 21 ianuarie 2009 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare la 5 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/55.2008; inculpatul urmând să execute numai pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.

II. În apelul inculpatului B.:

În baza art. 403 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 88 C. pen. din 1969, a dedus din durata pedepsei principale rezultante de 3 ani și 6 luni aplicată de prima instanță durata reținerii și a arestului preventiv din data de 7 februarie 2013 până la 25 aprilie 2013 - perioadă menționată în Sentința penală nr. 53 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului Caraș-Severin, definitivă prin neapelare la data de 10 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2013. A menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

Instanța de apel a constatat că apelurile inculpaților: A. și B., sunt fondate, în limitele și motivele de mai jos.

Curtea, analizând acuzațiile aduse, inculpaților apelanți, a reținut la fel ca în actul de sesizare, respectiv la fel ca prima instanță că acuzațiile aduse inculpatului A. sunt dovedite în raport cu următoarele mijloace de probă:

- hotărârile de condamnare în străinătate pentru infracțiunile de furt calificat în grup infracțional organizat

- graficul cu data săvârșirii infracțiunilor, prejudiciul cauzat, persoanele implicate, transferurile bancare de și bunuri, imobilele și bunurile mobile achiziționate/tranzacționate

- graficul cu persoanele participante la infracțiunile de furt/spălare de bani, cu bunurile produs al activității infracționale ce au făcut obiectul spălării de bani, perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională și prejudiciul total cauzat prin infracțiunile predicat

- situația cu plățile efectuate către dezvoltatorul imobiliar SC N. SA ARAD prin numerar (casă) și prin bancă

- evidențele Primăriei mun. Arad, jud. Arad cu bunurile mobile/imobile aflate în evidențele fiscale

- evidențele ANAF - AFP Arad - Direcția de Venituri, cu veniturile realizate de inc. A. în perioada de referință

- evidențele OJCPI Arad cu bunurile imobile deținute în proprietate de către inc. A.

- situații la zi a apartamentelor și clienților SC O. SRL ARAD

- verificări prin Oficiul Belgian de Prevenire a Criminalității și Cooperare pentru Recuperare a Creanțelor provenite din Infracțiuni privind situația bunurilor suspecților/inculpaților din străinătate

- interogarea bazelor de date de la ANCPI și DEPABD privind situația imobilelor și mobilelor (autoturismelor) aparținând suspecților/inculpaților

- declarații susp/inc. A.

Actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii de spălare de bani, sunt următoarele:

a.) în data de 23 septembrie 2010, inc. A., D., E. și P., au sustras din străinătate bani și bunuri, iar în ziua de 30 septembrie 2010, din Belgia, inc. A. a transferat prin bancă suma de 1.300 euro în România, unde, în data de 19 octombrie 2010, inc. C., a achitat suma de 8.432,98 RON, reprezentând rată, pentru imobilul situat în mun. Arad, str. x C, jud. Arad;

b.) în noaptea de 12/13 decembrie 2010 inc. A., D., F., E., Q., R. și S., au sustras din străinătate autoturism VW și aparatură multimedia în valoare totală de 35.087 euro, iar după comercializarea ei, din Belgia, inc. A. a transferat banii (cash) în România, iar în ziua de 17 ianuarie 2011, inc. A. și C., au achitat suma de 8.405,79 RON, reprezentând rată pentru imobilul situat în mun. Arad, str. x C, jud. Arad;

c.) în noaptea de 02/03 septembrie 2011, inc. A., D., E., F., R., G., H., I., B., J. și K., au sustras din străinătate aparatură multimedia în valoare totală de 53.738,30 euro, iar după comercializarea ei, din Belgia, inc. A. a transferat banii (cash) în România, iar în ziua de 13 septembrie 2011, inc. A. și C. au achitat suma de 17.284,66 RON, reprezentând rată pentru imobilul situat în mun. Arad, str. x C, jud. Arad;

Probatoriul reliefează că inculpatul A. în activitatea sa infracțională a transferat succesiv bani proveniți din furturile prin efracție comise în grup infracțional organizat în străinătate, prin sistem bancar ori cash, din Belgia în România, activitate urmată de dobândirea în rate a unui apartament pe numele său și al soției, respectiv închirierea lui.

Aceste acțiuni ale inculpatului întrunesc condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă a infracțiunii de spălare de bani.

Produsul infracțional spălat în România de către inculpatul A. (împreună cu inc. C.) a fost în valoare totală de 34.123,43 RON, iar banii au fost utilizați în scopul ascunderii/disimulării originii ilicite a lor, după cum urmează:

- 34.123,43 RON, pentru apartamentul situat în mun. Arad, str. x, jud. Arad, dobândit pe numele inc. A. și inc. C..

Acuzațiile aduse inculpatului B. sunt dovedite în raport cu următoarele mijloace de probă:

- hotărârile de condamnare în străinătate pentru infracțiunile de furt calificat în grup infracțional organizat

- graficul cu data săvârșirii infracțiunilor, prejudiciul cauzat, persoanele implicate, transferurile bancare și de bunuri, imobilele și bunurile mobile achiziționate/tranzacționate

- graficul cu persoanele participante la infracțiunile de furt/spălare de bani, cu bunurile produs al activității infracționale ce au făcut obiectul spălării de bani, perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională și prejudiciul total cauzat prin infracțiunile predicat

- transferurile de bani prin T. efectuate din străinătate în țară

- situația cu plățile efectuate către dezvoltatorul imobiliar SC N. SA ARAD prin numerar (casă) și prin bancă

- evidențele Primăriei com. Vinga/mun. Arad, jud. Arad cu bunurile mobile/imobile aflate în evidențele fiscale

- evidențele ANAF - AFP Arad - Direcția de Venituri, cu veniturile realizate de inc. B. în perioada de referință

- evidențele OJCPI Arad cu bunurile imobile deținute în proprietate de către inc. B.

- situații la zi a apartamentelor și clienților SC O. SRL ARAD

- verificări prin Oficiul Belgian de Prevenire a Criminalității și Cooperare pentru Recuperare a Creanțelor provenite din Infracțiuni privind situația bunurilor suspecților/inculpaților din străinătate

- interogarea bazelor de date de la ANCPI și DEPABD privind situația imobilelor și mobilelor (autoturismelor) aparținând suspecților/inculpaților

- declarații susp/inc. B. .

Actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii de spălare de bani, sunt următoarele:

a.) în perioada 3 septembrie 2011 - 23 septembrie 2011, o parte din sumele provenite din săvârșirea faptei au fost transferate de el în țară, iar în ziua de 23 septembrie 2011, inc. B., a efectuat două plăți cash în valoare de 430,81 RON respectiv 11.498,32 RON, reprezentând rate la imobilul situat în mun. Arad, str. x, jud. Arad;

b.) în perioada 23 septembrie 2011 - 31 octombrie 2011, o parte din sumele provenite din săvârșirea faptei au fost transferate de el în țară, iar în ziua de 31 octombrie 2011, inc. B., a efectuat o plată cash în valoare de 8.300 RON, reprezentând rată pentru imobilul situat în mun. Arad, str. x, jud. Arad;

c.) în perioada 31 octombrie 2011 - 29 noiembrie 2011, o parte din sumele provenite din săvârșirea faptei au fost transferate de el în țară, iar în ziua de 29 noiembrie 2011, inc B., a efectuat o plată cash în valoare de 453,30 RON, reprezentând rată pentru imobilul situat în mun. Arad, str. x, jud. Arad.

Probatoriul reliefează că inculpatul B. în activitatea sa infracțională a transferat succesiv bani cash proveniți din furturile prin efracție comise în grup infracțional organizat, urmate de dobândirea în rate a unui apartament printr-un contract imperfect (promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, netranslativă de proprietate) ce ulterior a fost novat către numitul U.;

Aceste acțiuni ale inculpatului întrunesc condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de spălare de bani.

Produsul infracțional spălat în România de către inculpat a fost în valoare totală de 20.682,43 RON, iar banii au fost utilizați în scopul ascunderii/disimulării originii ilicite a lor, prin achiziționarea unui apartament situat în mun. Arad, str. x, jud. Arad, dobândit pe numele inc. B. printr-o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare.

În raport cu probatoriul sus menționat rezultă fără putință de tăgadă că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, situație în care în cauză nu se poate dispune achitarea acestora și mai mult decât atât nici atenuarea răspunderii penale a acestora.

Sub aspectul angajării răspunderii penale a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani se reține că infracțiunea de spălarea banilor are trei variante: cea prevăzută la lit. a), cea prevăzută la lit. b) și cea prevăzută la lit. c) ale alin. (1) din art. 29 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalități ale elementului material. Spălarea de bani este o infracțiune la care elementul material constă într-o acțiune ce se poate realiza în șapte modalități alternative (schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobândirea, deținerea sau folosirea). Realizarea oricărei modalități a elementului material va conduce la consumarea infracțiunii. Odată consumată infracțiunea, realizarea altei modalități a elementului material în baza aceleiași rezoluții infracționale va fi lipsită de consecințe juridice. Dacă infracțiunea de spălare de bani s-a produs prin realizarea mai multor modalități ale elementului material, aparținând unor variante distincte, acest aspect va fi valorificat în încadrarea juridică, prin reținerea tuturor acestor variante. Ca atare, realizarea mai multor acțiuni ce reprezintă elementul material al infracțiunii de spălare de bani, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, nu afectează unitatea infracțională.

Subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile poate fi și subiect activ al infracțiunii de spălare de bani. Legea nr. 656/2002, nu cuprinde vreo dispoziție care să împiedice reținerea în sarcina subiectului activ al infracțiunii din care provin bunurile și a infracțiunii de spălare de bani, situație în care reținerea unui concurs de infracțiuni este posibilă.

Infracțiunea de spălare de bani este una autonomă, nefiind necesară pentru existența acesteia a unei condamnări pentru infracțiunea din care provin bunurile; în situația în care însă nu există o condamnare pentru infracțiunea din care provin bunurile instanța învestită cu soluționarea cauzei privind infracțiunea de spălare de bani nu trebuie doar să suspecteze că bunurile provin din activitate infracțională, ci și să aibă certitudini în acest sens.

În sensul celor de mai sus este Decizia nr. 16/2016 din 8 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Prin Decizia nr. 418/2018 a Curții Constituționale s-a reținut că spre deosebire de modalitățile normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002; dobândirea sau deținerea, ce constituie două dintre modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, sunt, în realitate, situații de fapt rezultate, în mod inevitabil, din comiterea infracțiunii din care provin bunurile dobândite sau deținute, și nu acțiuni separate, de sine stătătoare, care să poată fi săvârșite de autorul infracțiunii predicat la un moment ulterior consumării acesteia, pe baza unei rezoluții infracționale distincte. Așa fiind, prin natura lor, dobândirea și deținerea bunurilor provenite din săvârșirea unor infracțiuni, de către subiectul activ al infracțiunilor în cauză, nu pot fi disociate de infracțiunile predicat și, prin urmare, nu pot fi analizate ca infracțiuni separate. La rândul său, modalitatea alternativă ce constă în folosirea bunurilor, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unei infracțiuni, de către subiectul activ al infracțiunii în cauză, este o acțiune care poate fi realizată ulterior momentului consumării infracțiunii predicat, potrivit unei rezoluții infracționale distincte, însă, prin natura sa, activitatea de folosire a unor bunuri de către persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, în scopul obținerii acestor bunuri, este o activitate mai degrabă firească, ce nu presupune, în sine, existența unei noi rezoluții infracționale. Aceasta, întrucât, în mod logic, de regulă, dobândirea licită sau ilicită a unor bunuri se face în vederea folosirii lor. Prin urmare, simpla folosire a bunurilor rezultate din comiterea unei infracțiuni de către subiectul activ al infracțiunii săvârșite nu corespunde de plano scopului avut în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de a disimula proveniența bunurilor obținute din infracțiuni. Dacă însă această "folosire" a bunurilor presupune activități de schimbare sau transfer al bunurilor în scopul ascunderii sau disimulării originii lor ilicite, atunci se realizează elementele de tipicitate ale variantelor normative de la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002.

Față de cele de mai sus în cazul inculpatului B., în raport cu încadrarea juridică a faptei dată acestuia nu se poate reține că Legea nr. 129/2019, care a abrogat Legea nr. 656/2002 este mai favorabilă acestuia, dat fiind că condițiile de tipicitate ale infracțiunii în ambele legi sunt aceleași în cazul acestui inculpat, nefiind dezincriminate actele materiale săvârșite de acesta; mai mult pedeapsa este aceeași în ambele acte normative.

Inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru că a dobândit, deținut sau folosit bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în condițiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, ci pentru că a dispus transferul de sume de bani în România, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunde/disimula originea ilicită a acestor bani, acte materiale ce întrunesc elementele tipicității infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (respectiv art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019. Lipsa unei condamnări penale pentru infracțiunea predicat nu-l absolvă pe inculpat de răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, atâta timp cât probatoriul reliefează că acesta știa că banii în cauză provin din săvârșirea de infracțiuni; de altfel acesta și fiind arestat în Belgia în legătură cu aceste infracțiuni predicat. Față de cele anterioare fapta inculpatului B. nu a fost dezincriminată de Legea nr. 129/2019.

Curtea a reținut, în raport cu pedeapsa aplicată inculpaților în cauză, că aceasta trebuie să fie, în toate cazurile, una echitabilă.

Curtea a reținut că inculpatul A. a săvârșit faptele din prezenta cauză în termenul de încercare stabilit cu ocazia suspendării condiționate a executării altor pedepse.

Sub aspectul invocării în cauză a încălcării principiului ne bis in idem, Curtea a reținut că acest principiu este prevăzut de art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 50 din Cartă în scopul de a interzice reluarea procedurilor penale ce au fost închise printr-o hotărâre judecătorească definitivă (CEDO, Gradinger c. Austriei, hotărârea din 23 octombrie 1995, parag. 53). Curtea a reținut că prin trimiterea în judecată și condamnarea inculpaților în prezenta cauză nu se încalcă principiul "ne bis in idem", în raport cu soluțiile definitive pronunțate față de inculpații de către autoritățile judiciare belgiene, care s-au referit la cu totul alte acte materiale.

Curtea a reținut că, infracțiunea de spălare a banilor are un caracter corelativ derivat, presupunând preexistența unei infracțiuni predicat din care sunt extrase fonduri ilicite, ca mai apoi să aibă loc disimularea originii ilicite a acestora prin intermediul unor operațiuni complexe juridice, economice sau financiare.

În cauză autoritățile judiciare române au angajat răspunderea penală a inculpaților în raport cu săvârșirea infracțiunii de spălare de bani; care așa cum s-a arătat anterior, este condiționată de existența unei infracțiuni predicat (sau premisă) din care sunt obținute fonduri ilicite (bani sau bunuri mobile ori imobile), ajungându-se la disimularea originii ilicite a acestora prin intermediul unor operațiuni legitime. Infracțiunile predicat săvârșite de inculpați au fost analizate și judecate de către autoritățile judiciare belgiene, situație în care nu se poate reține că în această cauză sunt judecate aceleași fapte sau substanțial aceleași ca și cele judecate în Belgia.

Curtea, a reținut, în continuare, că DIICOT - Biroul Teritorial Arad a avut competența materială și funcțională în instrumentarea cauzei de față, în raport cu cadrul legal din momentul învestirii acestui organ de urmărire penală.

Totodată în aceleași volume de urmărire penală se regăsesc și acte judiciare întocmite de organele de urmărire penală în cursul urmăririi penale cum ar fi ordonanța din 17 septembrie 2013 de la f. x up., situație în care în raport cu argumentația cererii de excludere a înscrisurilor în cauză se constată că înscrisurile în cauză nu pot fi înlăturate.

Față de cele de mai sus solicitarea de a fi înlăturate din probatoriu o parte din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală apare ca nefondată.

Curtea a reținut ca întemeiat apelul inculpatului A. numai sub aspectul înlăturării dispozițiilor primei instanțe privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 149 din 21 ianuarie 2009 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare la 5 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/55.2008; inculpatul urmând să execute numai pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.

În acest sens se reține că în condițiile art. 83 alin. (2) din C. pen. din 1969 revocarea suspendării condiționate a pedepsei nu are loc, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În acest caz descoperirea infracțiunii ce putea atrage revocarea suspendării condiționate dispusă prin Sentința penală nr. 149 din 21 ianuarie 2009 a Judecătoriei Arad a avut loc la data de 14 noiembrie 2014, data începerii urmăririi penale in rem în prezenta cauză, prin Ordonanța cu aceeași dată, aflată la f. x up. În această situație termenul de supraveghere de 2 ani și 6 luni calculat de la data rămânerii definitive (5 februarie 2009) a sentinței penale ce a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare se constată îndeplinit la data de 5 august 2011, respectiv cu mult înainte de descoperirea faptei de organele judiciare ce ar fi îndreptățit revocarea suspendării în cauză.

În continuare Curtea a observat că în mod greșit prima instanță nu a dedus în condițiile art. 88 C. pen. din 1969, din durata pedepsei principale rezultante de 3 ani și 6 luni aplicată de prima instanță, inculpatului B., durata reținerii și a arestului preventiv din data de 7 februarie 2013 până la 25 aprilie 2013 - perioadă menționată în Sentința penală nr. 53 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului Caraș-Severin, definitivă prin neapelare la data de 10 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2013; situație în care sub acest aspect apelul acestui inculpat va fi admis.

În sensul celor anterioare Curtea a reținut că perioada în care inculpatul a fost supus măsurilor preventive în Dosarul x/2013 nu se regăsește în cazierul judiciar al acestuia dar se regăsește expres menționată în Sentința penală nr. 53 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului Caraș-Severin. Curtea reține că se impune deducerea perioadei anterior menționată în contextul în care pedeapsa din prezenta cauză cu pedeapsa din Sentința penală nr. 53 din 25 aprilie 2013 au fost contopite, aplicându-se o pedeapsă rezultantă.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1056/A din data de 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală au formulat cereri de recurs în casație inculpații A. și B.

Cererile de recurs în casație au fost comunicate la data de: 3 decembrie 2019 DIICOT, Serviciul Teritorial Timișoara, 2 decembrie 2019 inculpatei C., 4 decembrie 2019 inculpatului B., la data de 3 decembrie 2019 inculpatului D., 9 decembrie 2019 inculpatului A., 3 decembrie 2019 inculpatului D. Pentru inculpata L., procesul-verbal de predare s-a întors cu mențiunea destinatarul nu mai locuiește la adresă.

Potrivit art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent a completat procedura de comunicare a cererilor de recurs în casație pentru inculpații E., V., M. și Q. Astfel cererile de recurs în casație au fost comunicate la data de: la 13 ianuarie 2020 inculpatei M. la domiciliul procesual ales și la 14 ianuarie 2020 la adresa de domiciliu; la 13 ianuarie 2020 inculpatului E.; la data de 13 ianuarie 2019 inculpatei V.

La data de 23 ianuarie 2020, având în vedere dispozițiile art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. potrivit cărora părțile au posibilitatea să depună concluzii scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicărilor, s-a amânat cauza pentru respectarea termenului.

S-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație la data de 20 februarie 2020.

La data de 17 februarie 2020 magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen. a întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat următoarele:

Înalta Curte a constatat că Decizia penală nr. 1056/A din data de 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în ultimă instanță, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată, în termenul legal, de inculpații A. și B..

Cererile de recurs în casație îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen. iar motivele de casație se încadrează în cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

I. În cuprinsul cererii de recurs în casație, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivarea cererii a apreciat că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, fiind condamnat pentru fapte ce nu sunt prevăzute de legea penală.

A menționat că starea de fapt reținută de către prima instanța și de către instanța de apel, nu se circumscrie condițiilor de tipicitate potrivit normei de incriminare prev. art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Or, așa cum se reține în considerentele deciziei recurate a fost autor al săvârșirii mai multor acte materiale de sustragere de bunuri de pe teritoriul Belgiei, infracțiunea de furt reprezentând premisa faptelor de spălare de bani imputate inculpatul A.

Elementul material al laturii obiective potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 îl constituie schimbarea sau transferul de bunuri în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite ale acestora. Esențial, cu privire la întrunirea condițiilor de tipicitate îl reprezintă scopul schimbării sau transferului, respectiv ascunderea sau disimularea originii ilicite a acestor bunuri.

În concret, a arătat că expedierea unei sume de bani prin intermediul T., precum și trimiterea în numerar de două ori a unor sume de bani fostei sale soții nu se pot înscrie în latura obiectivă a infracțiunii de spălare de bani. Or, că autor al furtului, a urmărit apropierea folosului infracțiunii și realizarea de beneficii în urma faptelor ilicite iar remiterea ulterioară a sumelor de bani unui membru de familie se încadrează în acest deziderat urmărit. De altfel, în sarcina sa nu se retine săvârșirea altei activități materiale ulterioare, din hotărâre rezultând că ratele pentru apartamentul achiziționat de el împreuna cu fosta soție, coinculpata C. au fost achitate în România de către aceasta din urmă.

Astfel, împrejurarea că a dobândit produsul infracțiunii de furt la care a participat ca autor, constituie materializarea urmării imediate, respectiv deposedarea părții vătămate și imposedarea subsemnatului cu bunurile, obiect material al furtului, iar urmarea socialmente periculoasa a infracțiunii de spălare a banilor o constituie aparența de origine licită a bunului, condiție care nu poate fi asigurată de participantul la infracțiunea principală care, în mod evident, deține produsul infracțiunii.

Or, transferul unor sume de bani în România, respectiv un transfer prin banca iar celelalte două în numerar, chiar daca banii provin din săvârșirea unei infracțiuni de furt nu are relevantă penală pentru infracțiunea de spălare a banilor, ci ele semnifica folosirea de către subsemnat a " produsului infracțiunii de furt".

Referitor la reținerea în sarcina sa a săvârșirii infracțiunii în formele regăsite în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002 se impun a fi aplicate considerentele Deciziei CCR nr. 418/2018 ce lipsesc de efect interpretarea dată prin Decizia ICCJ nr. 16/HP/2016.

A solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, în temeiul prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penala, cu consecința omiterii soluționării laturii civile, potrivit prev. art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

II. În cuprinsul cererii de recurs în casație, inculpatul B. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivarea cererii a menționat că, în mod greșit, a fost condamnat inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., întrucât faptele descrise nu se circumscriu elementelor constitutive ale celor două fapte penale în sensul că nu sunt prevăzute de legea penală.

A arătat că hotărârile celor doua instanțe sunt nelegale.

Astfel, un motiv pentru care consideră că se impune desființarea hotărârii, incident în speță, este cel al lipsei totale a unei motivări a hotărârii de condamnare.

A apreciat că, în cauză, în primul rând, actele materiale comise de inculpatului B. nu întrunesc elementele infracțiunii pentru care a fost condamnat, fiind astfel incident temeiul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen.

În subsidiar, nu s-a probat dincolo de orice îndoiala rezonabilă că acțiunile subsemnatului se circumscriu faptei de spălare de bani. A considerat că transferul unor sume de bani în România de către o persoană acuzată de anumite infracțiuni nu poate duce în mod automat la concluzia ca acele sume reprezintă un produs al infracțiunii-predicat.

În cuprinsul cererii a făcut referire la Legea nr. 656/2002, Decizia privind dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 16 din 8 iunie 2016, Decizia Curții Constituționale nr. 418/2018, Legea nr. 129/2019.

A menționat că fapta imputată nu este prevăzută de textul de incriminare arătat, deoarece sumele de bani transferate în România nu provin din activități infracționale. Mai mult, a arătat că nu a fost judecat sau condamnat pentru infracțiunea de furt, aspect care trebuia avut în vedere de instanța de control judiciar.

Or, chestiunea este una ce ține de tipicitatea obiectivă a infracțiunii, neurmând a fi analizată ca o "cunoaștere" a provenienței banilor. Aceasta deoarece "cunoașterea" are ca premisă faptul că banii provin din activități ilicite. De altfel, actele civile pretins fictive de dobândire a bunurilor de către el sunt publice.

A afirmat că în cauză nu există un act de natură să faciliteze ascunderea sau disimularea provenienței banilor, întrucât achiziția imobilului a fost efectuată în mod direct, fără interpunere de persoane, fiind efectuate procedurile de publicitate imobiliară, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălarea bani, sub aspectul laturii obiective, lipsind elementul material al faptei, și nici sub aspectul laturii subiective.

A apreciat că este incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teze I C. proc. pen.

În acest context, fiind îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., iar motivele de casație încadrându-se în cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen., s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație formulate inculpații A. și B.

În consecință, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 1056/A din data de 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

A trimis cauza Completului C9, în vederea judecării recursurilor în casație formulate de inculpații A. și B., stabilind termen la data de 19 martie 2020.

Prin încheierea din 20 februarie 2020, Înalta Curte a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpații A. și B. ca fiind nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În cauză, recurenții inculpați A. și B. au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate potrivit normei de incriminare prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, infracțiune pentru care au fost condamnați. În motivele recursului în casație prezentate pe larg mai sus, inculpații au făcut trimitere la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 418/2018 din 19 iulie 2018.

Înalta Curte reține că, inculpatul A. și inculpatul B. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Critica pe care inculpații și-au întemeiat susținerea este aceea că subiectul activ al infracțiunii predicat, respectiv al infracțiunii de furt, nu mai poate fi și subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că probatoriul reliefează că inculpații A. și B. în activitatea lor infracțională au transferat succesiv bani cash proveniți din furturile prin efracție comise în grup infracțional organizat.

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 constituie infracțiunea de spălare a banilor, schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

În considerentele Deciziei nr. 418/2018 din 19 iulie 2018, Curtea Constituțională, la paragraful 26, menționează că: "Dacă primele două modalități normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acțiunilor de ascundere și disimulare a provenienței unor bunuri care provin din săvârșirea de infracțiuni, cea de-a treia variantă normativă, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, nu vizează, în mod direct, scopul ascunderii provenienței bunurilor despre care autorul infracțiunii