ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 66/2024

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului formulat de recurentul A., reține următoarele:

Prin încheierea penală din data de 27 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea inculpatului A. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a reținut că instanțele judecătorești exercită un control de admisibilitate a cererii de sesizare, fiind necesar ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecata sau de arbitraj comercial, de procuror în fața instanței de judecata, în cauzele în care participă; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare; excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Curtea a apreciat că această ultimă condiție este strâns legată de interesul persoanei în eventuala declarare a neconstituționalității textului legal criticat și presupune atât existența unei relații între situația juridică a părții și mijlocul procesual la care aceasta a recurs, cât și remedierea situației juridice a părții prin soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În cazul de față, Curtea a reținut că indiferent de modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen., astfel cum aceasta a fost invocată de către inculpatul A., dezlegarea ce se va da asupra "fondului" cauzei cu care este învestită curtea de apel, respectiv cererea de strămutare, nu poate fi influențată de eventuala soluție ce ar putea fi pronunțată de Curtea Constituțională, întrucât Judecătoria Medgidia - instanța de la care se solicită strămutarea dosarului de fond - s-a dezînvestit prin sentința penală nr. 1832/16.11.2023.

În atare condiții, Curtea a constatat că fie că se va admite cererea de strămutare, iar dosarul cauzei va fi trimis altei judecătorii, fie că se va respinge cererea de strămutare, dosarul cauzei nu va mai fi trimis Judecătoriei Medgidia spre soluționarea acțiunii penale, iar magistrații procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia nu vor mai fi chemați să participe la judecată.

Împotriva încheierii penale din data de 27 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat recurs recurentul A..

Recurentul nu a depus la dosar motivele scrise ale cererii de recurs.

Analizând recursul declarat de recurentul A., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerințe:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Acest text de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

În aplicarea acestui text de lege, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul realizării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În ceea ce privește existența unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală (nepublicată) s-au reținut următoarele: "Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014).

Din perspectiva considerentelor anterior menționate, se constată că, în speță, excepția a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că dosarul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a avut ca obiect strămutarea cauzei penală ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2022.

Din cuprinsul cererii de strămutare formulate rezultă că recurentul a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Medgidia susținând că această cauză a fost mediatizată intens și în mod nereal pentru a atrage oprobriul public și a crea presiune asupra magistraților judecători, invocând caracterul politic al cauzei și numeroase încălcări procedurale, precum și critici asupra modului de administrare a probelor și a modului de soluționare a cererilor și excepțiilor de către judecătorul fondului.

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale recurentul a arătat că sintagma "imparțialitatea judecătorilor instanței" contravine dispozițiilor legii fundamentale cuprinse la art. 1, art. 16, art. 21, art. 53, art. 124 și art. 131, considerând că este contrar garanțiilor procesului echitabil ca numai comportamentul lipsit de imparțialitate al judecătorilor unei instanțe să fie motiv de strămutare, nu însă și un comportament similar din partea magistraților procurori, situație în care justiția nu se mai exercită în condiții de echitate, imparțialitate și egalitate în fața legii, astfel că reglementarea criticată ar fi lipsită de claritate, previzibilitate, injustă (inechitabilă) și ar încălca principiul proporționalității, conducând la consecințe de inegalitate în drepturi și în fața legii.

Potrivit art. 71 din C. proc. pen. " Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte, în acord cu susținerile instanței care a pronunțat încheierea recurată, constată că prevederile criticate din perspectiva neconformității cu legea fundamentală nu au o înrâurire asupra soluționării prezentei cauze, având în vedere motivele invocate de către petent de strămutare a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Medgidia se referă la intensa mediatizare a dosarului și la modul în care judecătorul fondului a înțeles să soluționeze cererile și excepțiile invocate și să administreze probatoriul în cauză, critici care nu privesc activitatea desfășurată de procuror în cauză.

Deci, chiar dacă s-ar admite excepția de neconstituționalitate și ar fi permisă strămutarea cauzei la o altă instanță pe motiv de imparțialitate a magistraților procurori, admiterea excepției nu ar avea înrâurire asupra cererii de strămutare a petentului, prin care a invocat doar aspecte referitoare la judecători.

În aceste circumstanțe, cererea de sesizare a Curții Constituționale nu mai îndeplinește condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, declararea neconstituționalității textului nefiind de natură să producă un efect concret în cauză.

Pe de altă parte, se constată că autorul cererii de sesizare a Curții Constituționale nici nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci, mai degrabă, urmărește, în mod esențial, ca în urma unei eventuale pronunțări de către Curtea Constituțională a unei decizii de admitere a excepției astfel invocate, să se modifice și completeze conținutul art. 71 din C. proc. pen. prin introducerea unui nou motiv de strămutare, respectiv existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea procurorilor este afectată.

Or, sesizarea instanței de contencios constituțional cu o astfel de excepție ar echivala cu subrogarea Curții Constituționale în sfera de competență a legiuitorului, încălcând astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv, ceea ce înseamnă că nu se poate substitui legiuitorului întrucât ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării" (Decizia nr. 136 din data de 03 martie 2021 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 494 din 12 mai 2021).

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 27 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023.

Totodată, față de culpa procesuală a recurentului, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 27 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2024.