ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2024
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 05 martie 2024
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 ianuarie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 362 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 208 alin. (2) și (5) C. proc. pen.., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul A., măsură ce a fost menținută pe o perioadă de 60 de zile, urmând a fi verificată cel mai târziu până la 11.03.2024, inclusiv. A fost respinsă, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii controlului judiciar, formulată de inculpatul A.. În baza art. 215 alin. (9) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, cererea inculpatului privind modificarea conținutului măsurii controlului judiciar.
În baza art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen.. formulată de către inculpatul A..
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Constanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1832 din 16.11.2023 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022, printre altele, în temeiul art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)
1
C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală în varianta agravată, în formă continuată (parte civilă B.). În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și n) C. pen., respectiv s-a interzis acestuia exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a exercita profesia de profesor și a dreptului de a comunica cu partea civilă B., pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (1), rapt la art. 66 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și n) C. pen., cu același conținut precum pedeapsa complementară, de la rămânerea definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)
1
C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală în varianta agravată, în formă continuată (parte civilă C.). În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și n) C. pen., respectiv s-a interzis acestuia exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a exercita profesia de profesor și a dreptului de a comunica cu partea civilă C., pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (1), rapt la art. 66 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și n) C. pen., cu același conținut precum pedeapsa complementară, de la rămânerea definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)
1
C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală în varianta agravată, în formă continuată (parte civilă D.). În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și n) C. pen., respectiv s-a interzis acestuia exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a exercita profesia de profesor și a dreptului de a comunica cu partea civilă D., pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și n) C. pen., cu același conținut precum pedeapsa complementară, de la rămânerea definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)
1
C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală în varianta agravată, în formă continuată (parte civilă E.). În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și n) C. pen., respectiv s-a interzis acestuia exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a exercita profesia de profesor și a dreptului de a comunica cu partea civilă E., pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și n) C. pen., cu același conținut precum pedeapsa complementară, de la rămânerea definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)
1
C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală în varianta agravată, în formă continuată (parte civilă F.). În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și n) C. pen., respectiv s-a interzis acestuia exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a exercita profesia de profesor și a dreptului de a comunica cu partea civilă F., pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și n) C. pen., cu același conținut precum pedeapsa complementară, de la rămânerea definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de corupere sexuală a minorilor, prev. de art. 221 alin. (1) și (2)
1
lit. b) C. pen. (parte civilă G.) întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) raportat la art. 38 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus conform regulilor de la concurs, adăugându-se la cea mai mare dintre pedepse (5 ani și 8 luni) o treime din totalul celorlalte (7 ani), urmând ca inculpatul să executate o pedeapsă rezultantă de 12 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție. În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de profesor și dreptul de a comunica cu părțile civile B., C., D., E. și F. pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de profesor și dreptul de a comunica cu părțile civile B., C., D., E. și F., care se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., care va fi verificată cel târziu la 14.01.2024. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore începând cu 15.02.2022, ora 18:00, până la 16.02.2022, ora 18:00, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 14.04.2022 la 28.05.2023. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A. de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Baze Genetice Judiciare.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2022, cu primul termen de judecată la 18.01.2024.
La termenul din 05.01.2024, în considerarea dispozițiilor art. 362 alin. (2) C. proc. pen.. în referire la art. 208 alin. (5) C. proc. pen.., s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar față de inculpatul A..
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat, în principal, revocarea măsurii controlului judiciar, opinând că în cauză au apărut împrejurări noi, întemeiate pe o serie de mijloace de probă cum sunt înregistrările camerelor de supraveghere și expertizele/evaluările extrajudiciare efectuate de inculpat, prin prisma cărora se impune a fi reanalizat pericolul pe care îl prezintă acesta pentru ordinea publică. În susținerea acestei cereri, s-a învederat că nu există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune, că măsura controlului judiciar nu mai este necesară realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. (1) C. proc. pen.. și înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică, precum și faptul că inculpatul nu poate intra în contact cu persoanele vătămate, care oricum sunt asistate de o ascociație de profil, întrucât are contractul de muncă suspendat potrivit dispozițiilor Codului muncii. În subsidiar, s-a solicitat modificarea conținutului controlului judiciar, în sensul înlăturării obligației inculpatului de a nu lua legătura cu martora H., director al Liceului Tehnologic "I." din comuna Dobromir, în vederea obținerii de către inculpat a unor înscrisuri/relații cu privire la activitatea sa didactică și pentru ca acesta să poată fi convocat la ședința consiliului de administrație și cea a consiliului profesoral din care face parte și martora indicată.
La același termen, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., în sensul că sintagma "indicii temeinice" din cuprinsul acestui articol ar fi contrară prevederilor art. 1, art. 15, art. 16, art. 21 și art. 53 din Constituția României, întrucât în faza de judecată a unei cauze penale, măsurile preventive se dispun pe bază de probe și nu de indicii, astfel că legea apare ca fiind lipsită de claritate și previzibilitate, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.
Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., Curtea de Apel Constanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 208 alin. (4) și alin. (5) C. proc. pen.., în tot cursul judecății, instanța verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestului preventiv și a măsurii arestului la domiciliu dispuse, respectiv luarea controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
S-a reținut că, inițial, în cauză, inculpatul a fost cercetat sub imperiul măsurii controlului judiciar, însă prin încheierea nr. 481/11.04.2022 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Medgidia în dosarul nr. x/2022, definitivă prin încheierea penală nr. 313/14.04.2022 a Tribunalului Constanța, s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile. Ulterior, prin încheierea din 13.12.2022 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosarul nr. x/2022, modificată prin încheierea penală nr. 16/19.01.2023 a Tribunalului Constanța, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 19.01.2023 până la data de 17.02.2023, inclusiv, iar prin încheierea din 25.05.2023 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul A. cu măsura controlului judiciar, menținută până în prezent.
Verificând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor legale mai sus menționate, Curtea de Apel Constanța a constatat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpatul A..
Potrivit art. 211 alin. (1) C. proc. pen.., în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară sau instanța de judecată, în cursul judecății poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1).
Prin raportare la considerentele teoretice expuse anterior, Curtea de Apel Constanța a constatat că la dosarul cauzei există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă de existență a unor posibile fapte de natură penală, care pot fi încadrate ca infracțiuni, potrivit descrierii reținute prin rechizitoriu și sentința penală apelată. În acest sens, se evidențiază atât mijloacele de probe administrate în cursul urmăririi penale (respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu din 11.02.2022 și anexa foto, declarațiile persoanelor vătămate D., B., C., G., E. și F.; declarațiile martorilor J., K., L., H., H., H., M., N. și O.; declarațiile suspectului/inculpatului A.; procesele-verbale de vizionare a înregistrărilor video din 22.03.2022 și 28.03.2022; procesul-verbal și planșă fotografică privind convorbirile purtate pe aplicația whatsapp din 15.02.2022, privind pe persoana vătămată B.; procesul-verbal și planșa fotografică privind convorbirile whatsapp din 15.02.2022, privind pe persoana vătămată C.; procesul-verbal de percheziție domiciliară și planșă fotografică din 15.02.2022; procesele-verbale de percheziție informatică a mediilor de stocare din 15.03.2022 și 16.03.2022; procesul-verbal date rezultate cu ocazia perchezițiilor informatice din 04.04.2022; procesul-verbal de restituire medii de stocare 25.03.2022; rapoartele psihosociale întocmite de D.G.A.S.P.C. privindu-le pe persoanele vătămate C., B., D., G., E., F. și minorul K., procesul-verbal ridicare înregistrări 19.02.2022, contract individual de muncă și fișa postului inculpatului, adresă răspuns Inspectoratul Școlar Județean Constanța și acte anexe, procesul-verbal exploatare MST din data de 16.02.2022, CD MST nr. 537/2022, CD percheziție informatică, HDD înregistrări video camere de supraveghere liceu), cât și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile părților civile, declarațiile martorilor și proba cu înscrisuri.
Situația de fapt reținută de procuror și prima instanță poate fi reevaluată, întrucât apelul devoluează cauza în întregime, iar probelor deja administrate li se poate oferi o altă interpretare, în virtutea regulii prevăzute de art. 420 alin. (9) C. proc. pen.. și principiului prevăzut de art. 4 alin. (1) C. proc. pen.., potrivit căruia până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana cercetată se bucură de prezumția de nevinovăție.
La fel de adevărat este însă și faptul că acest din urmă principiu nu este incompatibil cu menținerea unor măsuri preventive, întrucât legiuitorul a stabilit ca în cazurile prevăzute de lege să poată fi luată și menținută una dintre măsurile preventive indiferent de poziția procesuală a acuzatului, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu dispozițiile art. 5 și art. 6 CEDO.
S-a reținut că menținerea, și la acest moment procesual, a măsurii preventive sub imperiul căruia inculpatul se află de aproximativ 7 luni, nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție garantată și de art. 4 C. proc. pen.., atâta timp cât verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive se efectuează periodic, în conformitate cu dispozițiile art. 208 C. proc. pen.., iar continuitatea acesteia este justificată din prisma asigurării prezenței inculpatului la judecată și a conservării probatoriului.
De asemenea, Curtea de Apel Constanța a apreciat că măsura controlului judiciar dispusă în cauză nu a depășit un termen rezonabil care să justifice prin el însuși revocarea controlului judiciar și nici nu a atins limita maximă reglementată de art. 215
1
alin. (8) C. proc. pen.. privind durata acestei măsuri preventive.
Este real că inculpatul s-a aflat gradual și pentru o perioadă semnificativă de timp sub imperiul celor trei măsuri amintite anterior, însă prezenta măsură preventivă nu este excesivă ca durată și apare, la acest moment procesual, ca fiind proporțională și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, în sensul amintit anterior.
În soluționarea cererii de revocare a măsurii controlului judiciar, Curtea de Apel Constanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. pen.., "Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii [...]" și a constatat, fără a mai relua considerațiile mai sus expuse, că temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii preventive subzistă și în cauză nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte că măsura dispusă ar fi lovită de nulitate. Sub acest din urmă aspect, Curtea de Apel Constanța a constatat că nu au fost identificate cauze care să împiedice exercitarea acțiunii penale și nici nu au intervenit alte împrejurări necunoscute la momentul dispunerii măsurii preventive din care să rezulte nelegalitatea acestei măsuri.
Deși în susținerea cererii de revocare a controlului judiciar apărarea a solicitat a se analiza condiția stării de pericol concret pe care inculpatul o prezintă pentru ordinea publică din prisma înregistrărilor camerelor de supraveghere și expertizelor/evaluărilor extrajudiciare efectuate de către inculpat și depuse la termenul din 05.01.2024, Curtea de Apel Constanța a reținut că această condiție, reglementată, de altfel, în cuprinsul art. 223 alin. (2) teza finală C. proc. pen.., se circumscrie măsurilor preventive privative de libertate. Or, în cauza dedusă judecății, având în vedere că inculpatul se află sub imperiul măsurii controlului judiciar, au fost avute în vedere condițiile generale prevăzute de art. 211 C. proc. pen.., respectiv ca măsura controlului judiciar să fie necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., condiție ce a fost analizată anterior.
Așadar, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii controlului judiciar nu au încetat și nici nu au apărut temeiuri noi din care rezultă nelegalitatea acesteia, cele enumerate în memoriu fiind circumscrise, în mare parte, unor apărări de fond, Curtea de Apel Constanța a reținut necesară în continuare supravegherea inculpatului, alături de obligațiile impuse, atât în scopul garantării prezenței inculpatului în fața instanței de control judiciar, cât și din prisma conservării probatoriului, în condițiile în care, în virtutea efectului devolutiv al apelului, pot fi administrate probe în calea de atac promovată exclusiv de către inculpat.
Mai mult, s-a reținut că, în actuala fază procesuală, mijloacele de probă pe care apărarea le-a evidențiat în favoarea inculpatului nu se pot bucura de o interpretare distinctă, iar acestea urmează a fi evaluate alături de celelalte mijloace de probă, prin coroborare, pe fondul cauzei, potrivit normei de interpretare de la art. 103 alin. (1) C. proc. pen.
În ceea ce privește cererea de modificare a conținutului controlului judiciar, Curtea de Apel Constanța a apreciat că nu se impune înlăturarea obligației de a nu mai lua legătura cu martora H., cât timp inculpatul nu a invocat argumente suficient de solide care să justifice încetarea acestei obligații, iar motivele de care acesta se prevalează pot fi valorificate în alte modalități procedurale. Argumentele invocate în apărare, în sensul obținerii unor relații din cadrul Liceului Tehnologic "I.", nu presupun, în mod obligatoriu, contactul direct cu martora H., ci inculpatul are posibilitatea de a adresa instituției în cauză, pe cale administrativă, orice cerere în vederea obținerii informațiilor/documentelor privind activitatea sa didactică. De altfel, nu este imperativ ca inculpatul să se prezinte personal, ci aceste informații și cereri pot fi solicitate, formulate/ridicate și prin intermediul apărătorului ales sau al altor persoane mandatate în acest sens ori prin mijloace de comunicare la distanță (e-mail, corespondență, fax etc.). De asemenea, s-a reținut că menținerea acestei obligații în cuprinsul măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpat este necesară și în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în eventualitatea audierii martorei H. în fața instanței de apel.
Față de toate aceste considerente, Curtea de Apel Constanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul A., măsură pe care a menținut-o pe o perioadă de până la 60 de zile, urmând a fi verificată cel mai târziu până la 11.03.2024, inclusiv. Totodată, a respins, ca nefondată, atât cererea de revocare a măsurii controlului judiciar, cât și cererea inculpatului privind modificarea conținutului măsurii controlului judiciar.
În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., Curtea de Apel Constanța a reținut următoarele:
Excepția de neconstituționalitate este un mijloc procesual de apărare, prin care partea chemată în fața unei instanțe de judecată sau de arbitraj comercial, procurorul sau instanța din oficiu invocă neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță. Astfel, potrivit prevederilor cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Potrivit alin. (2) al textului de lege, excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial și de către procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Alin. 3 al articolului prevede că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Din economia acestor dispoziții legale rezultă și condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, respectiv: excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate să aibă ca obiect o lege sau o ordonanță ori o prevedere dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; excepția de neconstituționalitate să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluționarea cauzei; excepția de neconstituționalitate să fie ridicată de către una din părți (inclusiv de către procuror când acesta participă la proces în condițiile legii) sau de instanță de oficiu; excepția de neconstituționalitate să nu aibă ca obiect o prevedere legală a cărei neconstituționalitate a fost stabilită printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Această ultimă condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale.
Curtea de Apel Constanța a reținut că, astfel cum rezultă din actele dosarului, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen.. invocată de inculpatul A. nu are legătură cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, ceea ce face ca cerințele de admisibilitate a sesizării să nu fie întrunite, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Legătura oricărei excepții de neconstituționalitate cu cauza implică nu doar identificarea unei text de lege, de care depinde soluționarea cauzei și a normei constituționale cu care textul de lege intră în conflict, ci și identificarea interesului pe care autorul excepției îl afirmă și care decurge din necesitatea ca soluționarea cauzei să depindă, în concret, de admiterea excepției de neconstituționalitate invocate. În situația în care excepția invocată nu își găsește utilitatea, fiind lipsită de pertinența ei funcțională și limitându-se la efectuarea unui control de constituționalitate în abstract, se află în disonanță cu voința neechivocă a legiuitorului, care a urmărit ca pe calea acestei excepții să se ofere o rezolvare efectivă doar acelor critici privitoare la normele de drept substanțiale sau de procedură cu o înrâurire determinantă asupra procesului civil sau penal.
Inculpatul A. a apreciat că se impune clarificarea, de către instanța de control constituțional, a modului în care se aplică sintagma "indicii temeinice" din cuprinsul art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., în condițiile în care, în faza de judecată a apelului, măsura preventivă a controlului judiciar nu poate fi luată pe bază de indicii, ci numai pe bază de probe.
Sub un prim aspect, Curtea de Apel Constanța a reținut că obiectul cauzei îl constituie verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive în cursul judecății, reglementată de dispozițiile art. 208 C. proc. pen.. Având în vedere că inculpatul se află sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, devin incidente prevederile art. 208 alin. (5) C. proc. pen.., procedură în care instanța este chemată să verifice, din oficiu, subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
Or, inculpatul a făcut trimitere la sintagma "indicii temeinice" din cuprinsul art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., dispoziții aplicabile, însă, în cazul luării unei măsuri preventive, iar nu în cazul procedurii consacrate de art. 208 C. proc. pen.., obiect al prezentului dosar, astfel încât condiția legăturii excepției cu soluționarea prezentei cauze nu este îndeplinită.
Mai mult, din modalitatea în care a fost formulată excepția de neconstituționalitate transpare ideea că autorul acesteia urmărește, de fapt, înlăturarea sintagmei "indicii temeinice" din cuprinsul dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., ceea ce contravine exigențelor cuprinse în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză nu este suficient motivată din prisma lipsei de claritate și previzibilitate a dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., autorul excepției opinând în mod succint că, în faza de judecată a unei cauze penale, măsurile preventive ar trebui dispuse numai pe bază de probe, și nu pe indicii temeinice, fără a indica modalitatea în care ar fi fost încălcate în concret dispozițiile art. 15, art. 16, art. 21 și art. 53 din Constituția României.
Așadar, având în vedere că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât dispozițiile art. 202 alin. (1) C. proc. pen.. nu au o legătură directă cu obiectul cauzei și nu ar ajuta la pronunțarea unei soluții în procedura verificării legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar, în baza art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Constanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen.. formulată de inculpatul A..
Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., din cuprinsul încheierii din 12 ianuarie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs inculpatul A..
Prin motivele de recurs, în esență, recurentul A. a susținut că, la data formulării cererii privind sesizarea Curții Constituționale, erau întrunite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, inclusiv cea a legăturii excepției cu soluționarea cauzei. În acest sens, a învederat că dispozițiile art. 202 alin. (1) C. proc. pen.. au legătură cu soluționarea cauzei, învederând că art. 208 C. proc. pen.. stipulează că se verifică dacă subzistă aceleași circumstanțe care au fost avute în vedere la luarea măsurii, inclusiv indiciile temeinice (prevăzute de art. 202 C. proc. pen..).
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul inculpat A., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerințe:
- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;
- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;
- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și 3, instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.
În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul realizării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.
Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
În ceea ce privește existența unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală (nepublicată) s-au reținut următoarele: "Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.
Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."
Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite următoarele condiții: excepția a fost invocată de recurentul inculpat A., într-o cauză aflată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie (dosarul nr. x/2022), are în vedere neconstituționalitatea prevederilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., iar textul criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Referitor la condiția ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că dosarul în care a fost invocată excepția are ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., în cauza penală având ca obiect apelul formulat de acesta împotriva sentinței penale nr. 1832 din 16.11.2023, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr. x/2022, având ca obiect agresiunea sexuală (art. 219 noul C. pen.).
În susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurentul A. a arătat că a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., întrucât sintagma "indicii temeinice" din cuprinsul acestui articol ar fi contrară prevederilor art. 1, art. 15, art. 16, art. 21 și art. 53 din Constituția României, deoarece în faza de judecată a unei cauze penale, măsurile preventive se dispun pe bază de probe și nu de indicii, astfel că legea apare ca fiind lipsită de claritate și previzibilitate, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.
Înalta Curte constată că, în cauză, la momentul verificării la legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., Curtea de Apel Constanța a constatat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii preventive. Deopotrivă, Curtea de Apel Constanța a constatat că la dosarul cauzei există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă de existență a unor posibile fapte de natură penală, care pot fi încadrate ca infracțiuni, potrivit descrierii reținute prin rechizitoriu și sentința penală apelată. În acest sens, s-au evidențiat atât mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale (respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu din 11.02.2022 și anexa foto, declarațiile persoanelor vătămate D., B., C., G., E. și F.; declarațiile martorilor J., K., L., H., H., H., M., N. și O.; declarațiile suspectului/inculpatului A.; procesele-verbale de vizionare a înregistrărilor video din 22.03.2022 și 28.03.2022; procesul-verbal și planșă fotografică privind convorbirile purtate pe aplicația whatsapp din 15.02.2022, privind pe persoana vătămată B.; procesul-verbal și planșa fotografică privind convorbirile whatsapp din 15.02.2022, privind pe persoana vătămată C.; procesul-verbal de percheziție domiciliară și planșă fotografică din 15.02.2022; procesele-verbale de percheziție informatică a mediilor de stocare din 15.03.2022 și 16.03.2022; procesul-verbal date rezultate cu ocazia perchezițiilor informatice din 04.04.2022; procesul-verbal de restituire medii de stocare 25.03.2022; rapoartele psihosociale întocmite de D.G.A.S.P.C. privindu-le pe persoanele vătămate C., B., D., G., E., F. și minorul K., procesul-verbal ridicare înregistrări 19.02.2022, contract individual de muncă și fișa postului inculpatului, adresă răspuns Inspectoratul Școlar Județean Constanța și acte anexe, procesul-verbal exploatare MST din data de 16.02.2022, CD MST nr. 537/2022, CD percheziție informatică, HDD înregistrări video camere de supraveghere liceu), cât și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile părților civile, declarațiile martorilor și proba cu înscrisuri.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că prevederile art. 202 alin. (1) C. proc. pen.. cu privire la sintagma "indicii temeinice", criticate din perspectiva neconformității cu legea fundamentală, nu au o înrâurire asupra soluționării prezentei cauze, având în vedere că excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-un dosar asociat în care se verifica, în cursul cercetării judecătorești, în fața instanței de apel, măsura preventivă a controlului judiciar, potrivit art. 208 alin. (5) C. proc. pen.., și s-a constatat că la dosarul cauzei există probe (nu indicii temeinice) din care rezultă suspiciunea rezonabilă de existență a unor posibile fapte de natură penală, care pot fi încadrate ca infracțiuni, potrivit descrierii reținute prin rechizitoriu și sentința penală apelată.
Or, în aceste condiții, în cauză că nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., din cuprinsul încheierii din 12 ianuarie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.
Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen.., din cuprinsul încheierii din 12 ianuarie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 martie 2024.