ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2434/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 3.09.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. Ergasias S.A., C. S.A. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Argeș, solicitând să se dispună:

- constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanță încheiat între E. S.A. și C. Ergasias S.A. autentificat sub nr. x/16.03.2018 de Notarul public F., privind cesionarea creanței din contractul de credit nr. x/31.05.2007, ipoteca nr. 2704/31.05.2007 autentificată prin încheierea nr. x/1.06.2007, pagina 5 poziția 1 - A.- din tabelul anexa la contractul de cesiune de creanțe și repunerea părților în situația anterioară;

- rectificarea intabulării în Cartea funciară x C1-U4 UAT Pitești, prin radierea notarii strămutării dreptului de ipoteca înscris prin încheierea nr. x/1.06.2007 de la cedentul E. S.A. la cesionarul C. Ergasias S.A. asupra A.1 sub C.2 din Cartea funciara x UAT Pitești, proprietara fiind reclamanta în cota de 1/1, strămutare care s-a făcut la data de 27.03.2018 în baza contractului de cesiune de creanță autentificat sub nr. x/16.03.2018 de Notarul public F.;

- rectificarea intabulării în Cartea funciara x C1-U4 UAT Pitești, prin radierea notarii transferului dreptului de ipoteca și a interdicțiilor înscrise prin încheierea de carte funciara nr. x/1.06.2007 către creditorul C. S.A., prin succesiune cu titlu universal, prin efectul legii, în urma divizării creditorului ipotecar C. Ergasias S.A. asupra A1 sub C.3 din Cartea funciara x UAT Pitești, proprietara fiind reclamanta în cota de 1/1, transfer făcut la data de 3.02.2021 în baza actului confirmator al transferului ipotecilor imobiliare autentificat sub nr. x/15.12.2020;

- obligarea pârâtei B. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin întâmpinare, pârâta B. S.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii în rectificare CF și excepția lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș (O.C.P.I.) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 2194/06.04.2022, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pitești, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Tribunalului Argeș, care prin hotărârea nr. 466/26.09.2022 a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Prin sentința nr. 602/14.12.2022, Tribunalul Specializat Argeș a admis excepția lipsei de interes, invocată de B., prin întâmpinare și a respins acțiunea ca lipsită de interes.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A..

Prin întâmpinare, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș (O.C.P.I.) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin întâmpinare, B. arată că prin transmisiunea creanței către E., B. nu poate avea calitatea de parte în dosar, iar orice nemulțumiri și critici legate de această cauză urmează a fi soluționate între apelanta și noul creditor, C. Ergasias S.A..

Prin întâmpinare, C. Ergasias S.A. a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței atacate, cu consecința respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 180/A-COM din 17 mai 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 602/14 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. x/2021; a anulat sentința, în sensul că a respins excepția lipsei de interes și a trimis cauza spre rejudecarea fondului aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. (C. ERGASIAS S.A.) a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei civile atacate, cu consecința respingerii în tot a cererii de chemare în judecată și obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a susținut că instanța de apel a interpretat greșit normele de drept material statuate în cauză, reținând existența interesului legitim al reclamantei.

Astfel, criticile reclamantei formulate prin cererea de apel vizează tipul nulității invocate, respectiv a nulității absolute, susținând că analiza interesului ar fi justificată doar în cazul nulităților relative, concluzie îmbrațișată în mod eronat de instanța de apel.

Insă, așa cum corect a reținut tribunalul, chiar și în cazul unei acțiuni în nulitate absolută, legea menționează că aceasta poate fi promovată de orice parte interesată, astfel că și în acest caz reclamantul trebuie să justifice un interes care să îndeplinească cerințele legale menționate.

De asemenea, în ceea ce privește cerințele interesului de a fi legitim, născut și actual, personal și direct, în esență reclamantul trebuie să justifice un interes care nu contravine legii ori normelor de conviețuire socială, să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, iar folosul practic trebuie să-l vizeze direct pe reclamant, apelanta din prezenta cauză.

In cazul dedus judecații reclamanta nu a dovedit care este interesul său concret în ceea ce privește promovarea prezentei acțiuni, neputând fi identificat folosul practic pe care l-ar obține în ipoteza constatării nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanță încheiat de bancă cu cesionarul.

In măsura în care există sume pe care E. le datorează reclamantei, urmare unor hotărâri judecătorești pronunțate împotriva acesteia, exista un alt demers și o altă cale care să permită apelantei punerea în executare a acestor hotărâri, acesta fapt neputând constitui un motiv de anulare a unei cesiuni.

În acest sens, au fost redate dispozițiile art. 1578 C. civ.

In consecință, astfel cum a reținut în mod corect prima instanță, cesiunea de creanță nu schimbă raportul juridic dintre debitor și cel care are calitatea de titular al creanței, debitorul cedat având posibilitatea de a invoca aceleași apărări și în fața cesionarului, fără a fi limitat acest drept în vreun fel ca urmare a cesiunii creanței în favoarea altei persoane.

Prin urmare, s-a reținut că reclamanta nu are niciun interes în a invoca nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune (la 3 ani de la primirea notificării privind cesiunea), deoarece prin încheierea acestui contract nu sunt afectate drepturile sale decurgând din contractul încheiat cu creditorul inițial, cât timp nu s-a făcut dovada că au fost solicitate plăți suplimentare față de cele achitate cedentului sau că ar fi fost declarată scadența anticipată a creditului dobândit de la creditorul inițial E. S.A. odată cu cesionarea creanței (iar în eventualitatea unor astfel de ipoteze oricum ar fi avut posibilitatea de a le opune cesionarului).

Scopul și împrejurările încheierii contractului de cesiune dintre creditorul inițial E. S.A. și C. Ergasias S.A. reprezintă aspecte de oportunitate ce vizează strict părțile care au încheiat contractul de cesiune, a reținut în mod corect prima instanță, iar reclamanta nu a justificat folosul practic pe care l-ar obține în urma constatării nulității parțiale a acestui contract.

În final, recurenta a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca nefondat susținând, în sinteză, că, potrivit dispozițiilor legale în materie, pentru realizarea cesiunii de creanță nu este necesar acordul debitorului cedat, iar reclamantul a fost notificat despre intervenirea cesiunii, cesiunea de creanță fiind un act bilateral între cedent și cesionar, acordul debitorului cedat nefiind necesar pentru valabilitatea acesteia, iar notificarea debitorului cedat cu privire la intervenirea cesiunii nu trebuie să îndeplinească vreo formă specială.

Subsecvent acestei soluții, recurenta a arătat că se impune și respingerea capetelor de cerere accesorii.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care a fost respinsă, potrivit celor reținute în practicaua prezentei decizii; totodată, a solicitat respingerea recursului

Intimatul-pârât OCPI ARGEȘ a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Cu titlu prealabil, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât O.C.P.I. ARGEȘ invocată de acesta, prin întâmpinare, se reține că recursul, cale de atac extraordinară, reprezintă numai o fază procesuală a aceleiași cauze, astfel încât nu se poate desfășura decât în cadrul procesual deja existent în etapele anterioare; or, în condițiile în care partea a avut această calitate atât la prima instanță, cât și în apel, nu poate fi primită excepția invocată.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate și în limitele controlului de legalitate, va admite recursul pârâtei C. Ergasias S.A., reținând următoarele considerente:

Critica ce vizează greșita apreciere a instanței de apel asupra excepției lipsei de interes a reclamantei admisă de către tribunal este fondată.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că articolul 32 alin. (1) C. proc. civ. instituie o regulă irefragabilă, aceea că orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia întrunește cumulativ cele patru condiții: capacitate procesuală, în condițiile legi, calitate procesuală, formulează o pretenție și justifică un interes.

Potrivit dispozițiilor art. 33 C. proc. civ. "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara."

Înțeles ca una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, interesul este folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim, născut, direct și actual.

De asemenea, se reține că, întrucât excepția lipsei de interes a reclamantei (debitor cedat) în formularea cererii de chemare în judecată a fost invocată în legătură cu capătul principal de cerere, respectiv constatare nulitate absolută parțială contract de cesiune de creanță, trebuie avute în vedere textele legale care reglementează efectele cesiunii între cesionar și debitorul cedat.

Astfel, cesiunea de creanță reprezintă contractul prin care creditorul, cedentul transmite creanța sa unei alte persoane, cesionarul, fără concursul debitorului cedat, fiind astfel strămutată valoarea patrimonială, respectiv dreptul de creanță, concretizată în posibilitatea creditorului de a cere debitorului să presteze comportamentul său specific datorat.

Cesionarul este, așadar, persoana care, prin efectul unei cesiuni de creanță, dobândește de la cedent calitatea de creditor în raportul juridic obligațional preexistent ce este vizat prin cesiunea respectivă.

Potrivit art. 1578 C. civ. pentru ca cesiunea de creanță să îi fie opozabilă debitorului cedat, respectiv pentru a-și produce efectele specifice este necesar să fie îndeplinite condițiile de publicitate prevăzute de lege.

Conform art. 1582 C. civ., "(1) Debitorul poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului. Astfel, el poate să opună plata făcută cedentului înainte ca cesiunea să îi fi devenit opozabilă, indiferent dacă are sau nu cunoștință de existența altor cesiuni, precum și orice altă cauză de stingere a obligațiilor survenită înainte de acel moment. (2) Debitorul poate, de asemenea, să opună cesionarului plata pe care el însuși ori fideiusorul său a făcut-o cu bună-credință unui creditor aparent, chiar dacă au fost îndeplinite formalitățile cerute pentru a face opozabilă cesiunea debitorului și terților. (3) În cazul în care cesiunea i-a devenit opozabilă prin acceptare, debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensația pe care o putea invoca în raporturile cu cedentul".

Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că cesiunea de creanță nu schimbă raportul juridic dintre cel care are calitatea de titular al creanței și debitorul cedat, acesta din urmă având posibilitatea de a invoca toate mijloacele de apărare legate de raportul inițial, fără ca acest drept să fie limitat ca urmare a cesiunii creanței în favoarea altei persoane.

Raportat la aceste considerații, Înalta Curte constată că justificarea interesului reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată reținută de către instanța de apel nu s-a făcut după o analiză riguroasă a dispozițiilor art. 33 C. proc. civ. prin raportare la efectele cesiuniii de creanță care se produc față de debitor în temeiul art. 1582 C. civ., text de lege care prevede că acesta poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului.

În acest sens, instanța de apel a pornit de la aprecieri teoretice vizând noțiunea de interes, rezumându-se să constate că reclamanta a justificat interesul în solicitarea nulității parțiale a contractului de cesiune prin susținerea potrivit cu care cesiunea de creanță a fost realizată pentru un portofoliu de creanțe, fără identificarea fiecărei creanțe cedate și fără punerea, anterioară, în executare a sentinței civile nr. 5905/4.05.2016, modificată prin decizia civila nr. 4443/14.12.2016 (prin care s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4.1 alin. (2), (4).2 alin. (2), (4).3 din contractul de credit nr. x/31.05.2007 încheiat între părți), astfel că nu este certă creanța cesionată.

Înalta Curte reține că, în analiza condiției interesului, în legătură cu capătul principal de cerere, respectiv constatare nulitate absolută parțială contract de cesiune de creanță, instanța trebuie să se raporteze la folosul practic, concret, pe care reclamanta îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare, în condițiile în care, într-o eventuală admitere a cererii sale de chemare în judecată, situația sa juridică nu ar suferi modificări, aceasta păstrând în continuare calitatea de debitor, doar calitatea de creditor fiind diferită, cesionarul preluând creanța în starea în care aceasta se găsește la momentul cesiunii. Instanța de apel ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că, în măsura în care drepturile reclamantei decurgând din contractul încheiat cu creditorul inițial ar fi fost afectate, aceasta ar fi avut posibilitatea de a le opune cesionarului, așa cum impun dispozițiile legale anterior menționate.

În acest context se reține nelegalitatea deciziei recurate reflectată în modalitatea în care instanța de apel a interpretat noțiunea de interes ca și condiție de exercitare a acțiunii civile fără a se raporta la efectele cesiunii între cesionar și debitorul cedat, la faptul că acesta din urmă poate invoca în fața titularului creanței aceleași apărări pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului.

Față de soluția dată de instanța de prim control judiciar, care a admis apelul reclamantei, cu consecința anulării sentinței atacate, respingerii excepției lipsei de interes și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, argumentele expuse de recurenta-pârâtă referitoare la fondul cauzei nu pot face obiectul analizei în recurs.

În raport cu aceste considerente, având în vedere soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 497 din C. proc. civ. se va admite recursul, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. (C. ERGASIAS S.A.) împotriva deciziei nr. 180/A-COM din 17 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2023.