ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2417/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2417/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2022 pe rolul Judecătoriei Constanța, secția civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către societatea reclamantă a sumei de 62.867,70 RON, reprezentând debit facturi fiscale nr. x/13.09.2021 și nr. y/06.12.2021 și la plata penalităților de întârziere în valoare de 0,15%/zi de întârziere de la data scadenței facturilor și până la achitarea efectivă a acestora.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este agent exclusiv al transportului maritim C. pe teritoriul României și că se ocupă de operațiunile privind containerele cu marfă descărcate în porturile maritime românești de C., până la recuperarea containerului gol de către C.. Astfel, a preluat containerul nr. x, sosit în portul Constanța Sud Agigea-terminal CSCT în data de 15 mai 2021 cu nava Satie, cu contract de transport nr. x, conținând piese uzate de autovehicule, destinatar fiind pârâta B. S.R.L.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, art. 1350 și art. 1535 din C. civ., art. 113 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, arătând că este competentă Judecătoria Urziceni, conform dispozițiilor art. 107 din C. proc. civ.. Astfel, pârâta a menționat că nu a fost încheiat niciodată un contract de transport între cele două părți, contract care să prevadă drepturi și obligații reciproce, ci doar s-a emis o cerere de transport care presupune depozitarea. Pretențiile reclamantei au la bază depozitarea, întrucât contractul de transport, în sens larg, nu a fost finalizat.
Prin sentința civilă nr. 3420 din 7 aprilie 2023, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, invocată de către pârâtă și, pe cale de consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Constanța a reținut că, potrivit art. 1016 din C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1014 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
S-au depus la dosarul cauzei: factura fiscală seria x nr. x din 04.06.2021, factura seria x nr. x din 07.06.2021 și factura seria x nr. x din 07.06.2021;
Conform comenzii, serviciile de transport au fost efectuate de reclamantă.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata contravalorii facturilor fiscale, astfel că sunt aplicabile, în ceea ce privește competența teritorială a instanței, prevederile art. 107 din C. proc. civ., potrivit cărora este competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâta, dacă legea nu prevede altfel.
Totodată, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. stabilesc o competență teritorială alternativă, în favoarea instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, instanța a reținut că sediul pârâtei, așa cum este indicat în cuprinsul cererii introductive de instanță, este în Urziceni, str. x, zona B județul Ialomița.
Analizând înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantă, Judecătoria Constanța a reținut că între părți nu s-a semnat un contract din care să rezulte locul unde acesta urmează a se executa, iar din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei nu rezultă faptul că serviciile pretinse de reclamantă și contestate de către pârâtă, au fost realizate în Municipiul Constanța.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că sediul pârâtei este în Urziceni, județul Ialomița, raportat la prevederile art. 107 din C. proc. civ., instanța a constatat că nu este competentă teritorial să judece cauza, motiv pentru care, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Urziceni.
Prin sentința civilă nr. 1005 din 12 octombrie 2023, pronunțată de Judecătoria Urziceni, secția civil-penal, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Urziceni, invocată din oficiu; s-a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Constanța; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Urziceni și Judecătoria Constanța; s-a suspendat judecarea cauzei și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În esență, Judecătoria Urziceni a reținut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează pretenții izvorâte dintr-un contract de transport, competența teritorială este alternativă fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza instanța de la locul prevăzut în contract pentru sosirea bunurilor expediate și instanța de la sediul pârâtei.
Judecătoria Constanța este instanța de la locul prevăzut în contract pentru sosirea bunurilor, așa cum rezultă din contractul de transport, fiind instanța în circumscripția căreia se află Portul Constanța, iar Judecătoria Urziceni este instanța în circumscripția căreia se află sediul pârâtei.
Conform art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
În speță, reclamanta a ales să sesizeze instanța locului de sosire, fiind o cerere ce izvorăște dintr-un contract de transport și, în consecință, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Constanța cu soluționarea cauzei, stabilind definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 1 noiembrie 2023.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2022 pe rolul Judecătoriei Constanța, secția civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către societatea reclamantă a sumei de 62.867,70 RON, reprezentând debit facturi fiscale nr. x/13.09.2021 și nr. y/06.12.2021 și la plata penalităților de întârziere în valoare de 0,15%/zi de întârziere de la data scadenței facturilor și până la achitarea efectivă a acestora.
Înalta Curte constată că pârâta B. S.R.L. a recunoscut, prin întâmpinare, faptul că a solicitat transportul containerului până la adresa indicată, aceasta fiind o condiție esențială a executării contractului, indiferent de sensul acestuia . Pârâta consideră că pretenția reclamantei este expresia relei-credințe, deoarece aceasta solicită, practic, o plată în avans a îndeplinirii obligației sale.
Acțiunea în pretenții introdusă de reclamanta A. S.R.L. (agent exclusiv al transportatorului maritim C. pe teritoriul României) este întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, instanța sesizată fiind cea de la locul de sosire a containerului nr. x (portul Constanța Sud Agigea - terminal CSCT), în conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., respectiv Judecătoria Constanța.
În materie de competență teritorială, regula generală este instituită de art. 107 din C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Conform dispozițiilor art. 113 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează competența teritorială alternativă, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai sunt competente și instanțele prevăzute la pct. 1-9 de la alin. (1) al aceluiași text.
În considerarea acestor temeiuri de drept care reglementează competența teritorială alternativă, art. 116 din C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Așadar, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial alternativ, opțiunea acestuia nu poate fi contestată întrucât, prin introducerea acțiunii, s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.
Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanțe.
În cauză, opțiunea reclamantei A. S.R.L. a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Constanța, instanța locului de sosire a containerului conținând piese uzate de autovehicule, pârâta B. S.R.L. fiind menționată în documentul de transport la rubrica destinatar ("Consignee").
Prin urmare, sesizarea Judecătoriei Constanța s-a făcut cu respectarea art. 113 alin. (1) pct. 6, raportat la art. 116 din C. proc. civ., astfel că aceasta era competentă teritorial să judece cauza și nu putea declina competența de soluționare altei instanțe, deopotrivă competente, cu încălcarea art. 116 C. proc. civ. și, totodată, a voinței reclamantei.
Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2023.