ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2117/2023

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepției inadmisibilității căii de atac, reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin sentința civilă nr. 1758 din 21 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect ordin de protecție, ca inadmisibilă, s-a dispus plata sumei de 543 RON, reprezentând onorariul avocatului C., desemnat din oficiu pentru reclamant, din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș și s-a dispus plata sumei de 543 RON, reprezentând onorariul avocatului D., desemnat din oficiu pentru pârât, din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș.

Prin decizia civilă nr. 59 din 14 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respins ca tardiv apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1758 din 21 octombrie 2022 a Judecătoriei Timișoara în contradictoriu cu intimatul B. și s-a dispus plata din fondul special alocat al Ministerului Justiției a sumei de 543 RON către Baroul Timiș, reprezentând onorariul avocatului E..

Prin decizia civilă nr. 5 din 17 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatul-pârât B., împotriva deciziei civile nr. 59 din 14 noiembrie 2022 a Tribunalului Timiș. Cheltuielile reprezentând onorariul acordat avocatului desemnat de Baroul Timiș de care a beneficiat recurentul-reclamant, în sumă de 543 RON, au rămas în sarcina statului.

Recurentul-reclamant a fost obligat la plata sumei de 543 RON către stat, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul acordat avocatului desemnat de Baroul Timiș pentru intimatul-pârât.

Împotriva deciziei civile nr. 5 din 17 ianuarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 13 februarie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluția din 20 februarie 2023 s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului, care nu a formulat întâmpinare.

Prin rezoluția din 3 mai 2023 a fost fixat termen de judecată la 9 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, termen care a fost preschimbat, din oficiu, la 15 noiembrie 2023, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Analizând excepția inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitiv.

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, în caz contrar încălcându-se principiul legalității consfințit prin art. 457 C. proc. civ. și art. 129 din Constituție.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 482 alin. (1) și (2) C. proc. civ. reglementează obiectul recursului, stipulând astfel:,,(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

De asemenea, conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârile pronunțate în recurs sunt definitive, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Obiect al recursului exercitat în litigiul pendinte este decizia civilă nr. 5 din 17 ianuarie 2023, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatul-pârât B., împotriva deciziei civile nr. 59 din 14 noiembrie 2022 a Tribunalului Timiș.

Înalta Curte constată că recurentul A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului ca inadmisibil - hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale enunțate, este definitivă, nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Prin urmare, întrucât recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive (pronunțate în soluționarea unui alt recurs), Înalta Curte reține că prezenta cale de atac este inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 5 din 17 ianuarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 5 din 17 ianuarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2023.