ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2073/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel, Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 89 alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 188/1999, în referire la art. 18 din H.G. nr. 1860/2006, raportat la dispozițiile art. 142 alin. (1), art. 147 alin. (4) și art. 1 alin. (5) din Constituția României, formulată de contestatorul A. în cadrul contestației în anulare a deciziei civile nr. 276/R din 15.11.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Galați, în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mera, Județul Vrancea.

Cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția existenței unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății, întrucât dispozițiile art. 89 alin. (4) teza finală din Legea nr. 188/1999, prin raportare la art. 18 din H.G. nr. 1860/2006, nu au legătură cu cauza dedusă judecății, care privește analizarea unei eventuale erori materiale din recursul ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019, erori ce să fi condus la pronunțarea greșită a deciziei de recurs.

Ceea ce se susține a fi o normă neconstituțională (art. 89 alin. (4) teza finală din Legea nr. 188/1999, prin raportare la art. 18 din H.G. nr. 1860/2006) are legătură cu fondul litigiului și, implicit, cu o greșeală de judecată, iar nu de procedură, greșeala formală, eroarea materială fiind cea care poate conduce la anularea deciziei de recurs în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) C. proc. civ., iar nu greșeala "de judecată", de interpretare și aplicare a legii.

Împotriva încheierii de ședință din 22 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel, Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022 a declarat recurs contestatorul A..

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că recursul este motivat în drept prin dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și a învederat că sunt îndeplinite, în opinia sa, condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate: norma incriminată este în vigoare, are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia și nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În continuare, arată, în esență, că în speță, chiar dacă Legea funcționarilor publici nu mai este în vigoare, dispozițiile art. 89 alin. (4) teza a treia din Legea nr. 188/1999 continuă să producă efecte juridice, fiind obligat să returneze contravaloarea transportului efectuat zilnic către locul de muncă.

În opinia sa, consideră că personalul detașat la o altă instituție publică, aflată la o distanță mai mare de 5 km față de locul unde își desfășoară activitatea în mod constant, nu poate fi obligat să-și plătească singur cheltuielile de transport dus-întors. În acest caz, consideră că ar fi o nedreptate si o discriminare față de alte categorii sociale aflate în situații similare de detașare/delegare.

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mera nu a formulat întâmpinare.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din conținutul acestei norme legale rezultă condițiile de admisibilitate necesar a fi îndeplinite pentru a fi admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu analiza corespondenței textului de lege, pretins a fi contrar legii fundamentale, cu prevederile constituționale. Pentru aceasta, excepția de neconstituționalitate: trebuie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; poate viza o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; trebuie să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; să nu aibă ca obiect o prevedere constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Alin. (5) al aceluiași articol statuează că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge prin încheiere cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Rezultă că, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din lege, instanța de drept comun este abilitată să aprecieze ea însăși asupra relevanței cererii de sesizare a Curții Constituționale, în limitele reglementate de art. 29 alin. (6), adică strict la constatarea condițiilor de admisibilitate anterior menționate, printre care inclusiv cea a existenței unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza pendinte.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, iar în ipoteza neîndeplinirii uneia dintre acestea, sesizarea instanței de contencios constituțional nu se justifică.

Intenția legiuitorului a fost aceea de a nu deturna excepția de neconstituționalitate de la scopul ei firesc, de mecanism procesual de apărare, creat în scopul garantării supremației Constituției în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei asigurându-se controlul de constituționalitate a posteriori și, respectiv, accesul părților la jurisdicția constituțională, dar în condițiile respectării tuturor cerințelor impuse de lege, pentru a se evita încărcarea inutilă a activității Curții Constituționale și a se elimina încercările de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Recurentul invocă, în cadrul unei contestații în anulare, întemeiate pe art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., ale cărei motive sunt expres și limitativ reglementate de lege, neconstituționalitatea unor norme juridice care ar conduce, în opinia acestuia, la reaprecierea litigiului în fond în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac și arată prin motivele de recurs că neconstituționalitatea acestor norme poate fi invocată în orice stadiu al procesului (deci inclusiv în calea extraordinară de atac) și au legătură evidentă cu cauza întrucât admiterea excepției ar determina pronunțarea unei alte soluții pe fondul cauzei.

Astfel, cu prilejul soluționării contestației în anulare, recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 89 alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 188/1999.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., respectiv pe ipoteza în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, în sensul de eroare cu caracter formal, procedural, sau de situație în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, precum și pe ipoteza în care instanța a omis să cerceteze un motiv de recurs.

Dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost învederată prin cererea de sesizare a Curții Constituționale prevedeau faptul că pe timpul detașării în altă localitate autoritatea sau instituția publică beneficiară este obligată să-i suporte (n.r. funcționarului public) costul integral al transportului, dus și întors, cel puțin o dată pe lună, al cazării și al indemnizației de detașare și ar conduce, în opinia recurentului, la pronunțarea unei alte soluții pe fondul litigiului dedus judecății, ce are ca obiect restituirea unor sume de bani încasate cu titlu de cheltuieli zilnice de transport.

Prin urmare, aceste dispoziții privesc fondul litigiului în raport de care s-a formulat contestație în anulare, fond ce nu poate fi încă avut în vedere de către instanța învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac, cât timp nu s-a decis și apreciat asupra admisibilității căii de atac a contestației în anulare, în raport cu motivele de contestație invocate de contestator.

Or, analiza instanței în prezenta contestație în anulare este limitată la a cerceta dacă motivele invocate de contestator pot fi încadrate în noțiunea de greșeală materială avută în vedere de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în sensul de eroare cu caracter formal, procedural, sau de situație în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, precum și dacă instanța a omis să cerceteze un motiv de recurs, ipoteză prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 3 din același cod.

Astfel, întrucât obiectul prezentului litigiu este o contestație în anulare ale cărei motive sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele legale pretins neconstituționale vizează exact acele chestiuni legate de fondul cauzei ce nu pot fi analizate în atare procedură judiciară, cât timp nu s-a statuat asupra admisibilității contestației în anulare, lipsa legăturii lor cu cauza apare ca evidentă și justifică soluția de respingere adoptată de către instanța învestită cu solicitarea sesizării Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2023.