CASE OF NAPALKOVA v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

12.07.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF NAPALKOVA v. UKRAINE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

CAUZUL CU PRIVIND SECȚIUNEA NAPALKOVA v. UKRAINE (Declarația nr. 316/04) HOTĂRÂREA STRASBOURG 12 iulie 2007 FINAL 12/10/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus revizuirii editoriale. În cazul Napalkova v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca Camera compusă din: Președintele Lorenzen Dna Botoucharova Butkevych Dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Borrego Dna Jaeger, judecători și dna Westerdiek Grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 19 iunie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 316/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dna Yevgeniya Vasilyevna Napalkova („reclamantul”), la 6 noiembrie 2003. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Yuriy Zaytsev. La 15 martie 2005, Curtea a hotărât să comunice plângerea privind neexecuția hotărârii în favoarea reclamantului în favoarea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Reclamantul s-a născut în 1953 și locuiește în orașul Yuzhne, regiunea Odessa. În februarie 2002, reclamantul a inaugurat proceduri împotriva Ministerului Educației și științei (denumit în continuare „Ministrul”) susținând că a câștigat în concursul „Best School Textbook” organizat de Minister. Cu toate acestea, premiul nu i-a fost plătit. Reclamantul a solicitat daune materiale și morale. La 20 mai 2002, Curtea de districtă Shevchenkivsky din Kyiv a permis cererea reclamantului și a ordonat Ministerului să-și plătească UAH 2.015.34 [1] La 2 decembrie 2002, Serviciul Bailiffs din districtul Shevchenkivsky (denumit în continuare „Bailiffs”) a instituit procedura de punere în aplicare. Întrucât Ministerul nu a executat hotărârea, Bailiffs a trimis ordinul de execuție și de plată la Trezoreria de Stat. Cu toate acestea, ordinul de plată și scrierea au fost returnate la Bailiffs fără execuție datorită lipsei de fonduri pe conturile Ministerului. La 11 octombrie 2002, Balificii au ordonat atașarea conturilor Ministerului. Cu toate acestea, Trezoreria de Stat a refuzat executarea acestui ordin referindu-se la instrucțiuni interne care interzic astfel de acțiuni. 10. În concluziile din 13 iunie 2005, Guvernul a declarat că în cursul anului 2004-2005, cei care au scris scrisorile lor au informat reclamantul în mai multe ocazii că suma alocată a fost alocată și că, pentru a primi plata, a trebuit să furnizeze informații referitoare la contul său bancar. 11. Reclamantul a informat Curtea că i-a furnizat lui Bailiff informațiile necesare. Până în prezent, nu s-a plătit suma datorată reclamantului în temeiul hotărârii din 20 mai 2002. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 13. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romașov c. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-19). PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 6 § 1 ȘI 13 A CONVENȚIEII 14. Considerând art. 6 § 1 și 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns de neexecuția hotărârii finale în favoarea ei. Aceste dispoziții se citesc, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Admisibilitatea 15. Guvernul a formulat obiecții, contestate de reclamant, similare celor deja respinse în o serie de hotărâri ale Curții privind neexecuția împotriva instituțiilor de stat (a se vedea Voytenko Ucraina , nr. 18966/02 , § 27-31, 29 iunie 2004 și Romashov c. Ucraina , citate mai sus §§ 28-32 ). Curtea consideră că aceste obiecții trebuie respinse din aceleași motive. 16. Curtea concluzionează că plângerile reclamantului în temeiul articolelor 1 și 13 din Convenție susțin chestiuni de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului, nu constată niciun motiv pentru declararea acestor plângeri inadmisibilă. Prin urmare, Curtea trebuie să le declare admisibilă. În observațiile lor, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a dispozițiilor Convenției în ceea ce privește reclamantul și, în special, au susținut că datoria în temeiul hotărârii din 20 mai 2002 nu a fost plătită reclamantului din cauza nerespectării acesteia de a furniza informațiile referitoare la contul său bancar. 18. Reclamantul nu este de acord cu aceasta. A susținut că în 2002 i-a furnizat informațiilor solicitate și, mai târziu, a reintrodus-o în urma cererilor respective ale lui Bailiff. Ea a descris, în continuare, inexemplarele documentelor referitoare la procedurile de punere în aplicare furnizate de Guvern, împreună cu observațiile lor. 19. Curtea remarcă că hotărârea finală din partea reclamantului rămâne neexecută timp de cinci ani și o lună. 20. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenție într-o serie de cazuri similare (a se vedea Romașov , citat mai sus §§ 42-46 și Voytenko c. Ucraina , citat mai sus §§ 53-55). 21. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 22. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție. 23. Curtea nu consideră necesar în circumstanțe să examineze aceleași plângeri în temeiul articolului 13 din Convenție (a se vedea Derkach și Palek c. Ucraina , nr. 34297/02 și 39574/02, § 42, 21 decembrie 2004). II. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 24. Reclamantul se plânge, de asemenea, de presupusa încălcare a articolului 14 din Convenție cauzată de neexecutarea hotărârii date în favoarea ei. 25. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale.26. Rezultă că această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenția. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 28. Reclamantul a solicitat 10.000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 29. Guvernul a considerat afirmațiile reclamantului excesive și nejustificate. 30. Datoria hotărârii în favoarea reclamantului nu a fost plătită (punctul 6 de mai sus), Curtea remarcă că obligația rămasă a statului de a executa această hotărâre nu este în litigiu. În consecință, Curtea consideră că, dacă guvernul ar plăti datoria rămasă reclamantului, ar constitui o soluționare completă și finală a cauzei. 31. În ceea ce privește celelalte cereri ale reclamantului în ceea ce privește prejudiciu material și moral, Curtea își evaluează în mod echitabil, în conformitate cu art. 41 din convenție, consideră rezonabil atribuirea reclamantului 1.600 EUR în ceea ce privește daunele sale morale. Costuri și cheltuieli 32. Reclamanții nu au prezentat nicio cerere separată în temeiul acestui șef; prin urmare, Curtea nu atribuie niciun dobânzi implicite 33. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea privind neexecuția hotărârii în favoarea reclamantului admisibilă și restul cererii inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; deține că nu este necesar să examineze plângerea în temeiul articolului 13 din convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, datoria nerezolvată încă îi este datorată, precum și 1.600 EUR (1.000 și șase sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie transformate în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 iulie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen [1] 293.11 EUR