CtEDO 06.09.2007 Auto

CASE OF SIKORSKA v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
06.09.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SIKORSKA v. UKRAINE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CAUZUL CINKORSKA v. UKRAINE (Declarația nr. 34339/03) HOTĂRÂREA STRASBOURG 6 septembrie 2007 FINAL 06/12/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sikorska v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de camera compusă de: Lorenzen Președintele Jungwiert Butkevych dna Tsatsa-Nikolovska Borrego Borrego dna Jaeger Villiger, judecătorii și dl J.S. Phillips, grefierul de secțiune adjunctă, deliberat în privat la 10 iulie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 34339/03) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dna Olga Stepanivna Sikorska („reclamantul”), la 29 august 2003. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Valeriya Lutkovska. La 8 aprilie 2005, Curtea a hotărât să comunice plângerea privind neexecuția hotărârii în favoarea reclamantului în favoarea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Reclamantul s-a născut în 1952 și locuiește în orașul Zhytomyr. Neexecutarea hotărârii în favoarea reclamantului De la 1988 la 2001 reclamantul a lucrat ca profesor la Zhytomyr Orfanage („apoi „orfanajul”). La 27 septembrie 2001, Curtea de district Bogunsky din Zhytomir (denumită în continuare „Curtea Bogunsky”) a ordonat ca Orfanajul să plătească reclamantului un total de 3.483.60 UAH (echivalent cu 508.25 EUR) în compensare pentru salariul și prestațiile sociale amânate (a se vedea, în acest sens, Kechko Ucraina, nr. 63134/00, §§ 9-11, 8 noiembrie 2005). Într-o scrisoare din 10 octombrie 2003, Departamentul Regional de Justiție din Zhytomyr a informat reclamantul că hotărârea în favoarea sa nu a putut fi executată din cauza lipsei de fonduri a debitorului. Acesta a subliniat, de asemenea, faptul că bugetul de stat din 2003 nu preconizează cheltuielile pentru beneficiile sociale ale profesorilor și că administrația regională de stat Zhytomyr a solicitat Ministerului Finanțelor un împrumut pentru plata datoriei către solicitant. Hotărârea din 27 septembrie 2001 rămâne neexecutată. În noiembrie 2001, reclamantul a încheiat o procedură împotriva Orfanajului, care a solicitat reintegrarea ei și compensarea pentru pierderea salariului. La 31 mai 2002, Curtea Bogunsky a respins această cerere ca fiind nefondată. La 12 septembrie 2002, Curtea Regională de Apel Zhytomyr a susținut această hotărâre. La 12 februarie 2003, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului. II. HOTĂRÂREA INTERNAȚIONALĂ PRIVIND HOTĂRÂREA INTERNAȚIONALĂ este rezumat în hotărârile Romașov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-19) și Kechko Ucraina (citate mai sus, §§ 16-18). PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEIUNE 11. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns de neexecuția hotărârii dată în favoarea sa. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” Admisibilitate 12. Guvernul a formulat obiecții, contestate de reclamant, similare celor deja respinse în o serie de hotărâri ale Curții privind neexecuția împotriva instituțiilor de stat (a se vedea Voytenko c. Ucraina , nr. 18966/02 , § 27-31, 29 iunie 2004 și Romashov c. Ucraina , citate mai sus §§ 28-32). Curtea consideră că aceste obiecții trebuie respinse din aceleași motive. 13. Curtea concluzionează că plângerea reclamantului în conformitate cu art. 1 din Convenție pune la punct chestiuni de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului, nu constată niciun motiv pentru declararea acestei plângeri inadmisibilă. Prin urmare, Curtea trebuie să o declare admisibilă. Guvernul a recunoscut necesitatea de a pune în aplicare hotărârea dată în favoarea reclamantului și a declarat că hotărârea din 27 septembrie 2001 a rămas neexecută din cauza lipsei de finanțare bugetară, care, la rândul său, a fost cauzată de situația financiară critică a statului. 15. Curtea remarcă că, în cazul în cauză, executarea hotărârii în favoarea reclamantului a fost întârziată timp de cinci ani și nouă luni din cauza neprevăziunii statului în ceea ce privește cheltuielile relevante în bugetul de stat. 17. Curtea acceptă faptul că creditele pentru plata datoriilor de stat pot provoca oarecare întârziere în executarea hotărârilor din bugetul Guvernului. Cu toate acestea, Curtea consideră că, prin faptul că nu a efectuat astfel de credite pentru mai multe ani consecutivi, Statul pârât și-a retras obligațiile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Voytenko c. Ucraina) În plus, lipsa de fonduri a statului nu poate justifica neexecuția unei hotărâri judecătorești împotriva acesteia. 18. Considerațiile de mai sus conduc Curții la concluzia că executarea hotărârii în favoarea reclamantului nu a fost efectuată într-un timp rezonabil. 19. Prin urmare, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. II. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 1 și 6 § 1 din Convenție cu privire la nedreptatea și rezultatul procedurii de reintegrare. 21. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale. 22. Rezultă că această parte a cererii trebuie să fie declarată inadmisibilă ca fiind evident nefondată, în conformitate cu art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Guvernul a considerat afirmațiile reclamantului excesive și nejustificate. 26. În măsura în care datoria în temeiul hotărârii din 27 septembrie 2001 în favoarea reclamantului nu a fost plătită (punctul 6 de mai sus), Curtea remarcă că obligația rămasă a statului de a executa această hotărâre nu este în litigiu. În consecință, Curtea consideră că, dacă guvernul ar plăti datoria rămasă reclamantului, aceasta ar constitui o soluționare completă și finală a cauzei. 27. În ceea ce privește celelalte cereri ale reclamantului pentru prejudiciu material și moral, Curtea își evaluează în mod echitabil, în conformitate cu art. 41 din convenție, consideră rezonabil atribuirea reclamantului 2,600 EUR în ceea ce privește daunele sale morale. Costuri și cheltuieli 28. Pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții 29. Guvernul a contestat cererea. 30. Curtea a remarcat că reclamantul nu a justificat cererea ei și a furnizat documente necesare pentru a-l susține. Curtea consideră oportun ca dobânzile nejustificate să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind neexecuția hotărârii în favoarea reclamantului admisibilă și a restului cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2600 EUR (2 mii șase sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție. Septembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stephen Phillips Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă