ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1651/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 septembrie 2021 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, B. - procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, C. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, D. prin E. S.R.L., F. prin G., H. prin I. S.R.L., J. - prin S.C. K. S.R.L. și Bugetul prin L. S.R.L., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata în solidar de daune materiale și morale în valoare de 5.500.000 RON, obligarea pârâtelor, respectiv a societăților media, să elimine din toate paginile și istoricul online referirile cu privire la persoana reclamantului, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov să publice pe cheltuială proprie dispozitivul hotărârii ce urmează a se pronunța, după rămânerea definitivă, pe pagina de informații publice a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 98/S din 27 aprilie 2022, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, invocată prin întâmpinare și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată. A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, B., C., D. prin E. S.R.L., F. prin G., H. prin I. S.R.L., J. prin S.C. M. S.R.L., K. prin S.C. K. S.R.L., Bugetul prin S.C. L. S.R.L.. A obligat pe reclamant să plătească pârâtului D. prin E. S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 7.420 RON, reprezentând onorariu avocat. În temeiul art. 452 C. proc. civ., a fost respinsă cererea pârâtului Bugetul prin S.C. L. S.R.L. de a obliga pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată de instanța apel: Prin decizia civilă nr. 25/Ap din 18 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, cu opinie majoritară, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, B., C., D. prin E. S.R.L., F. prin G., H. prin I. S.R.L., J. prin S.C. M. S.R.L., K. prin S.C. K. S.R.L., Bugetul prin S.C. L. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 98/S din 27 aprilie 2022 pronunțate de Tribunalul Brașov. A fost obligat apelantul să achite intimatei E. S.R.L. suma de 7.424 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 25/Ap din 18 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, reclamantul A. a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material întrucât instanța de apel a încălcat art. 6 CEDO privind prezumția de nevinovăție și a aplicat greșit art. 10 privind libertatea de exprimare a jurnaliștilor. În continuare, recurentul-reclamant preia în susținerea recursului argumentele expuse prin motivarea opiniei minoritare, în sensul că dreptul de a informa publicul și dreptul publicului de a primi informații se lovește de dreptul reclamantului la prezumția de nevinovăție, iar acest conflict între două drepturi garantate de Convenție se soluționează prin punerea în balanță a intereselor aflate în joc. Arpreciază că dreptul său le prezumția de nevinovăție a fost încălcat pentru că prin publicațiile în discuție au fost prezenate acuzații foarte grave privind comiterea cu vinovăție a unor infracțiuni într-un moment în care procesul penal nu era finalizat. Din examinarea articolelor nu se verifică un caracter obiectiv, neutru al informațiilor transmise care să permită cititorului să își formeze propria opinie cu privire la împrejurările aduse în discuție. Modalitatea de redactare a articolelor este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție indicentă până la data pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare, simpla referire la "ce spun procurorii" fiind de natură să întărească concluzia vinovăției reclamantului, iar nu prezumția de nevinovăție.

Apărările formulate în cauză: Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, comunicată, solicitând, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, motivat de faptul că nu are calitate procesuală pasivă. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare, comunicată, arătând că prin recurs nu au fost dezvoltate critici cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, astfel încât, sub acest aspect, decizia a intrat în puterea lucrului judecat. Intimata-pârâtă H. prin I. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Procedura în fața instanței de recurs: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (22 septembrie 2021), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 18 octombrie 2023, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepței inadmisibilității recursului, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: În cauza dedusă judecății, se constată că împotriva sentinței pronunțate de prima instanță reclamantul A. a declarat apel, cale de atac ce nu a fost însă motivată. Cum cererea de apel nu a fost motivată, instanța de apel a examinat sentința apelată în fond, numai pe baza aspectelor invocate la prima instanță, conform dispozițiilor art. 476 alin. (2) C. proc. civ. ce prevăd că "în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță." Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel în condițiile anterior evidențiate, reclamantul a declarat recurs, ce urmează a fi analizat din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., ce atrag inadmisibilitatea căii de atac și prevăd că "motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor." Principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părților din litigiu să exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor. În caz contrar, partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel nu a formulat critici prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinței primei instanțe, cum este cazul în speță, nu are deschisă calea de atac a recursului pentru a invoca pentru prima dată susțineri și apărări direct în această etapă procesuală. Împrejurarea că reclamantul a declarat apel (pe care însă nu l-a motivat) și că decizia pronunțată de curtea de apel este susceptibilă de recurs, nu înseamnă că această cale extraordinară de atac este deschisă părții. Atribuțiile instanței de control judiciar în recurs se referă la verificarea aspectelor de nelegalitate ale deciziei din apel. Or, cât timp partea nu a formulat critici concrete în apel, hotărârea nu poate fi verificată, recursul fiind declarat omisso medio, cu nerespectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac. Cum în cauză recurentul-reclamant A. nu a formulat critici împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, iar decizia din apel nu a modificat hotrârea tribunalului și nu a avut consecințe asupra situației juridice a reclamantului, se constată că partea nu poate declara recurs întrucât aceasta ar însemna, deopotrivă, nesocotirea atât a regulii imperative în legătură cu ordinea exercitării căilor de atac (art. 459 C. proc. civ.), cât și a principiului omisso medio, ceea ce atrage sancțiunea inadmisibilității. Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul-reclamant deduce judecății în recurs critici formulate omisso medio, cu nerespectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac, nesusceptibile de analiză față de prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul. Având în vedere soluția pronunțată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat recurentul-reclamant A. la plata sumei de 2.500 RON către intimatul-pârât D. prin E. S.R.L. cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma acordată cu acest titlu este una rezonabilă față de complexitatea redusă a cauzei, ținând cont de activitatea prestată de avocat în etapa procesuală a recursului și de faptul că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată.