ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5871/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 30.01.2023, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției de clasare nr. P22-4288 din 10 octombrie 2023, Rezoluției de clasare emise în dosarul nr. x și rezoluției inspectorului-șef nr. C23-8 din 10 ianuarie 2023, precum și a actului administrativ nr. x/2022 prin care Consiliul Superior al Magistraturii a transmis Inspecției Judiciare sesizarea pe care a formulat-o.

În ședința publică din 27 februarie 2023, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și a solicitat sesizarea Curții Constituționale.

Prin încheierea de ședință din 2 octombrie 2023, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

A reținut Curtea că cererea de sesizare nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 a căror neconstituționalitate a fost invocată neavând legătură cu soluționarea cauzei, instanța nefiind învestită cu soluționarea unor incidente procedurale privind taxa de timbru stabilită, reclamantul achitând taxa de timbru ce i-a fost comunicată.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac și, pe cale de consecință, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judicairă prin întâmpinările formulate au invocat excepția tardivității recursului. În subsidiar, pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului, în condițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că recurentul-reclamant nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Conform art. 470 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Prin urmare, recurentul-reclamant avea obligația de a declara recursul în termenul de 48 de ore de la pronunțare prevăzut de lege, chiar dacă motivarea recursului o putea face într-un termen de aceeași durată, care curgea de la data comunicării încheierii recurate.

Înalta Curte constată că încheierea recurată, prin care Curtea de Apel București a respins cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, a fost pronunțată la data de 02.10.2023.

Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

De asemenea, conform art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

Astfel, în cauză, termenul de 48 de ore de la pronunțare (02.10.2023) a început să curgă de la ora 0:00 a zilei de 03.10.2023 și s-a împlinit în ziua de 04.10.2023, ora 24:00.

După cum rezultă din actele și lucrările dosarului, recurentul-reclamant a înaintat cererea de recurs prin poștă electronică la data de 05.11.2023, ora 20:56, cu mult după împlinirea termenului pentru declararea căii de atac.

Mai constată Înalta Curte că nu prezintă relevanță data înscrisă pe ultima pagină a cererii de recurs, 05.10.2023, de vreme ce recurentul a înaintat cererea de recurs abia la data de 05.11.2023, prin poștă electronică.

De altfel, după cum s-a reținut anterior, termenul pentru declararea recursului s-a împlinit la data de 04.10.2023, ora 24:00.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 2 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.