ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5777/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, la data de 13.04.2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin O.U.G. nr. 59/2017, în privința schimbării modalității de calcul și actualizare a pensiei de serviciu prin adoptarea măsurilor prev. de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. la recalcularea pensiei de serviciu potrivit dispozițiilor legale existente anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 19.12.2018, conform gradului de agent șef adjunct de poliție deținut, raportat la prev. art. 38 din Legea 153/2017;

- să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. la restituirea sumelor rezultate în urma recalculării, indexate cu rata inflației și dobânda legală aplicabilă; -să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor susmenționate, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei de serviciu (dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 3, art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015), rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 19.12.2018 și a H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.Of. nr. 41 din 13.01.2023.

Totodată, reclamanta a invocat, în temeiul disp. art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate extrinsecă a disp. art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său, prin raportare la disp art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Botoșani, secția I civilă

Prin sentința nr. 632 pronunțată la data de 14.09.2023 în dosar nr. x/2023 Tribunalul Botoșani, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Botoșani, secția I civilă a reținut, în esență că, față de obiectul cererii dedus judecății, aceasta nu poate fi supusă jurisdicției de asigurări sociale, fiind vorba de o cerere în contencios administrativ prin care se contestă un act administrativ cu caracter normativ emis o autoritate publică centrală.

Astfel, în cauza dedusă judecății se solicită în primul rând să se constate că actualizarea pensiei prin aplicarea dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituționalitate se invocă, reprezintă o măsură care a condus la vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei, precum și, în mod accesoriu, restituirea eventualelor diferențe dintre drepturile de asigurări sociale cuvenite ca urmare constatării neconstituționalității ordonanței de urgență de modificare a legii pensiilor militare de stat, O.U.G. nr. 59/2017, și cele deja încasate. Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, aceasta este întemeiată pe prevederile art. 7 alin. (5) și art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar diferențele de prestații de drepturi de asigurări sociale sunt solicitate nu ca o consecință a nerespectării vreunui contract de asigurare socială sau a recalculării pensiei, după anularea unei decizii de pensionare.

Prin urmare, în speță, este vorba despre despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantei prin O.U.G. nr. 59/2017, iar nu de o cerere ce vizează strict drepturi de asigurări sociale, reglementate de legea pensiilor militare de stat. Cu alte cuvinte, fundamentul obligației de reparare a vătămării invocate de către reclamantă îl reprezintă adoptarea ordonanței considerate neconstituționale, aceasta neînvestind instanța competentă în materia asigurărilor sociale cu o contestație împotriva unei decizii de pensionare.

Raportat la dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituția României, conform cărora "Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale." A reținut Tribunalul Botoșani că revine instanței de contencios administrativ competența de a analiza cererile de natura celei formulate de reclamantă prin care se invocă existența unei vătămări a drepturilor/intereselor legitime, prin adoptarea prevederilor O.U.G. nr. 59/2017.

Deopotrivă, a reținut că, raportat la art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, împrejurarea că acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect doar acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, în condițiile în care printr-o astfel de acțiune se cere anularea actelor administrative emise în baza acestora sau, după caz, obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ sau realizarea unei anumite operațiuni administrative reprezintă un aspect care privește admisibilitatea cererii, iar nu competența soluționării acesteia.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 26.09.2023 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar, respectiv sub nr. x/2023.

Hotărârea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 135 pronunțată la data de la 18.10.2023 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că reclamanta contestă o vătămare patrimonială legată de indexarea și actualizarea pensiei, aspecte reglementate în cuprinsul art. 59-60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Potrivit dispozițiilor art. 101 din același act normativ, litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale, art. 102 stipulând că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. De altfel și art. 100 stipulează cu titlu general că jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel.

Deși reclamanta a invocat formal dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, solicitînd sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din O.U.G. nr. 59/2017, simpla invocare formală a art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage competența instanței de contencios administrativ întrucît aceasta ar însemna că în orice litigiu civil (de ex. o acțiune în revendicare formulată împotriva unei autorități publice ori persoană juridică de drept public, sau orice altă acțiune patrimonială sau chiar personală, de competența instanțelor civile) în care se invocă formal neconstituționalitatea unei Ordonanțe emise de către Guvernul României, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, să atragă competența instanței de contencios administrativ, aserțiune care evident nu poate fi acceptată cîtă vreme există posibilitatea invocării în respectivele litigii civile a excepției de neconstituționalitate potrivit Legii nr. 47/1992.

S-a constatat că litigiul este evident unul care privește dreptul la pensie, respectiv indexarea și actualizarea pensiei chiar dacă se invocă excepția de neconstituționalitate a unei ordonanțe de urgență, litigiu de competența instanței civile de jurisdicția muncii și asigurărilor sociale, respectiv a Tribunalului.

Față de aceste considerente, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate, de obiectul litigiului și de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, conflictul privește competența materială de soluționare a cauzei și s-a ivit în soluționarea cauzei în primă instanță.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În speță, acțiunea introductivă întemeiată pe art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 544/2004 vizează solicitarea reclamantei de a se constata vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, precum și asigurarea fondurilor, respectiv restituirea sumelor reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la art. 38 din Legea 153/2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și natura juridică a acestuia.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamanta prin cererea introductivă este, așa cum s-a precizat, acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. Cu alte cuvinte, este nemulțumită de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărei beneficiară este, astfel cum era reglementat de art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Totodată, în vederea recuperării prejudiciului suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional,fiind formulată în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în speță, este vorba despre despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantei prin O.U.G. nr. 59/2017, iar nu de o cerere ce vizează strict drepturi de asigurări sociale, reglementate de legea pensiilor militare de stat. Cu alte cuvinte, fundamentul obligației de reparare a vătămării invocate de către reclamantă îl reprezintă adoptarea ordonanței considerate neconstituționale, aceasta neînvestind instanța competentă în materia asigurărilor sociale cu o contestație împotriva unei decizii de pensionare.

Așadar, Înalta Curte reține că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Reclamanta, socotindu-se vătămată în drepturile și interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorităților la repararea prejudiciului, astfel că, acțiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne) față de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare a cauzei revenind, prin urmare, secției de contencios administrativ a curții de apel.

În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamantă prin introducerea acțiunii de față pe rolul instanței de contencios administrativ, respectiv la obiectul concret al acțiunii ce constă în obligarea autorității pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamanta.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, va stabili competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.