ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5775/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă la data de 22.02.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, să se constate existența vătămării drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art VII din O.U.G. nr. 59/2017. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la actualizarea și indexarea pensiei sale începând cu 31.07.2017 în conformitate cu legea 223/2015 dacă nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 și repararea pagubei produse, respectiv prin achitarea sumelor rezultate în plus în urma recalculării, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3), (5); art. 79 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției, însă, în cadrul Răspunsului la întâmpinarea formulată de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Brăila (dosar) acesta a menționat expres că obiectul acțiunii sale nu îl reprezintă constatarea neconstituționalității O.U.G. nr. 59/2017, sau a articolelor art. 59 și 60 din această ordonanță, ci a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 59 și 60 din O.U.G. nr. 59/2017 în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, sens în care solicită instanței să sesizeze Curtea Constituțională cu soluționarea acesteia.

În drept, au fost invocate prevederile Constituției României, legea 73/1993, legea 24/2000, legea 223/2015 în forma anterioară O.U.G. nr. 59/2017, decizia 50/2022 a CCR, art. 29 din legea 47/1992 legea 152/2017 și legea 153/2017.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Brăila, secția I civilă

Prin sentința nr. 389 pronunțată la data de 11 mai 2023 în dosar nr. x/2023 Tribunalul Brăila, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Brăila, secția I civilă a reținut, în esență că, prezentul litigiu nu poate fi calificat un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din legea 263/2010, respectiv, art. 65 din legea 223/2015- prin decizie de revizuire .

Astfel, art. 107 din legea 263/2010 prevede că - (1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

Art. 65 din legea 223/2015 are o formulare similară - (1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptățite, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

Ca urmare, competența de soluționare a prezentei cauze revine instanței de contencios administrativ, reținând astfel incidența dispozițiilor 10 alin. (1) din legea 554/2004 conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, astfel că, fiind vorba de contestarea unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, competența aparține Curții de apel Galați în conformitate cu art. 10 alin. (3) din lege.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 12.06.2023 pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar, respectiv sub nr. x/2023.

Hotărârea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 202/2023 pronunțată la data de la 26.10.2023 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că reclamantul solicită, în esență, actualizarea și neplafonarea pensiei militare, considerând că dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituționale, astfel că este îndreptățit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanța anterior menționată.

În acest caz, față de petitul cererii, devin incidente dispozițiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. Fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competența aparține secției civile din cadrul tribunalelor.

Invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.

În cauză, în spatele excepției de neconstituționalitate invocate, reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci un raport ce ține de domeniul pensiilor și asigurărilor sociale și nu a solicitat acordarea de despăgubiri, ci restituirea unor sume pretins a fi reținute din pensie în mod nelegal.

De asemenea, simpla invocare a unei excepții de neconstituționalitate a unei ordonanțe de urgență aplicabile în cauză nu atrage competența instanței de contencios administrativ, câtă vreme excepțiile de neconstituționalitate a tuturor actelor normative primare, inclusiv ordonanțe, pot fi invocate în toate litigiile în care respectivele acte normative sunt relevante.

În plus, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuții, datorii vamale care să atragă competența instanței de contencios administrativ.

În speță, în raportul juridic litigios dintre reclamant și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acțiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acționat în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantului la acest sistem.

De asemenea, Curtea a constatat că nu se invocă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Demersul judiciar formulat de reclamant privește recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, și se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicției asigurărilor sociale și, având în vedere și cadrul procesual definit de către reclamant, care dorește să se judece cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei reclamantului, a reținut competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Față de aceste considerente, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate, de obiectul litigiului și de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, conflictul privește competența materială de soluționare a cauzei și s-a ivit în soluționarea cauzei în primă instanță.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și natura juridică a acestuia.

În speță, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul că nu i s-a actualizat pensia de serviciu militară, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la actualizarea și indexarea pensiei sale începând cu 31.07.2017 în conformitate cu legea 223/2015 dacă nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 și repararea pagubei produse, respectiv prin achitarea sumelor rezultate în plus în urma recalculării, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală.

Așadar, reclamantul solicită, în esență, actualizarea și neplafonarea pensiei militare, considerând că dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituționale, astfel că este îndreptățit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanța anterior menționată.

Prin urmare, se constată că acesta contestă o vătămare patrimonială legată de indexarea și actualizarea pensiei, aspecte reglementate în cuprinsul art. 59-60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Potrivit dispozițiilor art. 101 din același act normativ, litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale, art. 102 stipulând că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. De altfel și art. 100 stipulează cu titlu general că jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel.

Excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant cu privire la dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, nu s-a fundamentat pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci pe dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind sesizarea Curții Constituționale.

De altfel, chiar în cuprinsul Răspunsului la întâmpinarea formulată de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Brăila (dosar) reclamantul a menționat expres că obiectul acțiunii sale nu îl reprezintă constatarea neconstituționalității O.U.G. nr. 59/2017, sau a articolelor art. 59 și 60 din această ordonanță, ci a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 59 și 60 din O.U.G. nr. 59/2017 în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, sens în care solicită instanței să sesizeze Curtea Constituțională cu soluționarea acesteia.

Așadar, Înalta Curte constată că reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri, în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci restituirea unor sume pretins a fi reținute din pensie în mod nelegal, acesta neinvocând un raport de drept administrativ, ci un raport ce ține de domeniul pensiilor și asigurărilor sociale.

De asemenea, se constată că nu se invocă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Demersul judiciar formulat de reclamant privește recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, și se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicției asigurărilor sociale.

În plus, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuții, datorii vamale care să atragă competența instanței de contencios administrativ, iar în raportul juridic litigios dintre reclamant și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acțiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acționat în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantului la acest sistem.

Față de aceste considerente, având în vedere și cadrul procesual stabilit de reclamant, care dorește să se judece doar cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei reclamantului, Înalta Curte constată că, în speță, litigiul este unul care privește dreptul la pensie, respectiv indexarea și actualizarea pensiei, astfel că, raportat la natura juridică a litigiului și domiciliul reclamantului, având în vedere și dispozițiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale, în regulator de competență stabilește competența materială de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 101 -104 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, va stabili competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.