Decizia nr. 5404/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.12.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Bacău și B., anularea hotărârii nr. 29/2014 din data de 18.11.2014, prin care i s-a respins contestația împotriva hotărârii Consiliului de disciplină nr. 3/2014, a rapoartelor nr. x/11.11.2014, nr. y/13.11.2014 și nr. 11471/13.11.2014, rapoarte care au stat la baza emiterii hotărârii nr. 32014, cât și a raportului sinteză nr. 5468/22.05.2014. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția civilă, la data de 21.03.2016, sub nr. x/2016, reclamanta RNP Romsilva - Direcția Silvică Bacău a chemat în judecată pe pârâții A. și B., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 283.985,681 RON, reprezentând prejudiciu produs reclamantei, respectiv pârâtul A. să fie obligat la plata sumei de 183.848,29 RON și pârâtul B. la plata sumei de 100.137,17 RON. Prin încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2016, Tribunalul Bacău, secția I civilă, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 138 alin. (3), (13)9 alin. (2) și (3) coroborate cu art. 59 din C. proc. civ., cu referire la art. 1445 C. civ., a admis excepția de conexitate, a dispus scoaterea de pe rol a dosarului și înaintarea dosarului nr. x/2016, în vederea conexării la dosarul nr. x/2014, aflat pe rolul secției a II-a civile de contencios administrativ a Tribunalului Bacău.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 441/2020 din 14 august 2020, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal: - a respins excepția inadmisibilității contestației formulate de A. formulate împotriva rapoartelor nr. x/22.05.2014, nr. y/11.11.2014, nr. z/13.11.20104 și nr. 11471/13.11.2014, ca neîntemeiată; - a respins excepția tardivității contestației față de raportul sinteză nr. 5468/22.05.2014, ca neîntemeiată; - a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu RNP Romsilva - Direcția Silvică Bacău, ca neîntemeiată; - a admis în parte cererea conexă de chemare în judecată formulată de Direcția Silvică Bacău în contradictoriu cu pârâtul A. și pârâtul B.; - a obligat pârâtul A. să plătească Direcției Silvice Bacău suma de 183.848,29 RON, cu titlu de prejudiciu; - a respins cererea de chemare în judecată formulată de Direcția Silvică Bacău în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată; - a respins cererea formulată de A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cererea de apel Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat apel reclamantul A. și pârâta RNP Romsilva - Direcția Silvică Bacău, iar prin decizia nr. 291/2021 din 7 octombrie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelurile antereferite, a schimbat în parte sentința apelată în ceea ce privește modul de soluționare a cererii conexe, în sensul că: - a obligat pârâtul A. să plătească reclamantei Direcția Silvică Bacău suma de 176.197 RON, reprezentând prejudiciu cauzat; - a obligat pârâtul B. să îi plătească reclamantei Direcția Silvică Bacău suma de 31.666 RON, reprezentând prejudiciu cauzat; - a obligat reclamanta Direcția Silvică Bacău să îi plătească pârâtului A. suma de 2.500 RON, parte din cheltuielile de judecată pentru fond și apel; - a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, apelantul-reclamant A. a formulat recurs.

Apărările formulate în cauză Legal citați, intimata-apelantă RNP Romsilva - Direcția Silvică Bacău și intimatul B. nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

Încheierea de suspendare a judecății cauzei Prin încheierea de ședință din 23 februarie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului, până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatului B., în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora." Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților. Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului (…), în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6", formulată de partea interesată în continuarea judecății. La data de 12 iunie 2023, recurentul A. a formulat cerere de reluare a judecății cauzei, însă prin încheierea din data de 5 octombrie 2023, Înalta Curte a menținut măsura suspendării judecării recursului, dispusă prin încheierea de ședință din data de 23 februarie 2023. Încheierea de ședință din data de 23 februarie 2023, prin care s-a dispus suspendarea judecății, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 23 august 2023. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, în termenul de perimare, conform art. 417 C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 419 C. proc. civ. Deși recurentul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 12.06.2023, chiar dacă a fost înregistrată înainte de împlinirea termenului de perimare, această cerere de repunere pe rol a fost respinsă, potrivit celor consemnate prin încheierea din 5 octombrie 2023. În consecință, ca urmare a rămânerii cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 416 și art. 420 din C. proc. civ.