ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5393/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5393/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Premier C. și Ministerul Educației, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la comunicarea actului normativ cu privire la modificarea Legii nr. 1/2011 pentru aplicarea DCC nr. 397/01.10.2013, "alin. (6) și (7) ale art. 284 din Legea nr. 1/2011 sunt abrogate", act cu caracter reparatoriu pentru toți profesorii cu concurs și medie de titular ale căror posturi titularizabile au fost furate de M.E.
Soluția instanței de fond
Prin încheierea din 10 martie 2023, Curtea de Apel București a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de recuzare formulată de petenții B. și A., ca netimbrată.
Prin sentința civilă nr. 621 din 4 aprilie 2023, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
Cererea de recurs
Împotriva încheierii și sentinței menționate la pct. I.2 au declarat recurs reclamanții B. și A..
Apărările formulate în cauză
Legal citați, intimații-pârâți Guvernul României prin Premier C. și Ministerul Educației nu au formulat întâmpinare în dosarul de recurs.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate:
Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Conform art. 129 din Constituția României:
"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, fiind o hotărâre prin care instanța de judecată și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București în raport de prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.
În situația hotărârilor de declinare a competenței sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia "Dacă insatanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".
Așadar, recurenții au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, nu este supusă niciunei căi de atac.
Prin urmare, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu are cale de atac este inadmisibil.
Cât privește recursul formulat împotriva încheierii din 10 martie 2023, prin care curtea de apel a respins cererea de recuzare, ca netimbrată, se reține că, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."
Având în vedere că hotărârea prin care s-a soluționat cauza (sentința civilă nr. 621/4.04.2023) nu este o hotărâre definitivă, ci este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, instanța de control constată că recurenții nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate și, prin urmare, recursul formulat împotriva acestei încheieri este, de asemenea, inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii din 10 martie 2023 și împotriva sentinței civile nr. 621 din 4 aprilie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 16 noiembrie 2023.